5,783 matches
-
condițiile în care s-ar hotărât să facă pasul și să abandoneze politica de non-intervenție. Decizia României de a folosi acest prilej pentru a dobândi independența a fost precipitată de noua constituție otomană din 1876, care califica România drept provincie privilegiată. În politica externă, atât liberalii, cât și conservatorii, au înțeles că România nu poate dobândi independența sau deveni o putere regională decât dacă rămâne singură. Adaptânduși politica în funcție de împrejurări, prințul Carol și conservatorii au elaborat o strategie pentru a câștiga
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
în aprilie 1877. În decembrie 1876, Dimitrie Brătianu iniția un demers diplomatic la Constantinopol, cerând „garanții speciale pentru neutralitatea veșnică a teritoriului românesc „Tratatele româno-otomane eșuau, ca urmare a adoptării constituției lui Mihat-pașa, prin care statul român era declarat „provincie privilegiată”. În 1877, Rusia respinge orice mediație internațională în problema balcanică. Pregătindu-se de război, ea obținea neutralitatea Austro-Ungariei acceptând cererea acesteia de anexare a Bosniei și Herțegovinei asigurându-și totodată, prin convenția din 3 ianuarie 1877 semnată la Budapesta, reanexarea
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
Primul pare să fi fost convingerea că nu ar putea să trăiască în pace cu sine punându-se la adăpost de toate acele suferințe și primejdii pe care alții nu le puteau ocoli. Faptul că provenea dintr-o pătură socială privilegiată nu putea decât să-i întărească sentimentul obligației de a împărtăși suferințele celorlalți. Fie și gândul că ar putea sta neimplicat în această uriașă tragedie, pe temeiul unei scutiri medicale, producea revolta sentimentului său de echitate.30 Al doilea motiv
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
folosirea cuvântului «pot»? Folosirea acestui cuvânt constituie o familie enorm de vastă.“43 Ceea ce obișnuim să calificăm drept definiții ale unor termeni acoperă, de multe ori, doar unele dintre folosirile acestora, cărora le vom conferi, în acest fel, o poziție privilegiată. Dacă ne vom concentra însă atenția asupra folosirilor atât de diferite ale unora și acelorași cuvinte ne vom putea elibera de tentația de a căuta să stabilim semnificația lor, identificând, de exemplu, anumite obiecte pe care le desemnează ele. O
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
că unicul obiectiv al cercetărilor filozofice este să aducă clarificări prin contribuția lor la mai buna înțelegere a modului cum funcționează limbajul nostru, el aprecia că în asemenea cercetări pot fi utilizate diferite metode; nu există o metodă unică sau privilegiată. Wittgenstein nu mai credea, așadar, că în filozofie pot fi obținute rezultate pur și simplu prin mânuirea cu îndemânare a unei metode, că filozofii pot fi îndemânatici așa cum sunt chimiștii îndemânatici. Obținerea unor clarificări prin activități cum sunt imaginarea jocurilor
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
ceea ce ne face să folosim pentru toate același cuvânt, ci că ele sunt înrudite unele cu altele în multe feluri diferite. Și datorită acestei înrudiri sau acestor înrudiri le numim pe toate «limbaj».“12 De ce am acorda însă o poziție privilegiată folosirii unui cuvânt pentru a desemna trăsături comune indivizilor și situațiilor particulare în detrimentul folosirii lui pentru a indica asemănări între anumite lucruri sau activități și un anume lucru sau o anume activitate, pe care o luăm drept prototip, drept paradigmă
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
că o folosire de primul fel a cuvintelor ar reprezenta o necesitate a gândirii sau, în orice caz, expresia ei superioară slăbește de îndată ce ne sunt arătate alte posibilități, care reprezintă tot atâtea alternative. Oamenii sunt înclinați să acorde o poziție privilegiată unei anumite folosiri a cuvintelor. Se creează astfel obișnuința de a asocia acestor cuvinte anumite intuiții. Vom spune că un cuvânt stă pentru o anumită noțiune. Iar filozofii, cercetătorii și alți oameni cu preocupări „teoretice“ vor încerca să o precizeze
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
conștient de impulsuri și înclinații spontane ale gândirii sale. Însușirea remarcabilă a acestor descrieri este că ele sunt în măsură să arate că asemenea impulsuri și înclinații nu sunt câtuși de puțin necesități ale gândirii și nici cel puțin mișcări privilegiate ale acesteia. Îndemnându ne să luăm în considerare și să imaginăm noi posibilități, ele ne ajută să ne reconsiderăm stilul gândirii. Referindu-se nu la ceea ce se face, ci la ceea ce va trebui să fie făcut, Wittgenstein nota în 1931
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
ale experiențelor subiective. Falsa analogie care ne face să acceptăm această caracterizare este favorizată de trecerea cu vederea a unor corelații, de incapacitatea noastră de a „cuprinde cu privirea întregul“, accentuată și ea de tendința de a acorda o poziție privilegiată unor enunțuri descriptive, cum sunt cele ale științelor. Wittgenstein era departe de a contesta că suntem expuși la tot pasul confuziilor pe care le generează înțelegerea nesatisfăcătoare a modului cum funcționează anumite expresii ale limbajului. El nu era deloc înclinat
