1,946 matches
-
ce nu poate fi gândită decât tot pe temeiul identității: opoziția; și ea, de asemenea, parțială). În judecata: Dumnezeu este infinit, faptul de a fi infinit îl "determină" pe Dumnezeu. Acesta devine, cumva, infinitul însuși. Dar despre Dumnezeu se poate predica și altceva, de exemplu, i se poate adăuga predicatul omniscienței, cel al atotputerniciei etc. Nici unul dintre aceste predicate nu epuizează spațiul virtualității "subiectului" Dumnezeu, dacă nu concentrează în sine, "semantic", toate celelalte atribute; decât, poate, dacă gândim într-o manieră
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
lui Dumnezeu a lui Dumnezeu constituit ca subiect de judecată -, fie aceasta infinită, vine în contradicție cu "actualitatea" lui Dumnezeu, cu totul necesară (înseși ființei infinite, omnisciente, omnipotente etc.). Pe de o parte, fiecare dintre aceste atribute necesare poate fi predicat despre Dumnezeu, iar pe de altă parte, orice atribuire capătă sens numai în măsura în care "subiectul" rămâne deschis către atribuiri noi. De aceea este clar că nu putem constitui necontradictoriu un sens pentru ceva care este suficient în potențialitatea sa (un concept
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
discriminate, nici măcar sub aspect formal; "Dumnezeu" și "lucrul", potrivit exigențelor judicative, în esență formale, sunt tot una. Așadar, exercițiul judicativ transformă ceva (indicii despre un "obiect", poate un "lucru") într-un substrat (hypokeimenon, subjectum) pentru anumite proprietăți (ce pot fi predicate despre acel subiect, acesta fiind constituit propriu-zis ca "obiect"). Inițial, toate aceste elemente, subiectul și predicatele sale (posibile), au semnificație ontică: ceea ce înseamnă că ele sunt deja constituite, într-o oarecare măsură (aparțin ante-predicativului); apoi, prinse în acest joc al
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este."64 Totodată, recunoaștem prezența structurii formale originare S P, care, la o primă privire, exprimă, direct și simplu, nu cine știe ce poziții și funcții logice, ci însăși structura adevărului corespondență: S este un "substrat" (real sau reel) despre care se predică o anumită însușire P, predicarea fiind o "formă" logică, fiindcă atât S cât și P pot fi "interpretați". În acest moment al cercetării poate fi stabilit acest fapt: formal, structura logică originară (S P) reprezintă însuși adevărul corespondență; nu avem
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
lucru a celui care construiește raționamentul nu mai are un spațiu prea larg. Regulile devin stricte, iar încălcarea uneia dintre ele conduce direct către greșeli logice. Astfel, pentru a construi un mod de figura I, trebuie ca mediul să fie predicat în premisa majoră și subiect în cea minoră; bineînțeles, majorul și minorul vor ocupa pozițiile rămase în fiecare premisă. Operatorul "trebuie" se aplică, acum, fiecărui pas în construcția modului silogistic, în scopul corectitudinii acestuia. În această etapă a construcției silogismului
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
lor în judecată este reconstruit în așa fel încât identitatea lor să apară bine cumpănită în orizontul acestei unități, deja operaționale (cu înseși pozițiile logice constituite). Judecata însăși, alcătuită fiind din acest raport de "predicație" (un termen al său se predică despre celălalt) care adună la un loc statutul de ființare al termenilor (statut obiectual, pentru fiecare în parte) și statutul lor funcțional (statut operațional, pentru unitatea lor) pare a se desăvârși prin exercițiul acestor funcții. Este vorba despre o corespondență
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ființarea proprie). Totuși, în unitatea judecății, el se deosebește funcțional de subiectul logic; mai mult, are o preeminență funcțională, pusă în evidență mai devreme. "Ființial", el poate reprezenta o însușire a unui subiect; și se întâmplă aceasta, pentru că el se predică despre un subiect: de aici însuși numele său: "predicat". Predicarea nu este la voia întâmplării, ci după anumite reguli de constituire judicativă, corespunzătoare celor deja intrate în funcțiune în constituirea pozițiilor logice; de fapt, aceste reguli se reiau prin fiecare
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
amintim că aspectul formal avea drept caracteristici constituite, din perspectiva timpului luat ca elementul originar al dictaturii judicativului, faptul de a fi posibil și statutul de variabilă; iar cele două poziții ajungeau, datorită timpului, astfel: subiectul, substrat (a suporta însușiri predicate despre el), iar predicatul, general (a generaliza predicatul, pentru a-l putea muta de pe un substart pe altul). Toate aceste mișcări aveau ele însele un sens constitutiv, fiindcă presupuneau acte "logice" de constituire, instituind și modificând obiectul intențional corelativ. Dispar
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
