1,960 matches
-
și culturală a studenților români din Franța. Odobescu se află în preajma revoluționarilor români exilați (Nicolae Bălcescu, Nicolae Golescu, C.A. Rosetti, I. Voinescu II, Gheorghe Magheru). El ține în cercul acestora conferința "Viitorul artelor în România", al cărei text apare postum, în 1907, și în care spune: Tot în acea perioadă, Alexandru Odobescu (împreună cu Gheorghe Crețeanu și Dimitrie Florescu) face parte din comitetul de redacție al revistei "Junimea română", care apărea la Paris. În această revistă el publică articolul "Muncitorul român
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
bolii și apoi a decesului lui Eminescu, și al Veronicăi Micle. Ion Creangă moare pe data de 31 decembrie 1889, în casa sa din cartierul Țicău. Este înmormântat la 2 ianuarie 1890 la cimitirul Eternitatea din Iași. În primul volum postum sunt publicate basmele. Culese din gura poporului de către un povestitor care însuși crescuse în mijlocul lumii din sate, ele au un farmec deosebit, au expresiuni, construcții și gândiri ciudate care se vor personifica în "Ivan Turbincă". În aceasta din urmă regăsim
Ion Creangă () [Corola-website/Science/297626_a_298955]
-
(n. 19 mai 1910, Craiova - d. 27 iulie 1962, București), personalitate complexă, biolog și medic, s-a făcut cunoscut însă mai ales ca pictor. Numele lui a izbucnit exploziv în primăvara lui 1965, odată cu neuitata lui retrospectivă postumă, care a situat publicul pe negândite în fața unuia dintre marii pictori europeni ai epocii de după război. Ion Țuculescu s-a născut la 19 mai 1910 la Craiova, provenit dintr-o familie de intelectuali. Urmează cursurile Colegiului Național "Carol I" din
Ion Țuculescu () [Corola-website/Science/297659_a_298988]
-
(născut Mihail Eminovici; ) a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română. Receptiv la romantismele europene de secol XVIII și XIX, a asimilat viziunile poetice occidentale, creația sa aparținând unui romantism literar relativ întârziat. În momentul în care a recuperat temele tradiționale ale
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
cu semne de tuberculoză. Matei (n. 1856) este singurul care a lăsat urmași direcți cu numele Eminescu. A studiat Politehnica la Praga și a devenit căpitan în armata română. S-a luptat cu Titu Maiorescu, încercând să împiedice publicarea operei postume. Ultimul copil, Vasile, a murit la un an și jumătate, data nașterii sau a morții nefiind cunoscute. La 31 martie 1889, Mihail Chințescu, un conferențiar susținea la Ateneul Român că Eminescu s-a născut la Soleni, un sat din Moldova
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
acest motiv Titu Maiorescu nici nu și-a pus problema posibilei lor editări. Criticul literar care le-a pus într-o lumină cu totul specială a fost George Călinescu, cel care își va susține doctoratul în literatură pornind de la nuvela postumă Avatarii faraonului Tla și care va recompune imaginea întregii opere în magistrala sa monografie Opera lui Mihai Eminescu, un studiu în patru volume, editat inițial la Editura Fundațiilor Regale Regele Carol al II-lea pentru Literatură și Artă, în perioada
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
Gortyn și Lyttos înregistrau un festival Velchania, arătând că a fost încă venerată în elenistică Creta. Scriitorul elenistic Euhemerus a propus o teorie cum că Zeus a fost de fapt un mare rege al Cretei și care prin slava lui postum, cretanii l-au transformat treptat într-o zeitate. Lucrările de Euhemerus nu au supraviețuit, dar scriitori creștini patristici i-au preluat sugestia. Epitetul Zeus Lykaios ("lup-Zeus") este asumat de către Zeus numai în legătură cu festivalul arhaic al Lykaia pe pantele muntelui Lykaion
Zeus () [Corola-website/Science/296865_a_298194]
-
noii sale iubite, purtând subtitlul "O poveste pentru Felice B." ("Eine Geschichte für Felice B."). O săptămână mai târziu, Kafka începe să lucreze la un nou roman pe care îl intitulează "Der Verschollene" ("Dispărutul"), cunoscut astăzi mai degrabă după numele postum acordat de Max Brod: "America". După al șaselea capitol, părăsește temporar proiectul, pentru a se ocupa de o altă operă monumentală, "Metamorfoza", terminată până la sfârșitul anului. Creativitatea sporită a scriitorului are un rol catalizator în evoluția relației cu Felice. Kafka