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
EUROPEAN 2011 Cuprins CUVÂNT ÎNAINTE / 7 I. STĂRILE ȘI ADUNĂRILE LOR REPREZENTATIVE. MONARHIA STĂRILOR / 9 1. Originea Adunărilor de stări / 9 1.1. Parlamentarimul, corporatismul doctrinal și regimul corporativ / 9 1.2. Problema influențelor în organizarea Adunărilor reprezentative ale stărilor privilegiate / 20 2. Stări și Ordine. Partajul contractual al suveranității / 24 2.1. Suveranitate și separația puterilor în Evul Mediu / 24 2.2. Partajul contractual al suveranității (consilium et auxilium) / 31 II. MONARHIA ȘI ADUNĂRILE DE STĂRI. DREPTUL LA REZISTENȚĂ ȘI
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
24 2.1. Suveranitate și separația puterilor în Evul Mediu / 24 2.2. Partajul contractual al suveranității (consilium et auxilium) / 31 II. MONARHIA ȘI ADUNĂRILE DE STĂRI. DREPTUL LA REZISTENȚĂ ȘI LIMITAREA PUTERII MONARHICE / 39 1. Raporturile monarhiei cu stările privilegiate / 39 1.1. Vasalitatea: ius resistendi et contradicendi / 42 2. Principiile reprezentării și convocării Adunărilor de stări / 47 2.1. "Democrație" și consimțămân / 48 2.2. Reprezentare și mandat imperativ/ 50 2.3. Regula majorității / 53 3. Cu privire la tipologia Adunărilor
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
care va triumfa în lumea secolului al XIV-lea: "monarhia stărilor" (der Ständestaat). Nereușind să concentreze într-un mod suficient organizat funcțiile statului, monarhia va lăsa loc unei a doua puteri statale, ai cărei "titulari" devin Adunările reprezentative ale stărilor privilegiate. Evoluția procesului este caracterizată de ansamblurile create în acțiunea instituțională corpuri, ordine sau stări, Adunări reprezentative suprapuse într-o ierarhie bine structurată. Clasificarea trihotomică a stărilor cler, nobilime și "starea a treia" (în orașe) este cea care se va impune
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
acțiunea instituțională corpuri, ordine sau stări, Adunări reprezentative suprapuse într-o ierarhie bine structurată. Clasificarea trihotomică a stărilor cler, nobilime și "starea a treia" (în orașe) este cea care se va impune, cu puține excepții, în cadrul "monarhiei stărilor". Drepturile stărilor privilegiate au fost cuprinse, în general, în acte scrise: documente privilegiale, carte (Charta), pactis conventis etc. Particularitatea pe care o dezvăluie societatea acelui timp permite nu doar descifrarea sensului social al acțiunii, ci și al organizării corporative, a dreptului la rezistență
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
cuprinse, în general, în acte scrise: documente privilegiale, carte (Charta), pactis conventis etc. Particularitatea pe care o dezvăluie societatea acelui timp permite nu doar descifrarea sensului social al acțiunii, ci și al organizării corporative, a dreptului la rezistență al stărilor privilegiate. Adunările lor reprezentative nu au beneficiat totdeauna de o bază juridică prin care să fi fost consacrate procedurile (convocare, reprezentare, desfășurare, adoptarea și executarea hotărârilor) și atribuțiile, care au cunoscut o diversificare continuă (de la obiectul originar și comun tuturor cel
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
consolidat treptat, conturând imaginea în care s-au derulat raporturile Adunărilor de stări cu monarhia în țările europene în care a funcționat regimul de stări. Partajul contractual al suveranității a determinat dese fluctuații în raporturile stabilite între monarhie și stările privilegiate, relevând alternanța perioadelor de supremație ori de echilibru instabil. Un rol decisiv în cadrul acestor raporturi l-au avut adunările regionale și provinciale în sens pozitiv sau negativ fără a lipsi hotărârile majore de solidaritate impusă de momentele grave (amenințarea externă
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
diferit de cel de astăzi. Mult mai târziu, Andrei Oțetea sublinia din aceeași perspectivă că doar țările creștine ale Europei, țări care au urmărit unificarea politică și centralizarea instituțională, au cunoscut regimul monarhiei stărilor și funcționarea Adunărilor reprezentative ale stărilor privilegiate. 1.1. Parlamentarimul, corporatismul doctrinal și regimul corporativ 3 În istoriografie s-au afirmat două concepții fundamentale cu privire la originea Adunărilor reprezentative ale stărilor privilegiate: parlamentarismul și corporatismul 4. Teoria originii adunărilor se conturează cu mai multă precizie în concepția corporatistă
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
unificarea politică și centralizarea instituțională, au cunoscut regimul monarhiei stărilor și funcționarea Adunărilor reprezentative ale stărilor privilegiate. 1.1. Parlamentarimul, corporatismul doctrinal și regimul corporativ 3 În istoriografie s-au afirmat două concepții fundamentale cu privire la originea Adunărilor reprezentative ale stărilor privilegiate: parlamentarismul și corporatismul 4. Teoria originii adunărilor se conturează cu mai multă precizie în concepția corporatistă care, deși este numită în acest fel de Emille Lousse, aparține școlii istorice germane 5, între ai cărei reprezentanți se numără G. von Below
