KorAP: Find »[drukola/base=prietenă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...74 75 76 ...514 >

12,837 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836

jumătate în glumă, pe jumătate în serios. Deși nu mai spuse nimic, lui Victor i se păru că o aude șoptind foarte încet: "...din pricina căreia tu ai uitat de mine". Nu e adevărat! negă el cu vehemență. N-am nici o prietenă... Dacă aș fi avut, ți-aș fi spus demult! Ce-ai spus, maică?... Aud?... tresări baba din patul vecin, săltându-și capul de pe pernă, ca să-l poată vedea și auzi mai bine. Stai liniștită, mamă, o îndemnă femeia între două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
Sărutului..., dacă știți voi cu ce se mănâncă!... Victor zâmbea auzind discuții de acest fel, tot așa cum se amuza să audă și alte glume inspirate de idila lui cu Felicia și intrate deja în folclorul studențesc. Uneori, câte una dintre prietenele Feliciei se enerva și se strâmba la auzul lor și le taxa drept bancuri proaste, dar Victor râdea cu poftă și răspundea la rându-i tot cu glume sau cu vorbe în doi peri, ceea ce-l făcea să treacă drept

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
dar și colegii, remarcând că de la o vreme nu-l mai văzuseră împreună cu Felicia, îi băteau tot felul de apropo-uri pe această temă, glumeau și îl tachinau, atunci când nu îl întrebau de-a dreptul ce se mai aude cu prietena lui de la filologie. În sinea sa, Victor convenise și el că lucrurile nu prea erau în regulă și că s-ar fi cuvenit măcar să le lămurească bine până la capăt, dar ceva îl împiedica să fie el primul care să facă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
doar o neînțelegere, peste care el unul ar fi fost gata să treacă cu buretele. Iar dacă nu, atunci ce rost ar fi avut?... * Într-o zi, în pauza dintre două cursuri, Victor se pomeni pe neașteptate cu Bianca, vechea prietenă a Feliciei, care, fără să stea pe gânduri, veni drept la el și-i arse în spate un ghiont prietenesc. Salutare, umbră veche! i se adresă ea cu tupeu. Ce mai faci? Ai uitat că suntem vecini?... Surprins, scăpă țigara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
mohorâte și ploioase. O vreme merseră în tăcere, apoi începură să vorbească despre lucruri care n-aveau nici o legătură cu situația lor, fiecare părând să amâne, cu premeditare, momentul psihologic al acelei zile. Vorbiră despre școală și despre examene, despre prietene și despre colegi, despre filme și despre spectacole, precum și despre alte lucruri asemănătoare, ca și cum doar la atât s-ar fi rezumat tot ce aveau să-și spună și totul ar fi fost în perfectă regulă între ei doi. Ajungând la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
dacă insiști..., consimți Felicia. Și iarăși tăcură pentru o vreme, pășind unul lângă altul și ținându-se strâns de mână. Știi ce gând mi-a trecut prin minte? zise el deodată. Poate că părinților tăi nu le place că ești prietenă cu un student de la matematică!... Și o privi insistent, curios să-i audă răspunsul. Ei, doamne, nu, nici despre asta nu-i vorba! negă ea fără să stea pe gânduri, cu un surâs amuzat în colțul buzelor. Continuând să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
latină, și nu de origine rusească... Revenit din armată, Horațiu care din cauza problemelor de sănătate fusese inițial declarat inapt pentru serviciul militar, pentru ca brusc sa fie găsit foarte apt se angajase ca muncitor necalificat pe un șantier, se căsătorise cu prietena lui din liceu și rămăsese la Sibiu, ca să aibă grijă de mama lor bătrână și suferindă. Acum pricepi de ce-ți tot spuneam că nu mă poți lua în căsătorie?... îl întrebă Felicia, când își sfârși povestea. Victor era mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774

