3,816 matches
-
era greață, dar la ce m-aș fi putut aștepta? Sila mea nu era, la drept vorbind, decât rezultatul unei intoxicări, al unui exces chimic. Un dezechilibru pe care mă gândeam că l-aș putea atenua cu un suc de portocale. Așa ceva nu băusem În noaptea de dinainte. Dar acum Îmi intrase-n cap: suc de portocale, suc de portocale, gâlgâindu-mi pe gâtlejul Înecat de flegmă groasă. Pedalam din nou. Aș fi vrut să scuip, așa, la repezeală, peste umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
vorbind, decât rezultatul unei intoxicări, al unui exces chimic. Un dezechilibru pe care mă gândeam că l-aș putea atenua cu un suc de portocale. Așa ceva nu băusem În noaptea de dinainte. Dar acum Îmi intrase-n cap: suc de portocale, suc de portocale, gâlgâindu-mi pe gâtlejul Înecat de flegmă groasă. Pedalam din nou. Aș fi vrut să scuip, așa, la repezeală, peste umăr, din goana bicicletei. M-am abținut Însă: m-a inhibat viziunea mucilor mei pe asfalt. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
unei intoxicări, al unui exces chimic. Un dezechilibru pe care mă gândeam că l-aș putea atenua cu un suc de portocale. Așa ceva nu băusem În noaptea de dinainte. Dar acum Îmi intrase-n cap: suc de portocale, suc de portocale, gâlgâindu-mi pe gâtlejul Înecat de flegmă groasă. Pedalam din nou. Aș fi vrut să scuip, așa, la repezeală, peste umăr, din goana bicicletei. M-am abținut Însă: m-a inhibat viziunea mucilor mei pe asfalt. La ce mă gândeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
să găsesc ceva deschis. La o cafenea, prima În drum, ușile Închise, vitrinele Întunecate. O inscripție cu marker negru: ÎNCHIS - CAZ DE BOALĂ. Caz de necaz. Găsesc alt loc, scump ca naiba, plin totuși de lume. Până să-mi stoarcă portocalele, cer o cafea, o Înghit cam În silă, laolaltă cu prea mult fum. Mă străduiesc să recunosc pe cineva la mesele din jur, nimeni. Citesc apoi, cu sucul În față, zece minute de pliante publicitare, mi se confirmă bănuiala că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
zic. Era clar de la bun Început: idealiști, oferindu-ne textele masselor, ușor anticlericali, simpatizând cu emigrația proletară română, cu căpșunarii din Spania, cu fierar-betoniștii din Israel, cu cei care-i ștergeau la fund pe octogenarii nemți, cu cei care culegeau portocale În Grecia. Cu cei care se omorau cu zile, trăind mizerabil, În dormitoare comune pe plantații, Închiriind câte două-trei familii un apartament, bucuroși că măcar hrana e ieftină, că mănâncă ulei de măsline și caracatiță. * Se Întâmpla ca Leac să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
greață. Culmea, mi se umezesc ochii. Mă Întorc cu spatele, privesc raftul cu băuturi: - Îți dau ceva de băut? - Orice, ce vrei tu. Ceva bun. Nimeresc ceva, Îi place. Beau și eu, whisky la Început, trec apoi pe suc de portocale. Încă tremur. Mi-a adus un cadou, un disc cu Manu Chao În concert la Madrid, ea Îl văzuse, ofta povestindu-mi. Bag CD-ul În calculator, nu-i cea mai potrivită muzică În momentele alea, dar ea dansează, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
piersici, aspic „Aurora”, caltaboș de casă gelatinat, gogoșari cu pastă de jumări, salată de crudități, filé de șalău „menuiere” cu garnitură de cartofi natur, sarmale bănățene, ruladă de friptură de vițel și porc, gâscă „a la California” cu sos de portocale cu garnitură de salată de cartofi și salată de sezon, fructe asortate, alune, migdale, fursecuri, tort „Tiramisu” cu înghețată; băuturi (whisky, palincă, Martini, vin, bere, apă minerală, șampanie și cafea) l Restaurantul Grădina Bănățeană - Cassa Gastro (Parcul Justiției nr. 1
Agenda2005-49-05-general11 () [Corola-journal/Journalistic/284457_a_285786]
-
treceau pe ele în viteză, zăngănind din toată fierăria grelele camioane. Ici, colo doar se vedeau oprite în fața magazinelor alimentare dube mai mici din care se descărcau cârnați, jumătăți roșii de porci, lăzi cu băuturi specialități de vită, ficat, fructe, portocale, mandarine, banane... Alături, pe patru rânduri, cozi lungi în așteptare. Stăm și noi?", zisei. "Ce vrei să luăm?" "Fructe zisei. Banane! Dacă o fi să ne treacă cheful de a mai ajuna, cu niște vin și banane ne descurcăm." "Bine
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
remarcase deja un pai de plastic lângă vasul cu supă, acum îl luă. Ceea ce sorbea acum prin pai avea aroma a ceea ce predecesorii Gosseyn ar fi calificat-o drept spălătură de vase, și un ușor gust dulce, asemănător sucului de portocală, și o idee de grăsime care plutea deasupra în pete mici Stomacul său se dovedi capabil să rețină întregul amestec lichid. Când îl termină, căci efectiv secase farfuria, ridică și privirea și văzu că Breemeg dădea aprobator din cap către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
