3,831 matches
-
evaluare a picturii lui Matisse situată departe de actul imitației, refuzănd ierarhiile perspectivei lineare și conservând referința la lumea naturală numai pentru a o condensa și a-i reliefa senzitivitatea. Partea cea mai solidă a acestei încheieri stă în legitimarea privitorului de artă ca potențial analist. Observatorul picturii, oricare ar fi el, este cel care are disponibilitatea și competența, atunci când referința se diluează, să resimtă și să trăiască la modul senzitiv și polifonic imaginea în complexitatea ei figurativă. Observatorul este cel
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
anume fel de rezistență la suplementaritatea interpretativă. În Narrative, Suzanne Lewis prezintă evoluția cercetării picturii narative ca pe o dezvoltare lentă care include sistemele clasificatorii la Kurt Weitzmann și Franz Wichoff, formalismul lui Wolfgang Kemp și Alois Riegl, importanța participării privitorului la Otto Pacht, modelul iconografic la Erwin Panofsky și tehnica montajului la Serghei Eisenstein. Sunt reluate și valorificate sensurile unor concepte, idei și orientări consacrate și recunoscute. Epocile, grupările, școlile, mișcările, generațiile, autorii se înscriu într-un orizont unic și
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
singularănu este o narațiune dar crede că cele două moduri de comunicare, narațiunile verbale, care expun mai mult decât un episod și reprezentările vizuale ale unui moment izolat, oricât de diferite ar părea, selectează procedee interpretative comparabile. Kafalenos arată că privitorul unei reprezentări vizuale interpretează scena înfățișată într-o imagine statică în relație cu posibile evenimente anterioare sau ulterioare pe care le selectează din bagajul informațional achiziționat sau prin raportare la alte imagini. Într-un fel similar, la începutul unei lecturi
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
constituie surse de nedeterminare interpretativă pentru ambele medii de comunicare și permit o flexibilizare a discuțiilor despre narațiune în imagine. Implicat în percepția vizuală a unei imagini statice, ca și atunci când, în calitate de lector, este prins în receptarea unui text narativ, privitorul se angajează într-un proces mental complex. El construiește și uită fabulape care Kafalenos o definește ca pe o secvență ordonată cronologic:„pe care audiența o construiește ca răspuns la o reprezentare ( o poveste, un film, o pictură sau un
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
de la fotografia care surprinde desfășurarea ceremoniei funerare a președintelui John F. Kennedy în noiembrie 1963, și în care John F. Kennedy Jr. salută sicriul tatălui său. În opinia Emmei Kafalenos, evenimentul din fotografie - copilul salutând - ar putea orienta diferit răspunsurile privitorilor. Unii s-ar putea gândi la sfârșitul dramatic al președintelui pe care Kennedy jr. îl onorează prin salutul său. Alții s-ar putea gândi la întâmplări din viața tânărului Kenedy care ar putea implica și accidentul aviatic în care a
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
finalul lui și în felul acesta, interpretează evenimentul prezentat: „Același eveniment poate să constituie începutul, sfârșitul sau o situație de tranziție, în trei narațiuni diferite”. Răspunsul interpretativ la fotografia analizată de Kafalenos ar putea să includă construcții mentale în care privitorii se gândesc la locul în care se aflau când au aflat despre asasinarea președintelui Kennedy sau la condițiile în care au aflat despre dispariția avionului pilotat de Kennedy Jr. Aceste fabule ar include astfel, în fiecare din construcțiile narative, și
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
în La Chambre claire Barthes descrie fotografia unei case din Granada căreia îi atașează diferite răspunsuri interpretative, legate de felul în care impresionează sau de felul în care oferă sentimentul trăirii unui trecut idilic sau a unui viitor utopic. Asemenea privitorilor potențiali ai fotografiei în care apare Kennedy Jr., Barthes creează un construct mental, imaginând, în casa din Granada, o viață dinainte și o viață de mai târziu, așa cum procedează orice privitor, atunci când un aspect din lumea reală un ținut locuibil
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
unui trecut idilic sau a unui viitor utopic. Asemenea privitorilor potențiali ai fotografiei în care apare Kennedy Jr., Barthes creează un construct mental, imaginând, în casa din Granada, o viață dinainte și o viață de mai târziu, așa cum procedează orice privitor, atunci când un aspect din lumea reală un ținut locuibil, un fragment de conversație, expresia feței cuiva, un gest, o stare sau o mișcare atrage atenția. Kafalenos insistă astfel pe ideea că răspunsurile narative ale audienței, fie că este vorba de
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