ocupe de ei când timpul îi îngăduia, ci și pentru că ea avea o mare dragoste pentru copii, se face că Minodora și Vasili au avut multe de învățat de la Marina. Nu mai spun că și eu găsisem în dânsa o prietenă și o interlocutoare neprețuită. Marina avea o sumedenie de cunoștințe din domenii diferite : limbi străine, literatură, științele naturii, istorie și geografie, matematică... Mai avea darul de a-și organiza timpul ca să se poată consacra și celor doi elevi de care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
îi dăduse o suplețe gingașă care începea să aibă rotunjimi de femeie. Ochii migdalați, care îmi aminteau fără încetare de Simion, scăpărau de inteligență și de maliție. Era răsfățata comunității noastre și mai ales a lui Gery și tovarășa nedespărțită, prietena lui Vasili. Numai îmbrăcămintea cenușie și sărăcăcioasă putea aminti că era copilul unei deținute, ea însăși în detenție. Dar ea sfida cu forța tinereții chiar și acest handicap, era mândră, semeață, temerară. Apariția insolită a tinereții și frumuseții în toată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
atmosferă de perfectă înțelegere și iubire domnea în mica noastră familie. Poate de aceea șocul a fost greu de suportat. La un moment dat, am simțit că Dorina se rușinează de noi și de condiția noastră modestă. Nu își invita prietenele acasă, nu ne băga în seamă atunci când eram invitați la întâlniri cu profesorii și cu alți părinți, bineînțeles mai înstăriți, mai bine îmbrăcați, vorbind o franceză perfectă și mai siguri pe ei decât noi. Victor și cu mine nu am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
a plăcut de cum am văzut-o. Tânără, îndesată, cu o privire neagră, lunecoasă... Nu mi-au plăcut niciodată oamenii care nu te privesc în ochi și femeia asta, care s-a recomandat ca ofițer de informații în Armata Roșie și prietenă a lui Vasili Vasilievici Cozmei, mi-a displăcut din primul moment. Nu același lucru s-a petrecut cu Minodora, care s-a lăsat încântată de spusele ei pe care le probau un pașaport nou-nouț făcut pe numele Minodora Racoce, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801

său Toader Guraliuc. Ei sînt cu toții oameni de-ai noștri, nași liude, panule! Așa-i, așa-i! au confirmat și ceilalți -ciuci. Atunci, să-mi spuneți în clar, pentru ce ați râs! Desigur ca să vă bateți joc de marea noastră prietenă de la răsărit, de eliberatoarea noastră de sub jugul facisto-capitalisto-burghezo-moșieresc! Că acușa vă arestez și vă scot gărgăunii din capurile cele neghioabe! Noi nu am râs de marea prietenă, panule! Că nici măcar nu s-a vorbit despre URSS... că noi eram pregătiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
clar, pentru ce ați râs! Desigur ca să vă bateți joc de marea noastră prietenă de la răsărit, de eliberatoarea noastră de sub jugul facisto-capitalisto-burghezo-moșieresc! Că acușa vă arestez și vă scot gărgăunii din capurile cele neghioabe! Noi nu am râs de marea prietenă, panule! Că nici măcar nu s-a vorbit despre URSS... că noi eram pregătiți să strigăm URSS bastion al păcii e! și URSS mama noastră bună e! Frumos, mă gospodari! Și atunci de ce n-ați strigat! De ce nu v-ați arătat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
veneau alții cu forțe proaspete, ceea ce i-a întărit convingerea că i se pregătește ceva. Cât despre dispariția caietului cu scrierile sale poetice, nu-și făcea prea multe griji, deoarece toate erau expresia exteriorizată a unor sentimente de iubire față de prietena sa, o învățătoare de țară destul de drăguță, care îl iubea la fel de mult, odată ce au hotărât să-și unească destinele nu peste multă vreme. Cu toate acestea, era cât se poate de limpede faptul că el, studentul integralist, devenise incomod pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
zeghe un mic pliculeț cu ceva sub formă de nasture înăuntru. Ajuns în cabină de unul singur, în timp ce simula un scaun cu mari probleme, a verificat febril plicul cu pricina și a constatat că el conținea medalionul de logodnă oferit prietenei sale odată cu mica poză din casetă. Acesta era împachetat într-o hârtie imaculată cât foița de țigară pe care scria un singur cuvânt: ADIO! Ridicându-și privirea albastră a constatat că, în loc de șnur, torentul bazinului era acționat de un lanț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875

