3,372 matches
-
apucat-o de mînă: ― Sus! Sus! Ne-am urcat la timp. Trenul începu să alunece încet cu noi ca un complice care nu pregetă să ne dea o mână de ajutor. Plecam! Plecam împreună în necunoscut să cunoaștem oameni și priveliști noi ― și mai ales pe noi înșine. ― Uite, aici e liber. Am găsit două locuri într-un compartiment unde se aflau doi domni mai în vârstă, unul cu o barbă abundentă revărsată pe piept, și o doamnă cu un copil
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
În fiecare dimineață, la 6 (eram dealtfel foarte matinali), luam vaporul de la podul Galata și plecam la Altîn-Koum, unde se varsă Marea Neagră în Bosfor. Ajungeam în mai puțin de o oră, apoi făceam plajă pe nisipul de aur. Era o priveliște rară. În stânga noastră se întindea Marea Neagră, și apele ei păreau că se ridică mai sus de nivelul Bosforului, până se pierdeau în văzduh. Încercasem s-o învăț pe Mihaela să înoate, o țineam de mijloc ca să nu-și piardă cumpăna
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
te-am aruncat de pe muntele lui Dumnezeu, și te nimicesc, heruvim ocrotitor, din mijlocul pietrelor scînteietoare. 17. Ți s-a îngîmfat inima din pricina frumuseții tale, ți-ai stricat înțelepciunea cu strălucirea ta. De aceea, te arunc la pămînt, te dau priveliște împăraților. 18. Prin mulțimea nelegiuirilor tale, prin nedreptatea negoțului tău, ți-ai spurcat locașurile sfinte; de aceea, scot din mijlocul tău un foc, care te mistuie, și te prefac în cenușă pe pămînt, înaintea tuturor celor ce te privesc. 19
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
avem ce căuta la poalele Olimpului decât, cel mult, o dată, pentru a ne convinge singuri că toți cei care se duc acolo să-l studieze de aproape, să-l cartografieze, săvârșesc o eroare elementară. Căci Olimpul face parte dintre acele priveliști care sunt cu atât mai adevărate cu cât te afli mai departe de ele. În ciuda exploziilor solare, sperietoarea cea mai la modă, plaja e înțesată. Cearceaf lângă cearceaf. Ca să intri în apă, trebuie să faci un adevărat slalom. Cerul e
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
marmura pentru Parthenon și pentru celelalte monumente de pe Acropole. Pe peretele opus, se afla o fotografie a Parnasului. Un vultur negru dădea ocol înălțimilor unde au sălășluit, cândva, muzele și unde ochiul aparatului fotografic n-a mai surprins decât o priveliște banală. M-am întors spre imaginea Pentelicului. Lipsit de păduri, descărnat, semănând unui cetaceu enorm expulzat din mare, "Olimpul" sculptorilor și arhitecților clasici își etala cu oarecare ostentație cicatricele albe pe care norii așezaseră, din loc în loc, pete negre. Dintr-
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
le-a îmbătrînit, a standardizat cenușiul. Pietonii sunt prost îmbrăcați. Duc, ca la noi, sacoșe de plastic în mâini și au un aer tern, la fel ca străzile pe care umblă. Cotim pe un bulevard cu platani uriași. Aici, surpriză. Priveliștea se schimbă. Sub mohoreala zidurilor, amestecată cu patina vremii, se vede în arhitectură o eleganță cu parfum "de altădată". Femeia decăzută devine o doamnă. Melancolică, demodată, cu o grație obosită, dar o doamnă. Plecasem spre autobuz când Ion Pop ne
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Pergamul e util doar industriei turistice. Văd că pe crengile multor arbuști sunt legate bucăți de hârtie. Tradiția zice că, procedând astfel, ți se va împlini o dorință la care te gândești. În schimb, e soare, cerul e albastru, iar priveliștea se dovedește a fi, într-adevăr, minunată. Se fac nelipsitele fotografii. Între ruinele fostului templu al lui Traian, un grup de scriitori români devine exuberant. Cineva agită o sticlă de votcă și aud, chiar, un chiot: "Noi, urmașii lui Traian
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
clădirea lor, căci piatra e ieftină aci și clădirile sunt din piatră patrată, iar primăria, de când stăpânesc românii și există un consiliu comunal, a făcut foarte mult pentru orânduiala și înfrumusețarea orașului. O terasă pe țărmul înalt dă o frumoasă priveliște pe toată întinderea mării și, când luna e deasupra apei, ea aruncă un plein de lucire slabă, care plutește pe-o parte a apei. Restul rămâne în întunerec, și noaptea marea își merită numele ei de neagră. Viața e cam
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
