4,003 matches
-
oblojească picioarele pline de răni, din care Însă În loc de sânge supura alcool Royal. Ippolit stătea pe scaunul lui cu inima strânsă ca un purice. Aștepta ca din clipă În clipă veselia nevestei să se transforme Într-o furie greu de potolit. Vesela din dulap deja dădea semne de neliniște. Cuțitele se mișcau de la locul lor și lingurile așijderea. Farfuriile trepidau În dulap de parcă le-ar fi apucat strechea. Solnița plină acum de mucuri stinse de țigară creștea pe masă ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
din colivie, aruncă o privire, cu ochii săi fosforescenți, spre locul unde dormea Subotin și intră Înapoi În colivie. După cerul gurii uscat și limba năclăită, brigadierul Își dădu seama că arșița care-i ardea măruntaiele nu va putea fi potolită ușor. Și, Într-adevăr, pe măsură ce devenea tot mai conștient și se trezea din beție, setea dinlăuntrul lui creștea. Știu din propria-mi experiență, spuse Extraterestrul, ce Înseamnă să bei o zi Întreagă alcooluri tari și să te trezești În toiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
să găsească una neîncepută. Dar unde s-o găsești? Tot ce a fost s-a dus. Berea au băut-o salahorii, iar ce n-au băut au dosit În buzunare și au plecat acasă. Ippolit trase câteva Înjurături, apoi se potoli. În cele din urmă, Își potoli setea trăgând o dușcă zdravănă de spirt Royal. Altă transpirație, alt chin. Stomacul dădea și el semne de revoltă, iar gâtlejul Îi era parcă dat cu glaspapir. Ippolit avea Însă experiență. Știa că zvâcnetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
s-o găsești? Tot ce a fost s-a dus. Berea au băut-o salahorii, iar ce n-au băut au dosit În buzunare și au plecat acasă. Ippolit trase câteva Înjurături, apoi se potoli. În cele din urmă, Își potoli setea trăgând o dușcă zdravănă de spirt Royal. Altă transpirație, alt chin. Stomacul dădea și el semne de revoltă, iar gâtlejul Îi era parcă dat cu glaspapir. Ippolit avea Însă experiență. Știa că zvâcnetul stomacului e furtună Într-un pahar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și el semne de revoltă, iar gâtlejul Îi era parcă dat cu glaspapir. Ippolit avea Însă experiență. Știa că zvâcnetul stomacului e furtună Într-un pahar de nisip și că greața, ca și bătăile de ciocan din tâmple se vor potoli. Prinzând puteri, Subotin aruncă o privire Îndrăzneață spre mijlocul Încăperii. Șobolanul nu dispăruse, stătea În același loc, cu coada șerpuind pe podea și mișcând din mustăți. Aluatul din care era plămădită această arătare dăduse totuși Îndărăt. Capul cenușiu, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
destul de semnificativă...!” Mai mult ca sigur, prin informatorii lui din cadrul șantierului,Lct.Col.Tudose Ion avea cunoștință de a doua reclamație depusă Împotriva lui, iar Șeful Șantierului se simți dator să precizeze. „Are audiență la sediul guvernului...!” „Deci, nu te potolești...?” - ridică vocea anchetatorul. „Te plângi peste tot de mine, motivând, eu Îți caut nod În papură iar tu te ți-i de reclamații...? Ei bine, te avertizez. Atâta timp cât Îmi fac datoria, nu mie frică de nimeni. Înțelegi? De fapt, În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
din moment ce eu, cu poziția ocupată În societate informez superiorii mei precizănd... Nu-i da-ți atenție, acest individ e un periculos excroc care va fi foarte curând din nou arestat, te mai poate apăra cineva...?” Bagă-ți mințile În cap, potolește-te...!” Tony Pavone Îl privi pieziși. „Nu trebue să mă apăr...?” „Reclamând un ofițer de miliție...? Ști-i ce, nu sunt supărat pe tine și, să-ți dovedesc prietenia mea... hai mi bine să Încheiem un armistițiu...!” „Nu Înțeleg...!” „Promit
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să fie predate la prețuri derizorii colectorilor și unde trimise la export se transforma imediat În valută forte,În caz contrar, ce-i prinși În flagrant delict Închisoare corecțională până la șapte ani de zile În funcție de greutatea animalului sacrificat pentru a potoli foamea copiilor. Cuplul de dictatori Elena și Nicolae Ceaușescu, ne având ce face cu atâta bănet ce intra În buzunarele lor au hotărât să cheltuiască aceste sume de bani venite din exterior dela vânzarea produselor alimentare, În excursii Însoțiți de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nu mai respiri decât să nu iubești destul pe cineva. Jina a deschis ochii și-a dat pilota de-o parte. Trebuia să facă două drumuri ca să-și trezească fiul pentru școală. Deși coșmarurile de copil ale lui Danny se potoliseră, în majoritatea dimineților, băiatul încă se mai trezea cu ochii încețoșați și morocănos. Danny avea unsprezece ani, dar deseori, peste noapte, Jina îi găsea lumina aprinsă în cameră. Clopoțelul pentru întârziați sunase deja când femeia l-a lăsat în fața porții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