de mama-focului și praznic pe casa scării. Dar când ai mei m-au rugat să le spun ce preoți trebuie să invite, am fost tare încurcat. Am încercat să aflu, cu Zena de ce Dumnezeu avea un nume atât de ciudat? -, prietena mea, ce flori ar putea juca rolul preoților, al țârcovnicilor care cântau fermecător de frumos pe nas, bineînțeles -, dar n-am găsit nimic. Bujorul ni se părea un îngâmfat care-l supără pe Dumnezeu, trandafirul nu putea purta odăjdii din cauza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
fusese descoperită apa minerală și nici apa plată. Nu ne-am ales decât cu o înmormântare aiurea: fără preoți și fără praznic, pentru că izvoare nu aveam decât în cărțile noastre de povești. Pentru mine cadavrele au fost mereu o problemă. Prietena mamei, Nineta, nu mă întreba, ca toate cucoanele plicticoase, atunci când mergeam în vizită la ea, cum mă chema, câți ani aveam și ce voiam să devin când voi fi mare. Invariabil, râzând, arătându-și dinții peste care scăpa mereu prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
pe niciun elev. Mi-a strâns mâna, în fața frontului clasei, cu o prietenie atât de profundă, încât, sincer să fiu, din cauza emoției pozitive, unele lichide din instalațiile corpului meu, precum sângele, au început să urce în obraji, iar altele, mai prietene cu principiile legii gravitației, au coborât încet, dar sigur, către o zonă de evacuare pe care, educat cum sunt, nu o pot numi, pentru că abia de câteva zile auzisem că se numește și altfel decât puță... În ziua aceea chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
franceză, care ținea de mână un copilaș foarte, foarte drăgălaș, negru și el. Aha. Sunt printre prieteni. Mă ridic greu. Văd. Se apropie coloana oficială. Ceaușescu și Mobutu sunt în prima mașină. Strig, la unison cu negrul cel mare, blonda prietenă și cârlionțatul mic: "Cea-u-șes-cu Mo-bu-tu!" "Cea-u-șes-cu Mo-bu-tu!" "Cea-u-șes-cu Mo-bu-tu!"... Zice blonda: "Perfect! Acum strigă, de unul singur, dar în franceză..." Nu știu ce să fac. Îmi împleticesc, totuși, limba, fac repetiție, sâsâind ca un șarpe, și încep, solo: ""Cea-u-șes-cu Mo-bu-tu!" "Cea-u-șes-cu Mo-bu-tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
ochii prin cont, funcționarii mă privesc n-am niciun dubiu în privința asta ca pe cea mai mare ciudățenie a insulei, pentru că sigur nu există cineva pe-aici cu un cont atât de liliput. După cura aceasta de zâmbete devin mai prietenă cu șevaletul rusesc, despre care ți-am povestit, și mă rog lui Dumnezeu să nu mă ocolească norocul pe piața vânzărilor, pentru că, altfel, adio Little Cayman... E drept că amintitul excentric din Dubai s-a arătat mai apoi dispus să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
au cerut ca Mântuitorul să fie răstignit. Vezi, nu sunt țicnită de tot... Nu solicit chiar fără nicio noimă să fiu locatar tolerat al acelui celebru tablou... Într-o zi s-ar putea să dispar misterios, i-am spus deunăzi prietenei mele, englezoaica Liz. Vezi, nu fi îngrijorată. Dacă vei constata că grijuliii polițiști mă tot caută, spune-le să meargă în fosta sală de mese a bisericii dominicane Santa Maria delle Grazie, din Milano, unde mă vor găsi chircită în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806

iubi și tu, aș muri de fericire. Nu m-am crezut vreodată capabilă de atâta fidelitate în sânge. Meriți iubirea mea. La început nu știam ce să cred. Acum te iubesc necondiționat. De m-ai lăsa să-ți fiu măcar prietenă, cum mi-ai lăsat speranțe...să te văd, să te ating. Însă tu nu mai vrei și mă întreb: cum nu-ți pasă? Nu aș da tot ce simt nici măcar pentru iubirea ta, pe care mă omoară ființa-mi urând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
persoana mea și care își purtau singure de grijă. Și mă țineam la distanță de tipii prea drăguți, ca de pildă Emilian. După ce dansasem o melodie, ne întorsesem la grup, însă eu mă scuzai și plecai să vorbesc cu o prietenă pe care o zărisem în salon. Emilie! Ah, Irin, ce plăcere să te văd aici. Adi, Mireille, Michel, ea este Irin. Încântați. Ți-am remarcat frumusețea când dansai, spuse Adi, însă privită de aproape ești cu mult mai frumoasă. Mulțumesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
a venit timpul să trec toate limitele. Acest lucru poate fi periculos, spun, doamnă Magdalena. Magda, te rog. Știu, dar trebuie să fie făcut . Vroiam de fapt să îți ofer prietenia mea. Mă simt onorată. Atunci așa să fie, suntem prietene. Ies cu niște cunoștințe la un picnic zilele astea. Ți-ar plăcea să mă însoțești? Cu condiția să nu incomodez. Nici eu nu le cunosc prea bine pe persoanele respective, tocmai de aceea cred că e potrivit să vin cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
interioară foarte mare. Singura tristețe era că mami nu mai era cu noi. Cât despre asta, faptul că ea îl iubise pe Angi, fu ceva ce ne lega pe mine și pe ea. Ca și cum am fi fost cele mai bune prietene. Iar iubirea ce o avea Angi pentru ea mă făcea numai să-i fiu recunoscătoare. Iar Angi în mine vedea, sunt sigură de asta, mereu o a doua șansă. Cumva, nu mă privea ca pe fiica lui, ci mai curând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]