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
name="Engel/Auerochs, p.20">Engel/Auerochs, p.20</ref>. Multe din povestirile scrise în timpul războiului, pe fondul dezintegrării Imperiului Austro-Ungar, au fost incluse în două colecții kafkiene importante: una publicată antum în 1919, "Un medic de țară", iar cealaltă postum în 1931, "Marele zid chinezesc". Primul volum se face remarcat mai ales prin povestirea omonimă, cea a unui doctor care se grăbește să salveze într-o noapte de iarnă un copil bolnav. Calul îi moare pe drum, dar găsește pe
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
Odradek" ar simboliza recurența gândurilor refulate), la cele religioase (ața încâlcită pe pe bobină ar fi tradiția iudaică) sau filozofice ("Odradek" ar fi chintesența materialismului absurd). "Odradek" a rămas până astăzi un mare mister. Celălalt volum de povestiri, cel publicat postum, "Marele zid chinezesc" nu este mai puțin reprezentativ pentru proza kafkiană. În "Vânătorul Gracchus", fantoma unui vânător mort, dar în același timp, « într-o oarecare măsură viu » își face apariția în portul Riva. Gracchus, cu care Kafka se identifică, este
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
scriitori din afara Austro-Ungariei. În cadrul imperiului, dintre cei mai reprezentativi, doar Robert Musil și Rainer Maria Rilke l-au remarcat, ultimul preferând, în mod surprinzător, povestirea " Fochistul", în detrimentul unor lucrări ca "Metamorfoza" și "Colonia penitenciară". După moartea scriitorului și publicarea volumelor postume, Kafka a devenit, chiar din anii 20, obiectul admirației unor literați germani precum Thomas Mann, Hermann Hesse, Kurt Tucholsky sau Walter Benjamin. Hesse numește "Procesul" în 1925 « țesătură compusă din cele mai delicate filamente ale visului », iar Thomas Mann folosește
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
Rondelul lucrurilor". Macedonski este unul dintre puținii autori români de rondeluri. Spre sfârșitul vieții a scris celebrele cicluri "Rondelurile pribege", "Rondelurile celor patru vânturi", "Rondelurile rozelor", "Rondelurile Senei" și "Rondelurile de porțelan". Cele cinci cicluri au fost publicate în volumul postum Poema Rondelurilor (1927). A publicat un volum de versuri în limba franceză intitulat "Bronzes". Singura traducere în limba engleză a operei lui Alexandru Macedonski este volumul de poezii "If I knew" („De-aș ști”), o ediție bilingvă (în română și
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
era întărirea autorității centrale. Înțelegând că principala cauză a slăbirii statului era reprezentată de luptele pentru putere dintre boieri, a încercat să le elimine, din rădăcină, condamnând boierii la moarte. Vlad a depus omagiul prin delegați față de regele maghiar, Ladislau Postumul și a confirmat privilegiile brașovenilor. În toamnă, s-a închinat sultanului în condițiile în care trebuia să-și consolideze domnia. Când au văzut că s-a supus turcilor, ungurii au fost determinați să caute un contracandidat la domnie. Vlad l-
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
fi spiritismul, "citirea" în cristale, rune sau tarot, prezicerea viitorului, ocultismul, etc. nu este recunoscut de filozofia academică. Noțiune complexă și destul de disputată în însăși esența sa, cuvântul , folosit ca titlu, a fost probabil prima dată menționat explicit de către editorul postum al operelor lui Aristotel, Andronicus din Rhodos. Cuvântul „metafizică” însuși este compus. Meta (după) + physika (cele fizice) ("Meta ta physika") însemnând în accepțiunea lui Andronicus din Rhodos, după operele antume (originale sau inițiale) ale marelui gânditor grec, Aristotel. În accepțiunea
Metafizică () [Corola-website/Science/298223_a_299552]
-
