3,471 matches
-
jos, dar să am grijă, că totul e plin de găinaț de porumbel, și atunci m-am uitat în sus și am văzut că sub acoperișul postului de observație erau scânduri bătute în cuie de-a latul, pe care stăteau porumbei, pe puțin patruzeci, vârându-și ciocurile în pene, de stat jos bineînțeles că nu era loc, Romulus Frunză ocupase banca în întregime, lângă Remus, pe grămada de frânghii ar mai fi fost loc, însă acolo n-am îndrăznit să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
atunci n-am mai zis nimic, nici nu m-am mai uitat la Romulus ci în spatele lui, pe peretele din scânduri, și am văzut atunci că pe el sunt bătute în cuie, una lângă alta, o mulțime de aripi de porumbel, între timp simțeam că mâna lui Remus se mișcă și mai repede, și deodată Romulus m-a întrebat de când nu mai avem nici o veste de la tata, și atunci era cât pe-aci să-mi mișc mâna, atât de mult m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
era acum palma lui Romulus, dar dacă lovitura de cuțit o nimerise sau nu, asta n-am mai văzut, pentru că atunci eu începusem să cobor scara, am auzit numai că unul din ei scoate un urlet, atât de tare, că porumbeii de sub acoperiș și-au luat zborul, iar eu am coborât cât am putut de repede, aproape de sol mi-a alunecat mâna cu care mă țineam de scară și am aterizat drept în fund, spre norocul meu nu m-am lovit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
sac țâșnește un jet gros de sânge, de era să-mi alunece sacul din mână, după greutatea lui mi-am dat seama că nu poate fi altceva în el decât mingea, și nici sângele nu poate fi decât sânge de porumbel, apoi l-am văzut pe Puiu sărind din lan, și atunci i-am strigat că avem mingea, o am în mână, și să alergăm, dar Puiu încremenise la marginea lanului, holbându-se la postul de observație, ajungând lângă el m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
să promiți așa ceva, și să-mi dau haina jos. Abia atunci am observat că salopeta pe care-o purta era peticită, rânduri-rânduri, cu pene de păsări, aducea cu o armură ciudată și solzoasă, erau mai ales pene cenușii, de vrabie, porumbel și corb, din loc în loc se mai vedea câte una colorată, de pasăre cântătoare, eram atât de surprins încât, pentru o clipă, mi s-a oprit mâna în aer în timp ce mi-o scoteam din mâneca ruptă, după ce m-am dezbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
găină flămândă (Gallus domesticus), Împiedicată să-și obțină hrana de o plasă din sârmă, va face eforturi din ce În ce mai frenetice ca să treacă prin această Împrejmuire. Totuși, puțin câte puțin, acest comportament va fi Înlocuit cu altul, aparent lipsit de obiect. Astfel, porumbeii ( Columba livia) ciugulesc frecvent solul atunci când nu pot obține hrana râvnită, chiar dacă pe sol nu există nimic comestibil. Și nu doar că ciugulesc fără noimă, dar adesea Încep să-și netezească aripile; un asemenea comportament aberant, frecvent În situațiile ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
la șase ore de mers cu mașina de tine. Ridică din umeri. Bănuiesc că ai dreptate. A fost o dovadă de prostie din partea mea. Nu știu ce să-i răspund. O vreme rămânem așa în tăcere, și nu se aude decât uguitul porumbeilor din capătul grădinii. E cea mai spectaculoasă seară de până acum, îmi dau seama brusc. Soarele asfințitului se strecoară pieziș printre frunzele salciei și iarba miroase înnebunitor sub picioarele mele. — Nathaniel... trebuie să mă întorc. Nu reușesc să-mi stăpânesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și nouă. Trei sute cincizeci. Trei sute și... Fuck. Mă izbesc cu capul de scaun. Ce-a fost bufnitura aia ? Tocmai ne-am lovit de ceva ? OK, nu intra În panică. A fost doar o mică bufnitură. Om fi intrat Într-un porumbel sau ceva de genul ăsta. Unde rămăsesem ? Trei sute cincizeci și unu. SÎnt sigură că totul e În regulă. Trei sute cincizeci și doi. Trei sute cincizeci... Și gata. Clipa de care mă temeam a sosit. Totul se pulverizează. Aud un val de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Vatra Luminoasă, o lua spre Tei și Plumbuita, se plimba prin parcuri și se odihnea pe bănci, se uita la copii, apoi iar lua un autobuz ori un tramvai până în Bucureștii Noi unde se plimba prin piața de păsări printre porumbei și canari, și iar se întorcea și lua un tramvai, zi de zi, an de an, țesând cu fire nevăzute prin aerul tot mai îmbâcsit al orașului o poveste neîmpărtășită. Ce căuta prin parcurile prăfuite, în vipia verii, în amurgul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