că simbolul, care este de natura posibilului, "există", este "ceva"; și nu ar putea fi mai cu seamă că el exprimă posibilul, dar, e drept, un posibil actualizat decât printr-un act de timporizare, în-ființare. Într-un fel, propozițiile se predică despre "stările de lucruri", iar acestea, cel puțin în sens wittgensteinian, constituie un fel de substrat, care suportă "propozițiile-predicat". Este adevărat, stărilor de lucruri le corespunde o "formă logică", iar aceasta nu poate fi gândită altfel decât ca un general
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fondatoare pentru aplicațiile "noii logici". Nu: 'semnul complex ‚aRb' spune că a se află într-o anumită relație cu b', ci ‚a' se află într-o anumită relație cu ‚b' spune că aRb."213 Așadar, semnul complex aRb ("propoziția") se "predică" despre starea de lucruri a stă cu b în relația R. Semnul complex, în fond, o propoziție, nu poate fi întâi, în așa fel încât apoi vine strea de lucruri; dimpotrivă, starea de lucruri se află întâi, ea constituie un
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
părtinitoare în mod absolut a celor două sensuri: de fapt-de-a-fi-"acesta", respectiv de fel-de-a-fi-"așa". Părtinirea este exclusivă încă de la Aristotel: ontologic, substanța primă nu poate fi însușire, iar însușirea nu poate fi substanță primă; "logic", individualul nu poate fi predicat, ci numai subiect, universalul nu poate fi subiect, ci doar predicat. Un amestec al sensurilor ontologice ar provoca erori logice; un amestec al sensurilor logice ar conduce către necunoaștere. Urmările propriu-zis pragmatice, așadar de sens "public", vor fi cercetate mai
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
elementelor în cauză; și nu este vorba doar despre o simplă ierarhie în două înălțimi, ci despre ierarhii complicate, subordonate, totuși, acestui sens originar de ierarhie ontologică: substanță primă, însușire, și celui de ierarhie logică: subiect ca individual (substanță primă), predicat ca universal (însușire de maximă generalitate). S-a ieșit uneori din această constrângere exprimată de ierarhia originară, de sens ontologic și totodată logic, prin gândul despre universal ca un fel de individual, așadar nu doar ca un general maxim (extrem
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
securitate Își găsesc expresia Într-o multitudine de feluri pe piață, În societatea civilă și pe coridoarele guvernului. Europenii sunt În favoarea democrației sociale și a obligației comunității de a-i ajuta pe cei săraci și mai puțin norocoși, În timp ce americanii predică virtuțile autosuficienței și favorizează folosirea pieței pentru a Îmbunătăți existența celorlalți. Pentru europeni, cuvintele lui Karl Marx rezonează Încă: „De la fiecare după cum arată abilitățile sale, fiecăruia corespunzător nevoilor sale”. Americanii Îl preferă pe economistul scoțian Adam Smith care a predicat
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
predică virtuțile autosuficienței și favorizează folosirea pieței pentru a Îmbunătăți existența celorlalți. Pentru europeni, cuvintele lui Karl Marx rezonează Încă: „De la fiecare după cum arată abilitățile sale, fiecăruia corespunzător nevoilor sale”. Americanii Îl preferă pe economistul scoțian Adam Smith care a predicat un alt fel de catehism. În celebra sa carte Avuția națiunilor, cercetare asupra naturii și cauzelor ei, Smith a avansat noțiunea controversată ca Într-o economie capitalistă de piață bine administrată, fiecare urmărește interesul propriu, dedicându-se numai bunăstării proprii
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Îndoială legitimitatea Imperiului Roman Sfânt și a aranjamentelor sociale feudale. Luther a fost foarte dur În atacurile sale asupra proprietății Bisericii, argumentând că Vaticanul a adunat bogații fabuloase, În decursul secolelor, pe socoteala oamenilor și a violat credința creștină, care predica abstinența și evitarea luxului lumesc. Fervoarea Reformei a Înlocuit o clasa de proprietari cu alta. Pământurile Bisericii au fost confiscate În Europa de Vest și Nord - chiar și În țări catolice precum Spania și Austria -, iar pământurile latifundiarilor feudali au fost fie
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
sursele de producție și anume, pământul, capitalul și forța de muncă pot atinge maxima lor productivitate”25. Este aceasta numai o polemică a secolului al XVIII-lea sau există un adevăr profund În ceea ce Jean-Baptiste Say și alți filosofi iluminiști predicau? Hernando de Soto, economist din America Latină, scrie În carte sa The Mystery of Capital, că Say și alți economiști europeni din acea perioadă erau absolut corecți. De Soto Își pune Întrebarea: De ce sunt oamenii atât de săraci În lumea În
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
