4,015 matches
-
colțul ochiului“), dar, pentru moment, neavând altă obligație decât să-și trăiască prezentul și să se bucure de această căsuță fermecător de artificială, care părea o incitantă șaradă. Pearl sosise înainte cu bagajele. Taxiul o lăsase, la ceasul asfințitului, în fața porții din spate, unde o găsise pe Ruby așteptând-o. Înainte de aceasta, zburaseră o serie de scrisori dintr-o direcție în alta, scrisori care sunau mai curând a ordine militare decât a produse de artă epistolară. John Robert îi scrisese lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cei care se mai simțeau în stare, pe urmă ceaiul, și din nou băuturi și, vremea de plecare. O zi lungă. Ruby și Gabriel preparau merindele (Gabriel adora acest lucru) și Alex și Gabriel aduceau băuturile. De astă-dată, Gabriel adusese porții în plus pentru cei trei oaspeți din afara familiei. Cum în cronologia povestirii noastre s-a scurs o bucată de vreme, sunt necesare câteva explicații cu privire la actuala stare de lucruri. Vacanța universitară se terminase. Tom și Emma își reluaseră studiile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
despre activitatea ei. Stă aici împreună cu acești oameni necăjiți cu care însă vrea să formeze o familie, respectând convingerile religioase și culturale ale fiecăruia. Îmi spune că există și în România o astfel de casă familie. După cemi oferă o porție abundentă de ciocolată ce se va dovedi foarte utilă pe drum, părăsesc casa, pentru o nouă zi de mers. Mă îndrept spre Loano, iar în urechi îmi răsună încă ce-mi spusese Paola despre casa familiei pe care a integrat
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
ce le consumăm. Mă ridic apoi satisfăcut și-mi continui drumul, traversând un pod înalt. Vai, cât de mulți pești zăresc în apă și cât de mari sunt! Parcă ar fi o crescătorie aici. Merg mai departe, după ce cumpăr o porție bună de piersici de Sicilia, cu pulpa albă pe care le voi mânca din mers, spre Alassio, pe marginea șoselei. De mai multe ori am avut emoții și teamă, simțind mașinile cum au trecut la câțiva cm de mine. Îmi
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
totuși, risc. Nu mai văd pe nimeni să meargă așa ca mine, pe șosea. Dar altă variantă nu există, decât dacă aș urca pe munte, dar nu știu drumul. Ajung și la Alassio, unde mă opresc, obosit, și mănânc o porție de ton cu garnitură de cartofi. Mi se pare învechit, sec, fără niciun gust, și în plus, este și crud. Il dau înapoi chelnerului, rugându-l frumos să-l gătească mai bine. Nu reușesc să-l mănânc tot, cu toată
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
petec de cer coborât pe pământ între noi oamenii și opulența sfidătoare de la Monaco, de pe străzile și toate localurile lui! Binecuvântarea de sus transmisă prin glasurile călugărilor mi-a umplut inima. Pot să merg mai departe și cu o nouă porție de voltaren aplicat pe picior, vreau să-mi continui pelerinajul. Deocamdată aștept ca un călugăr, tot spiritualizat și cu o barbă scurtă, să-mi redea pașaportul pelerinului unde l-am rugat să-mi pună o ștampilă. Va fi un trofeu
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
vreo rezervare cu mai multe zile înainte, ci totul se rezolvă în ziua respectivă. Rămâne plăcut impresionat și ne despărțim, cerându-mi să-l amintesc în rugăciunile mele. Cu gânduri plăcute și admirând natura, după ce-mi mai aplic o porție de voltaren peste piciorul cu pricina, ajung la Carces, un târgușor liniștit cu o stradă principală plină cu magazine, restaurante, două frizerii, un oficiu de informații turistice și o biserică curată și liniștită în care ascult muzică clasică la difuzoare
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Isle Jourdain, o localitate liniștită unde mă opresc pentru a mânca o salată de 5, 5 euro. Degeaba insistă ospătarul să mai cumpăr ba ceai, ba cafea, sau sucuri. Imi ajunge aceasta, iar apoi, pe furiș adaug în ea o porție bună de cașcaval ce-l am în rucsac. Ies apoi puțin prin localitate și-mi atrage atenția o mică frizerie, unde admir în vitrină întreaga istorie a instrumentelor de tuns și bărbierit, dar și multe fotografii de epocă ale marilor
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