generației 2000. În prezent, este redactor asociat la revista Zon@ Literară și se află în Italia cu o bursă de studiu. <biography> copilul și bătrânul s-au sfătuit toată noaptea și au hotărât să-l trimită pe copil să-l potolească pe bătrân, că prea le dădea de furcă, și l-au trimis. bătrânul tăcea și își ținea ochii ațintiți în pământ, părea rușinat, iar copilul îl mustra. copilul îl tot mustra, îi reproșa lucruri teribile, bătrânul se rușina și mai
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
în gândurile celuilalt. câte trenuri ai pierdut? refuzai să trezești dimineața visând începuturi în noi ecuații. unu plus unu mai fac Noi sau celălalt a gustat din miezul problemei? Acesta este orașul...(coloana a șaptea) Dintr-odată mulțimea s-a potolit. Strigătele lor se auzeau până în Cetatea îngerilor aglomerată de Conștiințele încărcate ale oamenilor Care și-au alungat privirile Senine. Ele desenau Cerul în serile de vară. Mulțimea își rătăcise glasul În jocul de lumini și umbre Ale coloanei a șaptea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ne unim cu toții care țin condeiu-n mână Și să devenim o forță pentru nația română, Să eliminăm limbuții, demagogii, xenofilii, S-arătăm că România nu-i supusă convertirii! Nu ne trebuie renume, nici de lauri s-avem parte, Ci să potolim odată setea noastră de dreptate! S-arătăm că românismul este singura simțire Ce îndeplinește țării dreptul ei la fericire! Prea ne-am detașat de toate, închistați în nostalgie, Evocând atâtea nume mari pe-un petic de hârtie; Prea înlocuim cultura
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Petruș era ținut de Marius și de Kyta. Ai văzut? S-a lăsat bătut... Îl sparg la orice oră cu o singură mână, striga revoltat Petruș. Ai fost mai bun, acum lasă-l în pace, îi spunea Marius ca să-l potolească. Atunci am aflat că se pot câștiga lupte și altfel, că pot fi premiat și culcat la podea, chiar dacă premiul îmi intra drept în ochi și ustura ca o palmă. Atunci am simțit că nu pot renunța încă la ea
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
încâlceala asta, nu? Te învoiești? Bine, răspunse Creața, dar cu o condiție. Dacă o să te respingă, îl lași în pace și nu mai încerci niciodată să te combini cu el. Erjika izbucni într-un hohot de râs și după ce se potoli, ridică mâna dreaptă într-un act teatral, apoi o duse la inimă și zise cu o față de om serios aflat la bara martorilor, într-o sală de judecată: -Jur! Bătură palma ca doi traficanți apoi se despărțiră îngrijorate amândouă. Cât
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
îmi vorbește omul care-mi stătea în față. Ne priveam reciproc, așteptând lămuriri unul de la altul. Lasă băiatul în pace! am auzit din spatele omului care mă scutura, o voce tare familiară și dragă auzului meu. Era Baci. Vocea lui, îl potolise pe cel care părea că nu mă mai cunoaște. Să mergem odată, să nu facem griji celorlalți de la stână, continuă, vrând parcă să ne despartă din încleștarea în care se prinseră privirile noastre, scormonind prin minți după răspunsuri la întrebări
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
plimbare cu Erjika fără să dea socoteală Creței. Merita să încaseze palmele tatălui fără să se apere în vreun fel. Mormăi un “iertați-mă” și o promisiune că nu se va mai întâmpla să greșească, asta doar ca să-și mai potolească tatăl și să-i arate că s-a făcut bine înțeles. Sini veni lângă noi și prezentându-se mamei îi spuse: Silviu e un băiat bun. A vrut să-i salveze pe Erjika și pe Petruș și acum plătește alături de
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