și nici răbdare. Eram câteva milioane de oameni rămași „la interval“, suspendați, prinși între epoci, sisteme și creiere decalate: bunicii noștri, părinții noștri, noi. Trăiam într-o magmă difuză, colecționând pungi, dopuri, sufertașe, mirosul de-ardei copți și cel de portocale, brazi înalți de Crăciun și cartoane cu ouă de Paști, „Cutezătorii“ și „Vaillant“, PET-uri și sticle de bere depozitate-n pivniță sau pe balcon. Evoluam timorat, striviți de mutra lui Ceaușescu și-amintirile emoționale din cortexul prefrontal. Motivațiile străluceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
s-o umilești, iar dacă printr-un joc al întâmplării reușeai, nici nu-ți dădeai seama. Când suferea, Maria fugea în bucătărie și tăia mărunt coji de fructe exotice cu jumătățile de oră. Mirosea în toată casa a lacrimi și portocale. Alteori, se închidea în baie cu volumul negru de poezii al lui Minulescu, departe de mintea mea. Nu scotea însă nici un cuvânt, ieșea tăcută și mândră ca o statuie a demnității. De-aia o iubeam, și tot de-aia îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe străduțele laterale, să n-o observe careva. În București, dacă te îmbraci elegant și mergi două zile la rând în aceeași cafenea, zic oamenii că faci afaceri sau ai câștigat la Loto. Luam latte machiato cu spumă, fresh de portocale cu gref și citeam o oră revistele de modă. Nu era nimeni prin preajmă când stăteam pe covor și număram întreținerea-n trening. La șapte, am intrat în „Safari“, cu câteva zeci de priviri după noi (mă rog, după Maria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Doar eu știam de câte ori le confiscasem tabla; de pomană: păstrau zarurile și începeau un barbut pe manualul de Literatură. „Dorim.“, l-a anunțat Maria, potrivindu-și fusta înainte să se-așeze. Ospătarul învârtea deja creionul pe carnețel. „Un fresh de portocale cu grapefruit, la temperatura camerei, vă rog.“ „Eu iau o Stella fără alcool.“, am zis. „Și-un whisky mic pentru mine. Cu multă gheață.“ Suna scrobit, oficial, ca haina omului. Ne-am instalat mai bine și-am început o conversație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu amețeală, ziceai că sar cărțile pe tine. Pe de-o parte, îi înțelegeam obsesia - veneam dintr-o lume în care te-obișnuiai să prețuiești orice, de la dopuri, la coperțile romanelor lui Preda: lumea lui “înainte“. Acolo, scriitorii primeau apartamente, portocale de Crăciun și-o pensie, când li se blocau inspirația sau rinichiul. Pe de-alta, mă irita apropierea asta prudentă și afectuoasă de-un simplu obiect, supus inevitabil uzurii și deteriorării, ca vopseaua de pe caroseria unei mașini. Cărțile mele zăceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fotoliu-stil desfundat. O regie aproape pornografică realiza permutări imposibile și îmbinări de neimaginat, peste care presăra aerul cast al logodnei sau al meselor de familie (îl admiram pe JR, care dădea bună-dimineața, se-așeza să mănânce, își turna suc de portocale din carafa enormă, după care se scuza că trebuie să plece nu știu unde la afaceri și se ridica de la masă fără să fi atins nimic). Personajele se dezlănțuiau, nimic nu punea o frână în calea prăpădului: frați cu tați, verișorii între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
unul într-altul, hanorac lângă hanorac, cu nasul în telefon. Trăznea a ger și bere, ne simțeam respirațiile aproape, dulci-amărui. Mihnea a ciupit butonul de „Show“: Scrisoarea 7. Am toate aparențele unei ființe umane: mănânc, spun glume, gătesc tarte cu portocale și scorțișoară, îmi fac cumpărăturile la Billa, urmăresc vreo treizeci și două de canale TV, ascult muzică grunge, pop, industrial, gregoriană și clismatică, merg la stadion și la Ateneu, îmi plac berea de Reghin și țuica de Baia-Mare, dorm, urlu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