aia, gazonul rămas gol drept în fața lui Rareș ardea verde-mocnit. Rareș se foia pe tampon și rugina zgrunțuroasă i se lua pe pantaloni. Se auzeau zgomotele surde ale mingii lovite departe, peste colțul livezii, în timp ce portarul de la Astra, singur în fața porții, privea încordat, drept în soarele roșu al asfințitului, cu mâna streașină la ochi... Dar primăvara vremea e capricioasă... Sâmbăta următoare venea o ploaie cu chef de joacă. Tampoanele rugineau din nou. Rugineau și profilurile de metal, nituite, care susțineau acoperișul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
n-a venit. S-a dus și a doua și a treia zi, însă în zadar. De atunci, când ieșea din casă sau intra, privirea îi fugea de la sine către șleau... În timp ce cerceta zarea, i s-a părut că în spatele porții este cineva care vrea s-o deschidă... „Cine-i acest bărbat îmbrăcat în albastru, cu părul din barbă crescut ca la popă și sprijinit într-un ciomag cât îi poarta?” Și-a frecat ochii ca să și-i limpezească, fiindcă nu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Gruia al lor călca pe ulițele satului ca doctor al comunei... Era prima lui zi de muncă în calitate de doctor... Când au ajuns la dispensarul satului, s-au oprit... Câțiva săteni care așteptau sosirea medicului s-au ridicat de pe banca din fața porții scoțându-și cușmele. Moș Carpen a deschis vorba: Să trăiești, Gruia, băiatul moșului, și bine ai venit înapoi în sat! Și nu oricum, ci ca doftor! Bine v-am găsit, oameni buni, și îți mulțumesc pentru urare, moș Carpen. Să
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
unde - după 86 de ani, Ștefăniță Lupu voievod scrie: “sfânta noastră rugă nou-zidită”? ― Adevărul e că Vasile Lupu voievod a făcut turlă bisericii, a construit chilii pentru călugări, trapeză, pivnițe de piatră și zidul de incintă cu cerdac mare deasupra porții, dar nu a rezidit-o. Ștefăniță Lupu voievod, însă, s-a îngrijit doar de zugrăvirea bisericii, apelând la meșterii care au pictat mănăstirea Golia. De aici și până la afirmația “sfânta noastră rugă nou-zidită” e oarecare cale, sfințite. ― Tot în 1660
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Gălata, și Paisâi egumen ot Barnovschii, și Daniil egumen ot Svetii Sava și Nechifor egumen ot Bârnova” scriu: “Facem știre cu această scrisoar(e) a noastră... pentru trei dughene cu loc cu tot care sânt pe Ulița Podului Vechi, denainte porții... Svetii Savii”... Și spun sfințiile lor mai departe că fiind acele dughene “stricate și descoperite de tot nu era nădejde ca s(ă) mai șadză cineva cu chirie într-însele”... Drept urmare, în baza poruncii “cu scrisoare ce avem de la svințiia sa
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
o săptămână, pe la orele zece post meridian, cineva a bătut la ușă tocmai în momentul în care , pe micul ecran, Societatea de Culturalizare prin Cablu ne deconecta cu o nouă secvență memorabilă în care eroul principal decupa cu satârul ultima porție din iubita infidelă.Bătăii în ușă i-a urmat alinierea familiei în hol și în lanț, exact după tradiția indiană ușor îmbunătățită cu o teslă, o bâtă de bassebal, melesteul și dinții câinelui mops. Cine e? - am reușit să repet
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
atâta răcitură. Nu se zice răcitură. Se zice răceală. O fi, dar răceala noastră fiind combinată cu cățelul lăsat de vecini acum o săptămână, iată cum se naște ideea de răcitură la români. Din păcate animalu’ s-a dedat la porția noastră de zahăr pe un an de zile. Nu-i nimic, sănătos să fie, jigodia dracului, crăpa-i ar mațele să-i crape, sărmanul. Ai un suflet bun. Da, dar de unde știi ? Se vede prin coaste. La tine până și
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
mult mai mulți vegetarieni în lume dacă, atunci când omul ar dori să consume carne ar fi silit să tranșeze sau, eventual să și omoare personal animalul respectiv, să se bălăcească în sângele și măruntaiele lui și să-și ia astfel porția de carne dorită. De altfel, dumneavoastră unde v-ar plăcea mai mult să luați masa dacă ar fi să alegeți: în interiorul unui abator sau într-o livadă sau grădină cu plante și legume? Carnea mai conține mai nou și reziduuri
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
cu brânzeturile/lactatele. De exemplu o pâine neagră, bună, e și la gust o combinație gustoasă cu iaurtul, sana, kefirul (cel puțin așa o găsesc eu) sau chiar smântâna. Alte sugestii mai sunt în carte. Combinarea corectă a alimentelor, limitarea porțiilor la masă (vă puteți alege un bol de mărime potrivită și mâncați doar cât încape în acel bol la o masă, fără a mai lua și „supliment”), mâncarea multor crudități și mai puțin a alimentelor gătite (aduceți-vă aminte de