și se intră astfel pe teritoriul plurisemantismului imaginii. Kafalenos crede că acest plurisemantism poate fi imaginat, în studiile narative: „ca un punct de întâlnire, ca o răspântie prin care trec narațiunile și în care fiecare dintre ele include momentul reprezentat. Privitorii pot construi orice fabula, pot construi nenumărate fabule. Construim fabule ca răspuns la informațiile pe care le deținem despre momentul reprezentat și la unele sugestii din reprezentare ca elementele indexicale (în sensul lui Barthes) referitoare la stările emoționale sau la
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
orice fabula, pot construi nenumărate fabule. Construim fabule ca răspuns la informațiile pe care le deținem despre momentul reprezentat și la unele sugestii din reprezentare ca elementele indexicale (în sensul lui Barthes) referitoare la stările emoționale sau la cele atmosferice”. Privitorul traversează acest spațiu al plurisemantismului, coboară în văile oarbe ale narațiunii de care amintește Bremond în Logica povestirii și întâlnește zonele narative lacunare ale imaginii, care pot fi cu totul, parțial sau deloc acoperite de ochiul privitor al imaginii. Calități
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
este privit cu adevărat, adică așa cum este privit un ornament chinezesc sau o piatră prețioasă”. Pentru Fry, actul de a vedea cu adevărat reprezintă o desprindere de spațiul cecității prin care privirea selectează formele semnificante din formele imaginii și protejează privitorul de simpla etichetare a lucrurilor, de omisiunea a ceea ce poate fi semnificativ, de riscul de a lăsa lucrurile în câmpul invizibilității. Susanne Langer, în Feeling and Form. A Theory of Art, forțează bariera inverbalizării, instituită de Ludwig Wittgenstein în tratatul
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
de Clive Bell este un text care arată că forma semnificantă ca: „dispunere a liniilor, culorilor, formelor, volumelor, vectorilor și spațiului (spațiul bidimensional, tri dimensional sau interacțiunea lor)” este un „design tăcut”al picturii, un design care se adresează imaginației privitorului și care poate să întregească pictura și s-o transforme într-o configurație organizată. Pentru a-și ilustra ideea, Carroll se referă la The Oath of the Horatii de Jacques-Louis David care se individualizează, prin structura centripetică, o structură care
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
narativ unitatea compozițională a picturii, deschid perspective noi în analiza ritmului, simetriei, asimetriei, echilibrului, dezechilibrului, tensiunii, unității sau contrastului, ca forme semnificante ale picturii. Asemenea elemente nu stabilesc relații consacrate cu narativitatea vizuală, dar au un efect de constrângere asupra privitorului, solicită o analiză atentă a compoziției și favorizează narativizarea imaginii. Cu toate că este analizat ca element formal distinct care pune în evidență centre de interes narativ inedite în imagine, ritmul nu este încă un concept consacrat în teoria picturii. El este
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
să acceptăm separarea, așa cum spune Mieke Bal, a două moduri de a privi, the gaze/privirea: „încurajată de realismul transparent care șterge urmele operei” și the glance/privirea care: „poartă urmele enunțării picturale...reține mărcile picturii...pune în evidență poziționarea privitorului ca privitor încurajată de urmele operei...propune spre reflectare faptul că lumea este reprezentată în moduri specifice”. Separarea acestor două moduri de a privi selectează, pe de o parte, the gaze, privirea plictisită, consumată și măcinată de prejudecăți, pe de
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
separarea, așa cum spune Mieke Bal, a două moduri de a privi, the gaze/privirea: „încurajată de realismul transparent care șterge urmele operei” și the glance/privirea care: „poartă urmele enunțării picturale...reține mărcile picturii...pune în evidență poziționarea privitorului ca privitor încurajată de urmele operei...propune spre reflectare faptul că lumea este reprezentată în moduri specifice”. Separarea acestor două moduri de a privi selectează, pe de o parte, the gaze, privirea plictisită, consumată și măcinată de prejudecăți, pe de alta, the
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
de ani înainte, Galen atrăgea atenția asupra hemoragiilor arteriale. În 1857 J.B.Murphy din Chicago efectuează prima reconstrucție la o secțiune totală de arteră umană cu rezultat excelent. La începutul secolului XX Carrel și Guthriș aduc un bogat material experimental privitor la reparări și grefe vasculare fundamentând tehnic și fiziopatologic principiile chirurgiei vasculare, rămase valabile și astăzi. Aplicarea lor în practica umană însă, se face cu greutate. În 1912 W. Pingle folosește vena safenă internă în tratamentul unor anevrisme cu două
Capitolul 12: TRAUMATISMELE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1208]
-
Un fluture cu o haină frumos colorată În portocaliu și brodată cu negru tocmai Își făcea apariția maiestoasă pe scena vieții! A trecut prin multe până să ajungă la perfecțiunea acestei forme. A muncit mult, În interiorul său, ascuns de ochii privitorilor, dar a meritat tot efortul. Nu Întâmplător am inclus această poveste a nașterii fluturelui În acest capitol. Fluturii, au constituit o permanentă sursă de inspirație pentru scriitori, poeți, filosofi. In Zair, un mit povestește că omul urmează ciclul vieții și