și n-a avut nici o intenție să facă așa ceva. — Hm, am zis eu. — Ne mirăm ce s-a întâmplat cu lumea..., a conchis el, ei bine, chestiunea asta a chimicalelor este un indiciu foarte important. CAPITOLUL PATRUZECI ȘI DOI LIPSEAU PORUMBELUL ȘI FĂGĂDUIALA MÂNTUIRII... Am luat-o în sus spre jalnica mea mansardă, urcând pe spirala de stejar și tencuială a casei scărilor. În vreme ce coloana de aer închisă în acest spațiu purtase în trecut povara prafului de cărbune, a mirosurilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
mine ne-am simțit ca Noe și soția lui pe Muntele Ararat. Nu există o senzație mai plăcută. Și apoi au răsunat din nou sirenele pentru alarmă antiaeriană și ne-am dat seama că suntem niște oameni obișnuiți, că lipseau porumbelul și făgăduința mântuirii și că potopul, departe de-a se sfârși, de-abia începuse. Îmi aduc aminte o dată când Helga și cu mine am coborât din cer, din capul unei scări bombardate, direct în adâncurile unui adăpost subteran, iar deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
am făcut ochii mari: imediat m-am prăbușit pe podeaua umedă a toaletei. Toți s-au repezit la mine întrebându-mă isterizați ce-am văzut, ce-am văzut, era Cristina, se aruncase, a murit, ce era? Văzusem un schelet de porumbel pe terasa dintre etaje, la un metru de nasul meu, o imagine care să-ți înghețe sângele în vine, nu alta, un cioc deschis, ascuțit și încremenit de care se lipiseră bucăți tremurătoare de puf, apoi oasele aripii răsfirate elegant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
alta, un cioc deschis, ascuțit și încremenit de care se lipiseră bucăți tremurătoare de puf, apoi oasele aripii răsfirate elegant, delicat și totuși convulsiv... Cristina nu s-a aruncat, am spus. Nu e nimic jos, numai tufe pitice și un porumbel mort pe terasă. Directorul a răsuflat atât de zgomotos, că parcă a eliberat din pieptul său toate temerile noastre. Slavă Domnului, a spus, o fi chiulit și portarul n-a băgat de seamă. Uite ce ne agităm pentru o fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
barbă enervantă de vreo trei zile. Trebuia s-o dau jos, nu mai puteam să mă duc la slujbă cu ea. Prin curte, aproape de sol, zburau rândunele. Unele se opreau pe sârma de rufe și ciripeau de mama focului. Un porumbel urmărea un greiere la umbra tufelor de narcise. M-am mirat, pentru că n-am văzut niciodată un porumbel care să mănânce insecte. În sfârșit, am auzit parchetul scârțâind și am știut că mâncarea e pe drum. M-am așezat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
slujbă cu ea. Prin curte, aproape de sol, zburau rândunele. Unele se opreau pe sârma de rufe și ciripeau de mama focului. Un porumbel urmărea un greiere la umbra tufelor de narcise. M-am mirat, pentru că n-am văzut niciodată un porumbel care să mănânce insecte. În sfârșit, am auzit parchetul scârțâind și am știut că mâncarea e pe drum. M-am așezat la loc. Mazăre cu friganele, salată de castraveți murați și un pahar cu compot de vișine. Friganelele sunt niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
al scriitoarei Magdalena Dale. Vom cita o tanka , din ciclu poemellor de 5-7-5-7-7 silabe, pe teme diverse ale autoarei, unde haikuul perfect este urmat de-un răspuns distih ce schimbă total vederea asupra peisajului, completând ideea, viziunea, sensul: Stol de porumbei măsurând cu zboruri largi cerul de toamnă - doar melcul umbrei călcând după mine prin frunze. Istoriile literare au cuprins și capitole despre haikuul românesc , vorbind despre munca haijinilor români, cităm aici Istoria literaturii japoneze, de Shuichi Kato, București, 2000, O
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
Ninge și plouă - prin cenușiul zorilor cântec de cocoș Valuri clipocind - cum duce apa-n vale tot cerul senin Și în vitrine culoarea noroiului - model de sezon Cerul mohorât - prin frunzișul rărit cânt vesel de scatii Bat clopotele - zbor de porumbei și ciori peste cupole Albul peste alb - din zăpada mieilor răsar ghiocei Tresar apele - mâțișorii salciei plesnesc pe ramuri Vârtejuri de vânt ridicând nisipul spre cer - sosesc graurii Dimineață de martie fără soare - doar triluri pe ram Înfrântă-i iarna