cât și În ce măsură trebuie să ne bazăm pe guvern când vine vorba despre securitatea socială a cetățeniilor săi. Primul ministru Margaret Thatcher - În Marea Britanie - și președintele Ronald Reagan - În Statele Unite ale Americii - au condus o rebeliune politică Împotriva guvernelor mari, predicând valoarea liberalizării industriei și privatizării serviciilor guvernamentale. Ideea era să se disperseze o porțiune cât de mare posibil a activității guvernamentale În arena comercială și În sectorul nelucrativ, unde se presupunea că piața și societatea civilă vor furniza metode mai
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
comment, arătând că, în unele limbi, noțiunea de topic poate fi la fel de importantă cum este cea de subiect din alte limbi. Conform clasificării realizate de acești autori, există patru tipuri de limbi: (a) limbi cu subiect proeminent (contează relația subiect− predicat): limbile indo-europene, limbile din Niger-Congo, limbile fino-ugrice, semitice, dyirbal, limbile indoneziene, malgașa; (b) limbi cu topic proeminent (contează relația topic−comment): chineza, lahu și lisu (limbi lolo-birmaneze); (c) limbi cu subiect proeminent și cu topic proeminent (contează ambele relații): japoneză
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
nu este de așteptat în poziția de argument extern. În analiza pe care o propun acești autori, reflexivele derivate sunt considerate predicate tranzitive cu un singur argument DP, care satisface două roluri tematice (vezi supra, 4.2.3.), prin deplasare (predicat de tipul V (x, x)). Autorii adoptă ipoteza formulată de Hornstein (1999150, 2001151), care susține că rolurile tematice sunt trăsături care se verifică prin deplasare. Unicul DP este inserat mai întâi în poziția de complement al VP, iar apoi în
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
să sufere crucea și o moarte plină de ocară. Nu va putea tăgădui elenul că n-a fost răstignit de iudei, că n-a îndurat de la ei nenumărate patimi, dar că în fiecare zi s-a răspândit tot mai mult predica. Și minunea stă nu numai aici, ci și acolo că Hristos înflorește până și la perși, cu toate că încă și acum perșii Îi poartă război. Și sunt printre perși și azi popoare multe de mucenici; iar cei ce erau mai sălbatici
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Dumnezeu, pentru ca noi, deșteptându-ne prin pocăință și îndreptându-ne sufletul căzut, să îndepărtăm cu mult înainte de la noi pedeapsa trimisă de Dumnezeu”. (Sf. Ioan Gură de Aur, E primejdios lucru și pentru predicator, și pentru ascultători ca predicatorul să predice pe placul ascultătorilor. Folositor lucru și semn de foarte mare dreptate e osândirea propriilor păcate, II, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 463) „Uită-mi-te iarăși la priceperea acestui minunat profet, dar
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
acest raport, se consideră că doctrina poate fi, în cazuri excepționale, scurtcircuitată. Au existat sufiți, spune Titus Burckhardt, care se mărgineau să predea șlefuirea oglinzii inimii și treceau sub tăcere adevărurile transcendente, asemenea unor maeștri budiști care se mărgineau să predice respingerea limitărilor psihologice. Literatura filocalică e centrată pe aceeași temă, iar Filotei Sinaitul folosește, pentru cunoașterea unitivă, metafora peceții luminoase, mai puternică decît cea a oglindirii. Să ne păzim cu toată atenția inima de gîndurile care ar putea întuneca oglinda
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
comunități din afară, așa cum în Rusia a venit, la începutul secolului al XVIII-lea, prin decret imperial. Ca reacție automată de apărare, a existat în Răsăritul creștin un refuz al istoriei și al modernității, pe care monahii tradiționaliști îl mai predică și astăzi. Disputa dintre slavofili și occidentaliști în secolul al XIX-lea rusesc sau cea dintre tradiționaliștii și moderniștii români în prima parte a secolului XX au făcut să se ciocnească aprig refuzul istoriei occidentale și dorința de îmbarcare rapidă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Univers era constituit din patru elemente: pământul, apa, focul și vântul. Lumea nefiind constituită decât din materie, nimic nu subzistă după moartea omului și deci comportamentul său nu prezintă nici o consecință prejudiciabilă asupra propriei karme. Pūrana Kassapa pare să fi predicat și el lipsa de valoare a faptei. Opinia lui nihilistă l-a condus în cele din urmă la negarea naturii sociale a omului și la respingerea tuturor conceptelor morale. Kakuda Kătyăyana admite cele patru elemente materiale prezente în doctrina materialistă
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
unei solidarități universale a tuturor ființelor omenești, care sunt prin natură egale între ele. Prin urmare, Buddha nu admite sistemul castelor, „considerând că toți oamenii sunt egali între ei indiferent de stare și ocupație”. Pentru prima dată în lume este predicată renunțarea la propriul sine, iubirea față de celălalt, egalitatea oamenilor, caritatea și toleranța. Cu privire la noutatea adusă de buddhism, profesorul berlinez Albrecht Weber, la cursul căruia Eminescu însuși a asistat, spunea: „A fost pentru prima dată în istoria lumii, cel puțin din
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]