Darul : meditaţie pentru suflet by ALEXANDRA LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/785_a_1762]
-
o emoție estetică. Emoția estetică este o emoție umană care depășește biologicul și devine mai puternică pe măsură ce capătă luciditatea necesară unei judecăți bune. După secole de istorie și artă înțelegem că rolul criticii de artă este tocmai de a instrui privitorul și consumatorul de artă, orice pregătire ar avea el. Ca orice activitate culturală, critica are rolul său bine definit, cel de a ordona un anumit domeniu al vieții. Arta nu este doar o atitudine nemijlocită de impresie și expresie. Ea
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
a devenit oarecum nelalocul ei. Acum, cartea debutează printr-o analiză mai minuțioasă a compoziției, privită drept interacțiune dinamică a forțelor vizuale. Descriu vectori și clasificarea lor primară drept centri energetici. De la rolul principalilor centri - forța de greutate și influența privitorului - trec la o interconectare mai generală a centrilor compoziționali. Observațiile privitoare la cadru sunt întărite de această dată prin acelea privitoare la tondo și pătrat, circumscriind mai clar centrul de echilibru, coloana vertebrală a compoziției, prin funcția sa de divizor
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
aproape ca o diagramă făcută să ilustreze interacțiunea a două sisteme compoziționale. Obiectul rotund fixat în materialul textil și înconjurat de o structură radială de cute se recomandă drept centru primar, chiar și numai datorită locului său, aproape de nivelul ochiului privitorului. Centricitatea structurii radiale îl captează într-un fel. Ea adoptă o simetrie bilaterală, ca replică la piatra care atârnă din centrul principal și acționează ca reprezentant al forței gravitaționale, trăgând în jos obiectul primordial. Relația dinamică între centricitatea obiectului principal
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
figura în întregime, tră gând-o în sus, în limitele puterilor proprii. Cele două tipuri de percepere a situației, B(1) și B(2), sunt contradictorii și reciproc exclusive. Ele nu pot să fie văzute în același timp de același privitor, deși acesta se poate mișca de la una la cealaltă. Din această cauză nu poate fi vorba de o interacțiune directă care ar face ca aceste două feluri de a percepe să se contopească într-o unică imagine convențională. Mai degrabă
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
mai mici a căror atracție reciprocă este mai slabă și, prin urmare, mai puțin restrictivă. Înainte de a lua în discuție relațiile centrice și excentrice ale centrilor dinamici dinăuntrul compoziției, o altă forță exterioară trebuie să ne atragă atenția. Capitolul III Privitorul ca punct central Până acum a devenit evident că forțele vizuale determinante pentru compoziția operei de artă nu își au toate originea în opera însăși. Am descoperit că împingerea și atracția de jos derivă dintr-o putere excentrică, de a
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
o bucată de lemn cioplit. Amenajarea spațiului arhitectural nu este nici ea influențată de vizitatorii care îl străbat. Dar aceasta este o descriere a lumii netrecută prin filtrul gândirii. Vederea autocentrată Din punct de vedere perceptiv, o persoană este un privitor care se vede pe sine în centrul lumii care-l înconjoară. Pe măsură ce se mișcă, centrul lumii rămâne cu el. Considerându-se centru primar, el vede lumea populată cu obiecte secundare, excentrice sieși. Privirea către o statuie corespunde trimiterii unui vector
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
înconjoară. Pe măsură ce se mișcă, centrul lumii rămâne cu el. Considerându-se centru primar, el vede lumea populată cu obiecte secundare, excentrice sieși. Privirea către o statuie corespunde trimiterii unui vector către acel obiect; contemplarea devine o manipulare a obiectului de către privitor. Dar aici dinamica oricărui centru operează din nou reciproc atât în direcția externă, cât și în cea orientată înspre interior. Opera de artă își trimite propriii vectori, atrăgând și afectând privitorul. De fapt, forța operei poate deveni atât de puternică
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
acel obiect; contemplarea devine o manipulare a obiectului de către privitor. Dar aici dinamica oricărui centru operează din nou reciproc atât în direcția externă, cât și în cea orientată înspre interior. Opera de artă își trimite propriii vectori, atrăgând și afectând privitorul. De fapt, forța operei poate deveni atât de puternică, încât să nu mai rămână doar o țintă excentrică. Ea devine mai mult decât un centru primar, guvernându-și propria structură, independent de privitorul concentrat asupra obiectului și uitând de propria
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]