KorAP: Find »[drukola/base=pricepe & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...74 75 76 ...515 >

12,874 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805

nimic, nici pîine, nici apă, de cum se lumina și începea să se deslușească, venea aici în salon și se așeza în același fotoliu, domnule Popianu, exact în același fotoliu și nu-și mai desprindea privirea de la el. Am încercat să pricep și n-am avut altă cale decît să privesc și eu, de vorbit cu Sofie nu mai reușeam, era atît de slăbită ori de vrăjită de dealul ăsta încît nu voia ori nu putea să mai scoată un cuvînt. Închipuiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
vară, abia am reușit să o fac să-mi spună cîteva cuvinte despre asta. Și știți ce mi-a spus? "Aș vrea să fiu eu însămi o tufă de scaieți de pe deal." Dumneavoastră puteți înțelege ceva?" "Dar dumneavoastră n-ați priceput chiar nimic? Doar ați fost atît de, cum să spun, atît de apropiată, chiar așa, atît de apropiată de sufletul ei!" K.F. a dat din mînă a neputință. Ori, poate, a enervare, a sîcîială. Sigur că am stat lîngă ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
discreția totală poate asigura un cît de mic succes intențiilor sale. Și acum, hodoronc-tronc, apare această domnișoară bătrînă, nu era deloc în vîrstă K.F., ba era chiar și foarte atrăgătoare la prima vedere, dar tot fată bătrînă era, el se pricepea bine la oameni, mai ales la femei!, vine și se vâră cu ciubotele în cele mai delicate planuri ale sale. Cu obișnuința unui vechi și experimentat detectiv și-a pus prima întrebare firească, dar a pus-o cu voce tare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
țin în palmă sufletul, să nu mă înțelegeți greșit, e vorba de sentimentele, de viața lăuntrică, de ceea ce nu-și găsește un răspuns imediat în viața de zi cu zi. Oare am fost limpede?" Nu fusese limpede deloc, dar ceva-ceva pricepuse. Era ca și cum el era împăratul, iar K. F. papa. Citise într-o carte despre împărțirea asta a lumii, dar tot de acolo aflase că pînă la urmă se ajunsese la ceartă mare și grozavă între unul și celălalt. Iar, pe deasupra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
pritocească și aproape fără voia lui uita de la un an la altul unde îl pusese. Negustorii aduceau la prăvălii numai strictul necesar și nici din mărfurile astea nu prea mult, parcă le trecuse cheful de cîștig ori deveniseră înțelepți și pricepuseră că oricare cîștig în Vladia nu avea cum să iasă. Lumea se așeza cuminte în fața prăvăliei, unii veneau cu scăunele de acasă, femeile împleteau pieptare din lînă veche, deșirată din alte haine, se puneau la taifas, îl mai înjurau pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
pe toți ceilalți morți care nu se făcuseră vinovați de un asemenea hybris. Fiind un norocos, Șerban Pangratty privea cu mai multă indulgență agitația, fierberea celor care simțeau că s-a schimbat ceva adînc în viața lor, dar încă nu pricepeau ce anume s-a schimbat și de aceea continuau să discute despre aceleași vechi subiecte. Din această cauză nu prea frecventa saloanele, nu mergea la club, nici la cafenea, asta putea fi considerată o sfidare, nu era o sfidare, ci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
făcut să roșească de plăcere și de emoție, cu toate că era singur cuc în garsoniera lui uriașă de la capătul Căii Victoriei. "O să-i cer să mă ia și pe mine în escadra care va face înconjurul lumii. Un pilot adevărat va pricepe că i se adresează un confrate, un pilot tot atît de adevărat. N-au cum să mă refuze. Contextul, diplomația, uzanțele îl vor împinge să accepte măcar formal. Și n-are de unde să știe Italo Balbo că pentru mine nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
a aplecat la urechea lui Leonard Bîlbîie, acesta era gata să se ferească, atît de neașteptat și mai ales de nepotrivit era gestul prințului, s-a aplecat și i-a spus aproape șuierat "tragic". Bîlbîie a făcut ochii mari, nu pricepea nimic, prințul l-a prins de mînă, ca și cum ar fi vrut să-i încredințeze o taină extraordinară, "da, domnule, tragic. Acesta este cuvîntul. Italo Balbo va avea un destin tragic. Aidoma tuturor celor ce sînt stăpîniți de idee. De o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