În gură. Am vrut să-l opresc, dar n-am mai avut timp Un tînăr care trecu pe lîngă mine - probabil angajat al localului - mă dădu la o parte și-i trase cu mîna pe cei rămași, aruncîndu-i pe jos. — Potolește-te! spuse el aspru. E dezgustător ce faci.. Și Își văzu mai departe de drum. Individul care Înghițise gîndacii căuta parcă ceva, plimbîndu-și limba printre dinții lipsă. I se citea o neliniște În priviri: — Măiculiță! Ce sărați sînt!... Uscați ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
linia de plutire a apei, eram din nou stăpîn pe mine. Moartea lui a stîrnit un val extrem de puternic, care a trecut și pe la picioarele mele, luînd cu el linia firavă a drumului de la marginea stîncii și după ce s-a potolit furtuna, totul și-a revenit la normal, nu mai existau motive de neliniște. La urma urmei, răspunderea ce-mi revenea se cerea redusă la primii treizeci de mii de yeni. Aveam obligația să Îmi mai continui ancheta Încă cinci zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pe străzile Oxfordului. Era organizată de comuniștii locali: „Jos capitalismul!”. Am cujetat intens la asta. Sigur, primul meu impuls (și al lui Andrei) a fost: măi băieți, ce ar fi să încercați voi vreo zece ani de comunism ca să vă potoliți? Interesant e că sentimentul de fetiță cu chibrituri mi-a dispărut. În primii ani mă strivea tot ce era sfârșit de iarnă în Occident: străzile pline cu ghirlande și beculețe, vitrinele ucigător de bogate, rafturile tixite cu podoabe, muzica revărsată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
tare, ba chiar a dat drumul la grătar în șură, a pus un ou pe masă și oul s-a ridicat la verticală. Se freca pe mâini în preajma votcii Smirnoff, adusă de mine de la un Shell, și încerca să ne potolească tristețea și foiala după o geană de lumină: - Fata mea, ia mai uită-te tu pe pământ, că e și mai frumos ca în ceruri. Și m-am uitat, ne-am uitat cu toții. Rățuștele și gâștele s-au retras în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
bun”. Are privirea blândă, nu ar ridica mâna să dea într-o femeie, spun ele. Colegul din Macedonia respiră machoism în toate atitudinile sale. Pe mine și pe Kristina nu ne impresionează. Îi trântim câte o ironie și se mai potolește. Între noi îl căinăm pentru ciupitura de paranoia cu care l-a dotat soarta genelor și mediului. Dar celor două femei afgane, acest bărbat le trăsnește a putere de anihilare. Se simt strivite și mici. Oricum, este o mare necuviință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
să le intre în voie, să le poarte de grijă și pe care să le calce în picioare. Dacă mă gândesc bine, ei sunt dependenți de femei. Ei nu pot sta singuri. Dumnezeule, azi când am încercat să o mai potolesc din tremurat pe Jawida, am pus mâna pe ea. În primul moment m-am speriat rău. E numai piele și os. La Walizada e mai evident. La ea nu era chiar așa, părea să aibă ceva carne pe oase. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
a trece cu bacul îl traversau acum direct; crusta de gheață nu dădea nici un semn de slăbiciune, o pătură nu prea groasă de zăpadă, din ninsoarea de cu noapte, juca trâmbe de vârtejuri înalte, iar spre prânz când vântul se potoli, și câteva raze slabe, de soare, apărură, pâlcuri de oameni în șube sau cojoace, iar în picioare cu cizme negre, de cauciuc ori cu pâslari, unii cu saci în spinare ori boccele, treceau vizavi spre pământul de dincolo sau veneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
asfințitului, peste casele curate și peste livezile verzi. Și deodată o cucoană își aduce aminte că mâncara se răcește - și toți își aduc aminte că n-au cinat încă, și se grăbesc spre case. Poftă bună, bun apetit, praful se potolește, lătrăturile contenesc, sara coboară peste liniștea oamenilor. Crâșma lui Moș Precu, 1904 Cânele a apărut prima dată în Voința națională, nr. 5853 din 21 oct.-3 nov. 1904. În Notele sale publicate în 1954, Profira Sadoveanu mărturisește că târgul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
înainte de revărsatul zorilor, călăream în galop întins pe Corbul meu, prin întunericul câmpiei nemărginite, subt un cer limpede, fără lună, plin de luminiți de aur. Mergeam repede tare; vântul zborului îmi vâjâia pe la urechi. Cum sticli în depărtare Iezerul, îmi potoli fuga. Cotii satul pe departe, și pe mal, în galop moale, mă întorsei spre căsuță, călăuzit de lumina care ardea acum ca și întâia oară. Mă gândeam cu inima strânsă că poate Marin n-a plecat pe baltă - și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]