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
obținut rezultate. S-a pus frână abuzurilor, masacrului și distrugerii. — Prea târziu. Deja nu mai rămăseseră indieni: peisajul nu mai putea fi recuperat, iar animalele dispăruseră. Am citit odată că la începutul secolului trecut existau în Statele Unite cinci miliarde de porumbei călători. În 1893, a murit ultimul exemplar al speciei la grădina zoologică din Cincinnati. Dacă asta e adevărat, dacă se pot nimici cinci miliarde de păsări în mai puțin de un secol, cum ne mai putem păstra speranțele? Rămaseră tăcuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
liniștit moment al zilei, iar Colleoni, turnat cu secole În urmă În eterna tăcere a bronzului, era tovarășul perfect pentru acel prețios și tainic sfert de oră de liniște. Sorbi din cafea bucurându-se de căldura ei concretă, și privi porumbeii care Începuseră deja să ciugulească statuia din cap până-n picioare. Se uită Într-o doară În jos spre locul unde bărcuța soțului ei tresălta În apa de-un verde-Închis. Plouase În cursul nopții și ea voia să vadă dacă prelata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
i-o fi spus și discuția avută cu ea în mașină, la întoarcerea din spital. Trebuie să-ți vezi de facultate întâi și lasă căsătoria la urmă, acum nu mai este nicio urgență! Bine că a pierdut sarcina! scăpă Geta, porumbelul din gură. - Nu mi-a spus decât întâmplarea, cum ai găsit-o tu în livadă, că a avortat în mașina voastră, când a ajuns la spital, că ai ajutat-o enorm de mult cu niște lucruri pe care nu avea
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
făcuse „treabă mare” În mină, ceea ce nu era permis, și, ca un laș, dăduse vina pe Sarry, iar acesta, isteț și netemător, Își dovedi nevinovăția, prin demascarea făptașului real, care era salariatul civil numit Luther), la priceperea autorului În dresarea porumbeilor și la sacrificarea mai puțin dureroasă a porcinelor (lecție practică magistrală, dată unor francezi, În Canada). Bun cunoscător al unor superstiții specifice nouă, românilor, autorul povestește și o Întâmplare hazlie În legătură cu deochiul (o englezoaică a plâns, văzând cum În România
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
adresat Catincăi un zâmbet cu subînțeles, zeflemitor. mă cuprinse o imensă părere de rău : ce naiba mă apucase să schimb păreri cu un necunos- cut cu ghiul de aur pe deget ? Pe de altă parte, am rămas și eu surprinsă de porumbelul care Îmi ieșise pe gură. Nu mă gân- disem niciodată serios la legătura dintre artă și conștiință. Și totuși, acum că o spusesem, mi se părea că nici nu putea fi spus mai bine. Și, ignorând privirea ironică a negriciosului
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
a adresat Catincăi un zâmbet cu subînțeles, zeflemitor. Mă cuprinse o imensă părere de rău : ce naiba mă apucase să schimb păreri cu un necunoscut cu ghiul de aur pe deget ? Pe de altă parte, am rămas și eu surprinsă de porumbelul care îmi ieșise pe gură. Nu mă gândisem niciodată serios la legătura dintre artă și conștiință. Și totuși, acum că o spusesem, mi se părea că nici nu putea fi spus mai bine. Și, ignorând privirea ironică a negriciosului, nu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
agnomene 22 Împăratului Traian, rezultate din "cuceririle" pe care acesta le făcea, sporindu-i gloria. Și dacă autorii trăiesc prin personajele pe care le creează, ca de exemplu Cervantes prin Don Quijote, Unamuno poate trăi și prin păsărelele sale însuflețite, aidoma porumbeilor albi, simbol al păcii, care și-au luat zborul din cartea sa purtând cu ei ideile unamuniene în toate colțurile lumii 23. Dincolo de aparențe se află esența pe care încercăm să o decodificăm, prin lectura acestei traduceri în limba română
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
la praznicul blestemat, iartă-mă! Dacă nu, nu! Amin! Se ridică, stete, mai Întâi, câteva momente, pe gânduri, după care porni să-și demonteze hamacul, dintre zdravenele crengi, ale copacilor, de care și-l prinsese, Înainte de a se fi culcat. Porumbelul misterios Stai și mata, acolo, alături de doamna aia. Care doamnă? Aia, de lângă fereastră, n-o vezi? Nu. Uită-te mai bine. Mă uit. Tot n-o vezi? Tot... Mă, nene, mă ... Da’ ce, dom’le, aia e doamnă? Dar ce
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]