Pangratty se apropiase foarte mult de italian. Avea pe chip o expresie de încîntare copilărească, asta la prima impresie, dar el, Leonard Bîlbîie, vedea ceva mai mult. Nu doar pentru că îl cunoștea pe Șerban Pangratty, ci mai ales pentru că se pricepea la oameni. Dincolo de încîntare, toți în jurul lui Balbo erau încîntați, poate aici se găsea secretul succesului său european și chiar mondial, reușea să-i vrăjească pe cei din preajma sa, mai ales dacă erau femei sau ziariști, iar femeile și jurnaliștii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
greșeală, iar moartea sa va fi trecută sub tăcere, ca orice eveniment stupid. E o formă credibilă, pe care poate să o îmbrace destinul său tragic. Tragedia poate să ne înfioare, dar nu poate să ne mulțumească." Desigur, italianul nu pricepuse nici un cuvînt din cîte le rostise prințul, însă era imposibil să nu fi înțeles că era vorba despre el. A privit întrebător către Corvino care se făcuse palid, părea și mai subțirel, și mai fragil, aproape o odaliscă sub imperiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
transpirație, s-a făcut palid, a închis ochii, stînd așa cîteva fracțiuni de secundă, apoi, cu buzele albite, abia descleștîndu-și dinții, a spus ceva ce numai inginerul Corvino a putut auzi și înțelege. Prințul Pangratty, care era alături, va fi priceput și ei ceva, pentru că l-a privit foarte ciudat pe Corvino, a făcut un gest destul de repezit, de parcă ar fi vrut să-l oprească să traducă, nu oricine și-ar fi dat seama, dar Leonard, Bîlbîie îl știa destul de bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
de știut, trebuie să știe să-i bată, să-i hățuiască, atunci cînd sînt în putere, iar, cînd s-au damblagit, să știe să-i schimbe cu alții la fel de buni pe cît au fost ei la început. Să-i schimbe, pricepi, să-i schimbe chiar dacă li se rupe inima, chiar dacă sînt priviți cu ochi înduioșători. Ai călărit vreodată, ai avut cai?" N-avusese, nici de călărit nu călărise. În oraș umbla cu tramvaiul, de la o vreme cu taxiul, rar cîte o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
de butucănoase, cu unghii mari și plesnite, erau ca ale unuia care trudea la cîmp, nici nu putea fi vorba de așa ceva, dar ele arătau cum arătau și nu aveai ce să le faci, "poate e mai bine. Eu mă pricep la cai, în fiecare zi călăresc ori cel puțin trec pe la grajduri, potcovesc singur, țesăl, șterg cu paie, adap, știu să ajut o iapă să fete, potrivesc armăsarul, și știu să-l strunesc să nu-și schilodească picioarele cînd montează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
grajduri, potcovesc singur, țesăl, șterg cu paie, adap, știu să ajut o iapă să fete, potrivesc armăsarul, și știu să-l strunesc să nu-și schilodească picioarele cînd montează o iepușoară, e nebun, orb, neajutorat, îți spun eu că mă pricep, știu cînd capătă tignafes ori se rănesc la chișiță, știu să-i doftoricesc, pe unii i-am împușcat în ureche. Ei, asta, cînd îi bați ori cînd îi împuști în ureche au aceeași privire ca și a unui om căruia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
din nenorocire, din mucegaiul, din balta stătută în care au fost împinși ușurel-ușurel, să iasă și să se așeze în fruntea mesei, acolo unde le este locul, prin firea lucrurilor. Trebuiau doar să se privească unii pe alții și să priceapă că sînt la fel, că gîndesc la fel, și deci trebuie să procedeze la fel. Mare vulpoi Mihail, mare profesionist! A mirosit afacerea înainte chiar de a se pune pe roate. Toți ăștia nici nu știu că fac parte din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
decît foarte puține informații și de aceea pentru ei timpul trece extrem de greu. Cred că mai țineți minte, domnilor, cît de încet se scurgea o zi în copilărie. Mal târziu, ah, mai tîrziu, cînd știi o groază de lucruri, cînd pricepi și te ocupi cu o mulțime de chestiuni, vremea zboară. Ați fost vreodată închis, domnule Georgescu?" Locotenentul se încruntă, nu prea înțelegea, "cum adică, închis? La închisoare?" Pangratty zîmbi fermecător, cum numai el știa să o facă atunci cînd ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
IV Raportul prezentat de Bîlbîie era lung, plin de repetiții, când te așteptai să semnaleze ceva cu adevărat interesant aluneca printre degete, Bîlbîie ăsta, luînd-o peste arătură și crezînd că știe el ceea ce-i important. Încă nu se învățaseră, nu pricepuseră că pe el, ca șef al Serviciului, nu-l ajută cu nimic ceea ce cred detectivii și inspectorii că e important. El avea nevoie de o descriere cit mai obiectivă și mai amănunțită a faptelor și împrejurărilor, pentru a desluși singur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