române deschizând orizonturi lingvistice și filozofice care au rămas, după mai bine de trei decenii, practic nedesțelenite. Cuvântul Metafizică, folosit ca titlu (vedeți articolul Metafizică), a fost probabil prima data menționat explicit de catre Andronicus din Rhodos în contextul publicării operelor postume ale lui Aristotel, opere care au fost publicate sub ingrijirea sa, și ce purtau titlul de Metafizica întrucât erau publicate după opera antumă lui Aristotel, cea îndeobște cunoscută ca Fizica. După cum își amintește Aurelian Titu Dumitrescu, Nichita Stănescu ""...voia să
Antimetafizică () [Corola-website/Science/298253_a_299582]
-
milioane de stele, există ființa iubită“" iar ceea ce conferă un sens existenței sunt relațiile dintre oameni, care implică și responsabilitatea fiecăruia pentru soarta celorlalți. Notițele sale, făcute cu ocazia misiunilor de luptă din timpul războiului, au fost reunite și publicate postum sub titlul "„La Citadelle“" („Citadela“, 1948). Alte opere ale lui Antoine de Saint-Exupéry sunt: "„Lettre à un otage“" („Scrisori către un ostatec“, 1943), "„Un sens à la vie“" („Să dai un sens vieții“, postum 1956). Toți biografii săi arată că
Antoine de Saint-Exupéry () [Corola-website/Science/298367_a_299696]
-
si modificărilor pe baza neuronală fizică (Dudai 2007). Această din urmă este, de asemenea, numit engrama sau urme de memorie (Semon 1904). Unii neurologi și psihologi echivalează greșit conceptul de engrama și memorie, în linii mari unii concep toate efectele postume persistente ale experiențelor ca fiind memorie ; alții sunt împotriva acestei noțiuni că memoria nu ar exista până când este descoperită în comportament sau gând. (Moscovitch 2007). O intrebare esențială în neuroștiințele cognitive este modul cum sunt codate și reprezentate în creier
Memorie () [Corola-website/Science/298312_a_299641]
-
(n. 19 februarie 1876, Hobița, Gorj — d. 16 martie 1957, Paris) a fost un sculptor român cu contribuții covârșitoare la înnoirea limbajului și viziunii plastice în sculptura contemporană. a fost ales membru postum al Academiei Române. Francezii și americanii îl desemnează, cel mai adesea, doar prin numele de familie, pe care îl scriu fără semne diacritice, Brancusi, pronunțându-l după regulile de pronunțare ale limbii franceze. Născut la 19 februarie 1876, la Hobița, Gorj
Constantin Brâncuși () [Corola-website/Science/297109_a_298438]
-
bune dovezi legate de aspectul său. Opera lui Shakespeare a exercitat o puternică influență asupra scriitorilor români. Traducerea operei sale a fost începută de Petre Carp, rivalul politic al lui Titu Maiorescu, în vreme ce poetul Mihai Eminescu va descrie în poezia postumă "Cărțile" admirația pentru opera sa, declarându-l prieten drag al sufletului meu. O bună parte din piesele neterminate scrise de el poartă amprenta influenței sale. În epoca interbelică Dragoș Protopopescu, Haig Acterian sau Mihail Sebastian, care descrie în Jurnalul său
William Shakespeare () [Corola-website/Science/297139_a_298468]
-
responsabile...”" (Adrian-Paul Iliescu,) În acest context, istorici și jurnaliști evrei din România s-au mobilizat la adunarea și arhivarea documentelor și a mărturiilor supraviețuitorilor atât din timpul Holocaustului, cât și din anii premergători, ca un monument funerar și o obligație postumă față de o etnie decimată. Încă din 1945, Marius Mircu (primul jurnalist care, după al doilea război mondial, a scris despre Pogromul de la Dorohoi , Pogromul de la Iași și lagărele din Transnistria) și Maier Rudrich au început să adune mărturii direct de la
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
Morfopatologie a Sistemului Nervos" (1957) și atlasului privind "Aspectele morfologice ale terminațiilor nervoase viscerale", apărut în 1958 și sintetizând un număr de peste 20 de lucrări originale în acest domeniu, apărute în ultimii șapte ani ai vieții sale. Ca un omagiu postum, Academia Română a editat în anul 1959, în colaborare cu editura ""Masson"" din Paris, volumul "Travaux scientifiques", cuprinzând cea mai mare parte a lucrărilor lui Ion T. Niculescu.