într-un turn cu perspectivă largă); în asemenea locuri nu făceai decât să mucegăiești. Și îl înțelegeam pe acel om care n-a mai vrut să fie călugăr pentru că fereastra chiliei sale, în loc să se deschidă, așa cum se așteptase, spre o priveliște întinsă, dădea către un zid. Eu unul, fiți sigur, nu mucegăiam. În fiece clipă a zilei, în mine însumi și printre ceilalți, mă cățăram pe înălțimi, unde aprindeam focuri luminoase, primind vesele rugi de mulțumire, ce se înălțau până la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
cu adevărat important. Am ajuns la dig. Trebuie să mergem de-a lungul lui, ca să ne depărtăm cât mai mult de aceste căsuțe frumoase. Ne putem așeza aici. Ce părere aveți? Nu găsiți că-i una din cele mai minunate priveliști negative? Vedeți la stânga noastră acel morman de cenușă numit de cei din dună, digul cenușiu, la dreapta, plaja vânătă la picioarele noastre și, in față, marea de culoare leșiatică și cerul nemărginit în care se răsfrâng apele palide? Un adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
poftești nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru, care este al aproapelui tău. 18. Tot poporul auzea tunetele și sunetul trîmbiței și vedea flăcările muntelui, care fumega; la priveliștea aceasta, poporul tremura, și stătea în depărtare. 19. Ei au zis lui Moise: "Vorbește-ne tu însuți, și te vom asculta: dar să nu ne mai vorbească Dumnezeu, ca să nu murim." 20. Moise a zis poporului: "Nu vă înspăimîntați; căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
măreția ei. Dar ce? În clipa următoare, mi-am dat seama. Sala era plină doldora de manuscrise domnești îngălbenite de vreme. După ce am ocolit sala, m-am apucat să răscolesc pergamentele...” Doamne, cât de colbăite sunt!” În timp ce mă uitam la priveliștea din fața mea, auzeam parcă îndemnul țigăncii: „S-o iei încetișor, însă, conașule, că altfel pagubă mare ai să ai.” Aceste vorbe ale țigăncii m-au pus pe gânduri și m-au făcut să devin mai atent parcă... Întind mâna, apuc
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
și puțin cam crud și cu o pedagogie sumară. Tot sumar, Sia învăța că el e stăpânul binelui și al răului. Aspectele superioare ale lumii tot de la el le învățase. Lică era guraliv, comenta tot ce vedea în jur: oameni, priveliști. Prea leneșă pentru a se osteni singură cu acele descoperiri, Sia își lua astfel toate noțiunile de-a gata și le refuza de aiurea. Noțiunile rrv> rale tot de la Lică le avea. El povestea liber tot ce-i trecea prin
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Francezii l-au numit Collonges la Rouge și îl socot printre cele mai vechi și mai frumoase sate din întreaga Franță. De aici, din această așezare apărută încă din secolul al XII- lea, ești fascinat mai întâi de priveliștea amplă și spectaculoasă ce se deschide către întreg Platoul Correzian și către impresionanta Vale Dordogne. Un cadru natural feeric, care încălzește sufletele și îndeamnă la meditație. De ce Collonges la Rouge? Pentru că întreaga așezare medievală este dominată de această culoare: roșu
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92331]
-
mine mă cheamă toată ziua Neculai și dumneaei mă face Moișă. Dute, Ghiță și-mi dă pace. Hai, Catrină, ce stai fa, scoate francu’, dă-l încoa. Cârnățarul te îndrepta la sigur, căci crâșmele din obor se aflau chiar în priveliștea sa. - Voicea ?... Acum pute la Roizen. Sau : nu s-a trezit de ieri, e sub masă la Bacalu. Voicea era cel mai gras bărbat din târg : lat în spate cât o ușă, peste haina pătată, de doc colorat, cefile rase
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
și-a înghițit limba. Când a țâșnit din nou, în crăcană nu mai era nimeni. Am stat iar și m-am socotit că poate avusesem o vedenie. LICĂ ȘI LITERATURA Proiectându-se direct pe cer, bulevardul prezenta la capăt o priveliște aproape marină : în zilele cu un azur nichelat te așteptai să vezi zburând și pescărușii. Aspectul de faleză nu era dat numai de proiecția în gol a străzii dar și de pustietatea ei : abia croită, n-avea încă nici un copac
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
praful adus de vânt în cele șase luni de vară ar conține substanțe care, după ce ajung în pământ în sezonul ploilor, acționează ca un îngrășămînt miraculos; și că de aceea rododendronii au devenit uriași, oferind, pe străzile din Asybaris, o priveliște de basm uneori, în ciuda uscăciunii și a prafului, cu frunzișurile lor întunecate de secetă și înroșite de flori puternic mirositoare. În biblioteca Monseniorului, Julius n-a găsit nici o carte în care să se vorbească despre asemenea excepții. Și nici prin