după ce l-a înțeles cum are loc, l-a lăsat să se desfășoare în voie. Un lucru nu știa, sau nu voia să știe, cu cine juca el jocul, cine era de partea cealaltă. Și ăsta era un semn, a priceput mai greu, dar a priceput. Iar acum, cînd cerul se aduna deasupra lui ca un burete uriaș strîns într-un pumn și mai uriaș, cînd simțea că îl apasă totul și numai teama îl împiedica să stabilească exact cît timp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
are loc, l-a lăsat să se desfășoare în voie. Un lucru nu știa, sau nu voia să știe, cu cine juca el jocul, cine era de partea cealaltă. Și ăsta era un semn, a priceput mai greu, dar a priceput. Iar acum, cînd cerul se aduna deasupra lui ca un burete uriaș strîns într-un pumn și mai uriaș, cînd simțea că îl apasă totul și numai teama îl împiedica să stabilească exact cît timp mai avea de trăit, tocmai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
era dat să bea din cafeaua șefului. "Domnule Bîlbîie, ți-am citit raportul." Mihai Mihail își țuguie buzele, a acreală. A fost singura formă prin care și-a exprimat nemulțumirea și nici nu se putea ști dacă Leonard Bîlbîie a priceput acest lucru. "Ți-am citit raportul și l-am găsit interesant, chiar deosebit de interesant pentru, cum să spun, pentru momentul prezent. Se pare că ai avut șansa rară să nimerești exact în miezul faptelor. Ai avut un merit personal sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
sînt muritori. Se vede treaba că Mihai Mihail era dintre aceștia, dintre oamenii care sînt atît de norocoși, încît viața lor pare un vis. Dar nici o viață nu este cu adevărat un vis, ci doar pare și toți ajung să priceapă lucrul ăsta mai devreme sau mai tîrziu și nu neapărat din cauza unor întîmplări formidabile, poate să fie și datorită unui fleac. Uite, cum i s-o fi întîmplat cu căderea dintelui. Nu e nici o tragedie dar, dacă este prima pierdere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
hărățească, așa cum ațîțî cîinii printre ostrețe, arătîndu-l pe Balbo în toată splendoarea lui și nimeni, dar nimeni altcineva decît dumneata nu-și dă seama ce se clocește acolo. Ești dumneata deștept, dar nu ești genial ca să fii chiar singurul care pricepe! Aici e buba, domnule Bîlbîie, de ce nimeni nu pricepe, de ce nimeni nu vrea să priceapă?!" Leonard Bîlbîie nu se îndoia nici cît negru sub unghie că Mihail are dreptate și că dreptatea acestuia se baza pe fapte, pe informații serioase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
în toată splendoarea lui și nimeni, dar nimeni altcineva decît dumneata nu-și dă seama ce se clocește acolo. Ești dumneata deștept, dar nu ești genial ca să fii chiar singurul care pricepe! Aici e buba, domnule Bîlbîie, de ce nimeni nu pricepe, de ce nimeni nu vrea să priceapă?!" Leonard Bîlbîie nu se îndoia nici cît negru sub unghie că Mihail are dreptate și că dreptatea acestuia se baza pe fapte, pe informații serioase, verificate. De aceea se miră și el sincer de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
dar nimeni altcineva decît dumneata nu-și dă seama ce se clocește acolo. Ești dumneata deștept, dar nu ești genial ca să fii chiar singurul care pricepe! Aici e buba, domnule Bîlbîie, de ce nimeni nu pricepe, de ce nimeni nu vrea să priceapă?!" Leonard Bîlbîie nu se îndoia nici cît negru sub unghie că Mihail are dreptate și că dreptatea acestuia se baza pe fapte, pe informații serioase, verificate. De aceea se miră și el sincer de singularitatea observațiilor sale. Doar nu fusese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
capete, permisiunea, "aveți informații sigure că nu mai este timp, că nu mai este vreme?" Șeful Serviciului începu să strîngă de pe birou hîrtiile, le așeză una peste alta, era un fel de a spune că întrevederea s-a terminat, Bîlbîie pricepu, se ridică, rămase nemișcat cu fruntea ușor înclinată, ca pentru un salut politicos, semimilitar, dar nu plecă. Aștepta răspunsul. Atunci Mihail își frecă obrazul, se bărbierea zilnic, dar de la o vreme avea senzația că e mereu neras, ,,ăă, cum să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]