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
lucrurile unul cu celălalt, pentru ca măruntaiele voastre să nu devină asemenea unor mocirle aburinde. Pentru că, adevărat vă spun, aceasta este o spurcăciune în ochii Domnului. Nu fiți ca servitorul cel lacom care, întotdeauna la masa stăpânului său, mânca chiar și porțiile celorlalți și care devora el însuși totul, și le amesteca pe toate laolaltă în lăcomia lui. Și, văzând asta, stăpânul său s-a mâniat pe el și l-a alungat de la masă. Iar când toți și-au terminat masa, el
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
de șah și nopți întregi am aprofundat teoria deschiderilor, am repetat finaluri, am analizat combinații. Treptat, povestea asta m-a acaparat cu totul. Contractasem boala... Acum nu numai orgoliul mă împingea înainte. Dimineața eram ca un bețiv căruia îi lipsea porția de alcool. Apoi, am învățat să "citesc" o partidă și ceasuri întregi citeam partide de șah. În tramvai, în autobuz, făceam același lucru. Într-o zi, am descoperit că puteam să joc fără tablă. Șah orb. Și, firește, mi-a
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pe atunci, pădurile nu se tăiau fără noimă, ca în zilele noastre și în țara noastră. Ele erau protejate. Se tăiau numai copacii bătrâni sau strâmbi, care oricum nu mai aveau mult de trăit. Seara, când flăcăul a oprit în fața porții căruța doldora cu lemne bune pentru foc, tatăl a ieșit în întâmpinare, fudul nevoie mare de isprava feciorului: - Brava ție, dragul tatii! Brava! Ai făcut o treabă tare bună, de om priceput. Nici eu nu o făceam așa. Ai văzut
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
săptămînă-două controlam cu ceasul dacă matinalii mei oaspeți mă vizitau exact la aceeași oră. Ei da, așa de exact, parcă aveau și ei un ceas potrivit după al meu. Într-o zi, lenevind în pat, am neglijat să le pun porția obișnuită. Ei veniră, ca de obicei, fără să găsească nimic de mâncare. Se plimbau nervoși pe bordura ferestrei, gângurind mirați, zburau pe aproape în văzduh, se întorceau iar bătând cu aripile în geam, probabil ca să-mi dea de veste că
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
aripile în geam, probabil ca să-mi dea de veste că uitasem. Mai bine de o oră s-au frământat încoace și încolo, dar nu se îndurau să plece cu... gușile goale. În cele din urmă, neavând încotro, le-am pus porția cuvenită de pâine, după care m-au lăsat în pace. Cu Mihaela se întîmplă la fel. După o jumătate de oră, porumbița mea plecă din nou să cerceteze cutia de scrisori. Se întoarse și de astă-dată cu mâna goală. După
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
privindu-mă ca halucinată. În timp ce ieșeam pe ușă îmi aruncă o piatră: ― Ticălosule! Poate mi s-a părut, nu sânt sigur. Oricum ar fi fost, nu mă duru lovitura. Nimerise într-o chiurasă de oțel, ori devenisem complet insensibil? În dreptul porții, altă scenă tare. Smaranda, nevasta șoferului care; tocmai se întorcea, dând cu ochii de mine, mă apostrofă cu o excesivă mînie: ― Vă plăcu ce făcurăți, om rău ce sînteți? V-aș omorî dacă aș putea, dar o să vă plătească Dumnezeu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de pază, pînă la acoperișul celeilalte, între cele două deschizături care erau față în față era o lățime de douăzeci și cinci de coți. 14. A măsurat tinda porții curții și a găsit douăzeci de coți; tinda da într-o curte, de jur împrejurul porții. 15. Locul dintre poarta de la intrare și tinda porții dinlăuntru era lung de cincizeci de coți. 16. La odăile de pază și la stîlpii lor dinlăuntrul porții de jur împrejur erau niște ferestre îngrădite, ferestre erau și înlăuntru în tinzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
curții și a găsit douăzeci de coți; tinda da într-o curte, de jur împrejurul porții. 15. Locul dintre poarta de la intrare și tinda porții dinlăuntru era lung de cincizeci de coți. 16. La odăile de pază și la stîlpii lor dinlăuntrul porții de jur împrejur erau niște ferestre îngrădite, ferestre erau și înlăuntru în tinzile porții de jur împrejur, iar pe stîlpi erau săpate ramuri de finici. 17. M-a dus în curtea de afară, unde se aflau odăi și un caldarîm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]