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
origine" conform aprecierii lui E. Lousse pe temeiuri politice, în legătură directă cu Adunările de stări (Parlamente) din Evul Mediu, susținând că nevoile financiare ale regalității ar constitui factorul determinant al fenomenului politic. În acest sens, Adunările reprezentative ale stărilor privilegiate ar avea la baza organizării și funcționării lor aceleași principii ca și Parlamentul modern, între ele stabilindu-se o legătură directă. O serie de istorici din Franța s-au atașat acestei concepții, dominantă în secolul al XIX-lea în special
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
stări trebuie considerată avându-se în vedere "sfatul și ajutorul" (consilium et auxilium) cu care vasalii erau datori seniorilor, în temeiul dreptului feudal 10 și care se exprima în cadrul acestor adunări. Participarea la astfel de adunări devine expresia unor corpuri privilegiate, de unde și însemnătatea termenilor "corporatism" sau "regim corporatist". În acest sens se vorbește despre prestații de război și prestații fiscale, măsura în care ele sunt necesare seniorului și care trebuie înțelese și acceptate liber (necesitatea legitimează pretențiile seniorului, îngrădind de
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
li s-au asociat: o ierarhie permanentizată corpuri, stări și ordine, adunări de stări greu penetrată de stări constituite mai târziu; o funcție socială și interese economice comune; un statut juridic privat comun. S-au constituit Adunările reprezentative ale stărilor privilegiate spontan, au avut o evoluție firească și îndelungată, ori au fost organizate dirijat ? Henri Prentout susținea că stările sunt născute din voința suveranului, voință născută ea însăși din nevoile aceluiași suveran 11. De aici varietatea adunărilor care sunt la originea
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
aici varietatea adunărilor care sunt la originea stărilor (!) și în jurul cărora se formează noul sistem fiscal. Este evident că Prentout inversează raporturile, în virtutea concepției parlamentariste, al cărei reprezentant este: nu adunările reprezentative se află la originea stărilor, ci aceste stări privilegiate își construiesc trepătat instituția reprezentativă, pe temei corporativ. Lousse avertiza, de altfel, că stările organizate corporativ se află la originea adunărilor, iar scopul lor, clar manifestat, urmărește îngrădirea arbitrarului și absolutismului regal, în propriul lor interes. Corporatismul s-a dezvoltat
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
înțeles că reprezentarea în Adunările de stări medievale devine o idee generoasă în completarea drumului parcurs de teoria și practica democrației de la poleis în Grecia antică la concepțiile republicane, apoi la statul-națiune și poliarhie 20. Tradiția Adunărilor reprezentative ale stărilor privilegiate pregătește spiritele pentru dezvoltarea Parlamentelor moderne. Aceste doctrine conturează o dezbatere de idei, însă dincolo de ele se află realitatea. În analiza genezei Adunărilor de stări este necesar să avem în atenție unitatea țării în limitele căreia se exercită puterile principilor
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
S-a depășit timpul în care jurământul personal de fidelitate constituia resortul vieții publice. Europa secolului al XIV-lea nu mai este o Europă feudală. Începând din a doua jumătate a secolului al XIII-lea organizarea instituțiilor reprezentative ale stărilor privilegiate devine un fenomen european. În acest secol dinamic se dezvoltă "statul teritorial instituțional" (institutioneller Flächenstaat) care poartă cu sine, ca element complementar, "statul întemeiat pe stări" (der Ständestaat). El a impus în istoriografie denumiri ca cele de "stat post-feudal" sau
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
forțe pe care se întemeiază. În primul rând, dualitatea puterii statale. Monarhia, care nu a reușit să concentreze într-un mod suficient organizat funcțiile statului, lăsa loc unei a doua puteri statale. Titulari ai acesteia devin Adunările reprezentative ale stărilor privilegiate, imperiale și teritoriale. Rămas un primus inter pares, suveranul va redobândi întreaga putere în cadrul monarhiei absolute. Sentimentul de solidaritate spontană care, în secolul al XIII-lea a asigurat triumful instituțiilor colective, explică apariția Adunărilor de stări și instalarea regimului corporativ
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
s-a dezvoltat o lungă perioadă fără a exercita vreo influență asupra regimului feudal, dar de la finele secolului al XIII-lea își va pune amprenta asupra organizării "stărilor" și "ordinelor". 1.2. Problema influențelor în organizarea Adunărilor reprezentative ale stărilor privilegiate Se poate vorbi de un "tip occidental" de monarhie a stărilor, de un spațiu în care a apărut și s-a dezvoltat aceasta și stările în Adunările lor reprezentative, fără a lua în discuție existența unor influențe exterioare? Poate fi
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]