Ion T. Niculescu () [Corola-website/Science/297520_a_298849]
-
univ. dr. Ioan Opriș, Editura Academiei Române, Suceava, 2010, 712 p. 34. "Botanica poporană română", vol. III (P - Z), ediție îngrijită de Aura Brădățan, cu un "Cuvânt înainte" de prof. univ. dr. Dumitru Murariu, Editura Academiei Române, Suceava, 2010, 748 p. Ediții postume 35. "Păsările noastre și legendele lor", Editura "Socec et CO", Biblioteca pentru toți, București, 1931, 125 p. 36. "Păsările poporului român", ediție îngrijită de Ion Pillat, Editura "Cartea românească", București, 1942, 48 p. 37. "Legenda ciocârliei", redactor responsabil I. Ricus
Simion Florea Marian () [Corola-website/Science/297541_a_298870]
-
la Iași, activitatea la "Viața românească" și influența lui Ibrăileanu, Topîrceanu abandonează faza adolescentină a creației sale, cu romantismul desuet, sentimentalizarea excesivă și tendințele vădite spre filozofarea retorică, pornind spre noi orizonturi poetice. La despărțirea de adolescență invocă clemența criticii postume: Subsecretar, apoi secretar de redacție la "Viața românească", aflată sub influența lui Ibrăileanu, Topîrceanu cunoaște și colaborează cu scriitori de frunte, precum Sadoveanu, Gala Galaction, Tudor Arghezi, Mihai Codreanu sau Hortensia Papadat-Bengescu, grupare aflată în luptă polemică cu "sămănătorismul" lui
George Topîrceanu () [Corola-website/Science/297552_a_298881]
-
la spitatele Colțea și Central , spre zori zilei de 10 decembrie a fost internat la Spitalul de Urgență. Acolo, de pe patul de spital i-a șoptit un poem prietenului său, scriitorul Aurel Covaci, poem care a fost inclus în volumul postum "Lupta cu inerția": În ciuda eforturilor medicilor și o mobilizare spirituală a colegilor săi scriitori, cunoștințe și prieteni, starea lui s-a înrăutățit inexorabil, iar la 22 decembrie 1956, la ora 2 dimineața, a decedat. Dr. Firică, medicul care s-a
Nicolae Labiș () [Corola-website/Science/297551_a_298880]
-
de Wehrmacht la închisoarea Plötzensee din Berlin. Este singurul poet căruia i s-au acordat atât titlul de "Erou al Uniunii Sovietice" pentru lupta de rezistență antifascistă cât și "Premiul Lenin" pentru literatură pentru colecția "Caiete din Moabit", ambele decernate postum. Musa se naște pe 15 februarie 1906 în familia unui țăran sărac din satul Mustafașî (Mustafino), regiunea Șarlîk (Sharlyksky), provincia Orenburg din Imperiul Rus. Studiază la Huseiniye Medrese din orașul Orenburg și în 1931 se stabilește la Kazan dedicându-se
Musa Djalil () [Corola-website/Science/317743_a_319072]