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
terasă din vîrful colinei, cu dantură cu tot, dar se stăpîni fiindcă bărbatul trebuie să fie mai tare decît femeia și, În numele rasei albe, se Întoarse să se uite la casa lui spațioasă, cu Întinsul patio luminat misterios, poate că priveliștea asta reușea să-i alunge acea deprimare Îngrozitoare: erau cîțiva bărbați cu haine albe, perfecte, care roiau ca muștele În jurul unor bărbați cu haine Închise de seară și cravate argintii pe fondul perfect de culoare albă sau sidefie a cămășilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Își dusese paharul de whisky În dreptul nasului (să miroși whisky-ul În timp ce culorile se luptau Între ele era o dimensiune adăugată mai de mult), dar de data asta mîna continuă să se Înalțe pînă cînd cristalul de rocă Îi acoperi priveliștea Îmbogățind-o cu o mulțime de priveliști noi, Își roti mîna pentru a prinde una din ele care părea că vrea să fugă, roti și cristalul, un carusel de priveliști obținute numai printr-o ușoară ridicare a paharului, rotindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să miroși whisky-ul În timp ce culorile se luptau Între ele era o dimensiune adăugată mai de mult), dar de data asta mîna continuă să se Înalțe pînă cînd cristalul de rocă Îi acoperi priveliștea Îmbogățind-o cu o mulțime de priveliști noi, Își roti mîna pentru a prinde una din ele care părea că vrea să fugă, roti și cristalul, un carusel de priveliști obținute numai printr-o ușoară ridicare a paharului, rotindu-l mereu, se adăugă aurul fugar și controlat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să se Înalțe pînă cînd cristalul de rocă Îi acoperi priveliștea Îmbogățind-o cu o mulțime de priveliști noi, Își roti mîna pentru a prinde una din ele care părea că vrea să fugă, roti și cristalul, un carusel de priveliști obținute numai printr-o ușoară ridicare a paharului, rotindu-l mereu, se adăugă aurul fugar și controlat al whisky-ului, ah!... Tocmai atunci se auzi primul țipăt furios al lui Bobby, venind de undeva dintr-o aripă a palatului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
altă lume și În viața asta trebuie să fii cu picioarele pe pămînt, de aceea drăcuielile lui Bobby, care țipa cît Îl ținea gura, Îl luaseră prin surprindere, silindu-l să se Întoarcă brusc, chiar dacă numai pentru a descoperi că priveliștea spre interiorul palatului era, În felul ei, la fel de frumoasă ca aceea dinspre exterior. Era gata să ducă paharul de cristal În fața ochilor, dar Bobby se apropia de undeva din interior completîndu-și drăcuielile cu niște Înjurături atît de cumplite, că nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îi vedea pentru prima dată. „Scuză-mă, darling“, Îi spuse Susan, zîmbitoare. În timp ce se Îndepărta, Juan Lucas se gîndi că n-ar fi fost rău s-o poată privi printr-un pahar de cristal, dorința Îi cerea să Îmbogățească și priveliștea asta, dar apăru Julius cu rochia pe mînă În capătul coridorului și, În orice caz, acum venise ca să se ocupe de mucosul de Bobby. „Hei, băiete“, Îi spuse prin ușă, profitînd de o clipă de tăcere, dar Bobby nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și de la Lester, acum nu-și mai punea Întrebări fiindcă San Isidro, casele luminate Îi atrăgeau atenția unele după altele, Susan se uita În sus, fațadele Îi ascundeau cerul, dar un teren viran, un loc de casă nefolosit Îi Întuneca priveliștea, aducîndu-i În fața ochilor o bucată de noapte, o stea care dispărea iute, la fel ca mîna ei cu cîteva clipe În urmă În aerul călduț asemeni avionului care a plecat, da, darling, unde mă duci? Juan Lucas tuși ca să evite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cele din urmă. După câteva zile mă aflasem la Londra. La sud se întindea marea albastră și limpede și dincolo de ea munții senini ca o magnifică încremenire dintre pământ și apă. Privirea mea străbătea distanțe de zeci de kilometri, o priveliște mai puțin luminoasă, puțin învăluită în smogul londonez, așa cum îl știam de la geografie. Era o călătorie ciudată, sub un cer plin de nori și de praf parcă .Totul mi se părea însă normal pentru peisajul respectiv. Mai persista în mine
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]