care tot auzisem și cu care eram amenințați în jurnalele din decembrie, nu existase niciodată: programatorii cibernetici ar fi deținut controlul de la început până la sfârșit, ca într-un shooter 3-D. Umblau la vieți, la armament, la cantitatea de Kent și portocale scoasă din magaziile Alimentarelor, dar operațiunea rămânea un simplu exercițiu de redistribuție a mărfii neuro-economice: dinspre depozitele falimentare ale comunismului, spre cele bogate și proaspete ale capitalismului. Mihnea îmi confirmase suspiciunile. Găsise pe-un blog și-apoi într-un articol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ne citeau. În dreptul Primăriei, m-am oprit câteva minute la târgul de jucării de Crăciun. Tarabele străluceau de departe, globurile și păpușile din turtă dulce treceau din mână în mână, împreună cu termosurile de vin fiert. Mirosea din drum a scorțișoară, portocale și zmeură coaptă, vinul era combinat cu sirop de fructe, până ieșea un amestec călduț și îmbătător, căruia localnicii îi ziceau punsch, iar eu vinifruct (îmi amintea de-o grozăvie de pe vremuri). Nu pișca la fel ca țuica noastră, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și de fâșul hanoracului; globurile și insignele rare cu Moș Crăciun (adevăratul, nu impostorul din Uniunea Sovietică!) schimbate cu băieții în spatele blocului; brioșele rumenite de bunica Aneta, din coca rămasă de la cozonac (n-aveam voie să mâncăm înainte de noaptea Ajunului); portocalele (te întâlneai doar două zile cu ele, în decembrie); cănile cu ceai sau cacao fierbinte (nici ciocolata nu se mai găsea, în ultimii ani). Depozitasem tot ce merita depozitat în rafturile memoriei. Spațiul dintre Rathaus și piațeta mea din Dorobanți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
săreau pe pereți niște dungi negre, zimțate, trase de cinci-șase ori peste niște smocuri portocalii. Scena îți dădea coșmaruri, puteai crede că doctorul avusese o criză; el susținea contrariul: tabloul sclipea liniștitor și se numea „Natură moartă cu rață și portocale“. „Ai emoții?“, m-a luat Mihnea la rost. „Decât puțin!“, i-am răspuns agramat, ca la reportaje. La o adică, puteam și eu să vorbesc pe înțelesul mulțimii, doar nu crescusem degeaba alături de Doru, Țurel și ceilalți. Leneveam în tricou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Asculta când Vivaldi, când 3 Doors Down; găseam carcasele zdrobite, cu coperțile ferfeniță. Sau răsfoia frenetic un album Rubens: purcelușii obrajilor o reconfortau, îi dădeau un sentiment de-optimism și exuberanță care îndepărta nevroza. Oricum, era mai bine decât cu portocalele. Intram în baie și mirosea ca-n copilărie, de Crăciun. Maria nu scotea un cuvânt. Doar fardul întins sub pomeți vorbea, suficient cât să mă facă să mă întristez și s-o iau în brațe. Nu suporta s-o consolez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
desen pointilist, până nu mai rămânea decât un schelet transparent, gata să fie suflat de vânt. Scena i-ar fi plăcut Mariei, s-ar fi bucurat s-o evalueze. Dar Maria dispăruse (sau poate mă aștepta acasă, în miros de portocale), și-acum urma Mihnea. Eram stăpânii finalului, lorzii deznodământului. Strânsesem toate amintirile într-un degetar de materie de 800 000 000 de tone: o stea neutronică pulsând în ritmul minții mele, moartă și vie, ca o fantomă gravitațională. Acolo mocneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fi pierdut ceva. Despre căsătoria care o așteaptă, numai când se gândește și i se face silă și, dacă-i aduci aminte, își închipuie că vrei s-o jignești. La el se gândește cel mult ca la o coajă de portocală, adică, mai mult, cu spaimă și groază, nici măcar să-i vorbești nu te lasă și de văzut se văd numai de nevoie... și el cam simte cum stau lucrurile! Și nu-i mare lucru să se întâmple o nenorocire!... E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
naște în creier, fărâma de fosfor care să lumineze deodată licurici sau plantă. Trecute prin brutăria fierbinte a gurii, după ce aluatul s-a zămislit între fibrele abia simțite ale nervilor auditivi, tactili sau vizuali, cuvintele cad de pe buze, rotunjite în portocale, în pâini sau în argilă. ș...ț Sau poate e toată făptura noastră o apă în care ființe și lucruri, ca niște pietre azvârlite, fac unde tot mai mari. ș...ț Această împletire de plante și imagini se continuă și
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
deget izbucnește în jedou curcubeul Din mormânt ploaia se desface ca o păpădie legendară Și într-o adiere de vânt trec orașele Africei Ca foile calendarului ucis de o mișcare neprevăzută a pupilei Ca întâlnirea în crepuscul a sălciilor cu portocala de sânge al îndrăgostiților... Și poate e locul să notăm aici, anticipând unele considerații privitoare la dinamica imaginii poetice, că ochiul nu vede doar lumea ca necontenită deschidere, desfacere, despletire, revărsare etc. a formelor, într-o succesiune infinită pe o
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]