2,208 matches
-
pentru aceasta în seturile de circuite. Toate memoriile DRAM sincrone sunt cunoscute sub numele SDRAM. Aceste memorii elimină timpul de așteptare al procesorului și prezintă avantaje suplimentare. De exemplu, circuitele latch memorează adresele, datele și semnalele de control preluate de la procesor, sub controlul ceasului sistem. Acest lucru permite ca procesorul să poată executa alte operații. Informațiile din circuitul latch devin disponibile după un număr specific de cicluri de ceas, iar procesorul le poate folosi de pe liniile de ieșire. Un alt avantaj
Memorie DRAM () [Corola-website/Science/321163_a_322492]
-
sincrone sunt cunoscute sub numele SDRAM. Aceste memorii elimină timpul de așteptare al procesorului și prezintă avantaje suplimentare. De exemplu, circuitele latch memorează adresele, datele și semnalele de control preluate de la procesor, sub controlul ceasului sistem. Acest lucru permite ca procesorul să poată executa alte operații. Informațiile din circuitul latch devin disponibile după un număr specific de cicluri de ceas, iar procesorul le poate folosi de pe liniile de ieșire. Un alt avantaj al memoriilor DRAM sincrone este acela că există un
Memorie DRAM () [Corola-website/Science/321163_a_322492]
-
latch memorează adresele, datele și semnalele de control preluate de la procesor, sub controlul ceasului sistem. Acest lucru permite ca procesorul să poată executa alte operații. Informațiile din circuitul latch devin disponibile după un număr specific de cicluri de ceas, iar procesorul le poate folosi de pe liniile de ieșire. Un alt avantaj al memoriilor DRAM sincrone este acela că există un singur semnal de sincronizare, și anume ceasul sistem. Acest lucru „elimină necesitatea propagării semnalelor multiple de sincronizare. Intrările sunt de asemenea
Memorie DRAM () [Corola-website/Science/321163_a_322492]
-
singur semnal de sincronizare, și anume ceasul sistem. Acest lucru „elimină necesitatea propagării semnalelor multiple de sincronizare. Intrările sunt de asemenea simplificate, deoarece semnalele de control, adresele și datele pot fi memorate fără temporizările de setare și menținere monitorizate de procesor. Avantaje similare se obțin și pentru operațiile de ieșire”. Tipul de memorie care se numește SDRAM este cel elaborat conform standardului JEDEC (Joint Electron Device Engineering Council). Modulele memoriei SDRAM au o arhitectură cu 2 sau 4 bancuri pe modul
Memorie DRAM () [Corola-website/Science/321163_a_322492]
-
în binar folosite de aritmetică CRC. Instrucțiunea de împărțire a unui calculator nu poate fi folosită deoarece împărțirea CRC nu este același lucru cu împărțirea normală și datorită dimensiunii mesajului, întrucât acesta poate ajunge la dimensiuni de ordinul MB, iar procesoarele actuale nu folosesc registri atât de mari. Pentru implementare, trebuie să existe un registru de deplasare, având dimensiunea egală cu gradul polinomului generator în care să se afle biții mesajului. Prelucrarea mesajului se va face bit cu bit. O alta
Cyclic redundancy check () [Corola-website/Science/321164_a_322493]
-
să sape după programele dorite, să lucreze la particularitățile și problemele lor și să le asambleze în produse finite folositoare. În această operă, Vinge introduce în seria sa de concepte science fiction "localizatoarele". Acestea sunt dispozitive mici care conțin un procesor simplu, senzori și comunicație pe rază scurtă. Vinge explorează modul în care această plasă de dispozitive poate fi folosită pentru un control inteligent în moduri diferite de tradiționala rețea de calculatoare. Există doar o singură legătură concretă între "" și "Foc
Adâncurile cerului () [Corola-website/Science/321225_a_322554]
-
Microcontrollerul este un circuit integrat ce conține un procesor, memorie program, memorie de date și periferice. Un microcontroller execută un program din memoria ROM astfel : programul este stocat în memorie iar unitatea aritmetico-logică(ALU) citește o instrucțiune din memorie, decodează instrucțiunea citită și o execută. După terminarea instrucțiunii curente
Programarea microcontrollerelor () [Corola-website/Science/321287_a_322616]
-
limbaj poate fi privit că un limbaj de programare primitiv sau că cel mai mic nivel de reprezentare a unui program. Limbajul cod-mașină se bazează pe sistemul binar de enumerații și diferă de la un microprocesor la altul. Fiecare familie de procesoare are propriul set de instrucțiuni cod-mașină. Instrucțiunile sunt modele de biți, care prin reprezentarea lor fizică, corespund diferitelor comenzi ale mașinii. Setul de instrucțiuni este astfel este specific unei clase de microprocesoare care folosesc aceeași arhitectură. Modele ulterioare sau derivate
Programarea microcontrollerelor () [Corola-website/Science/321287_a_322616]
-
total 923 de ani, acum fiind mai exact anul 3097. Bower cauzează o inundare a navei, Gallo și mutanții murind înecați. Bower evadează către suprafața oceanului cu ajutorul camerei sale de hibernare, aceasta fiind propulsată de Nadia. Inundația cauzează o eroare procesorului navei care inițiază o evacuare de urgență, ejectând cei 1211 de pasageri care nu suferiseră vreo mutație și încă se aflau în stadiul de hibernare la suprafața oceanului de pe Tanis, noua casă a umanității.
Pandorum () [Corola-website/Science/320851_a_322180]
-
programator, de sistemul de operare, de hardware sau de către o combinație a tuturor acestor factori. Există mai multe tipuri de memorie, cu diverse viteze și costuri pe bit. Memoria este ierarhizată cu scopul de a realiza transferuri de date între procesor și memorie cu o viteză cât mai apropiată de cea a procesorului. În general, transferul de date are loc doar între niveluri adiacente ale ierarhiei. Întrucât organizarea memoriei bazată pe localitatea programelor oferă valori bune pentru raportul cost/performanță, ideea
Memoria sistemelor de calcul () [Corola-website/Science/320927_a_322256]
-
tuturor acestor factori. Există mai multe tipuri de memorie, cu diverse viteze și costuri pe bit. Memoria este ierarhizată cu scopul de a realiza transferuri de date între procesor și memorie cu o viteză cât mai apropiată de cea a procesorului. În general, transferul de date are loc doar între niveluri adiacente ale ierarhiei. Întrucât organizarea memoriei bazată pe localitatea programelor oferă valori bune pentru raportul cost/performanță, ideea este larg folosită în noile microprocesoare. Trebuie remarcat că ierarhia memoriei pentru
Memoria sistemelor de calcul () [Corola-website/Science/320927_a_322256]
-
cu memorie Flash programabilă pe nucleu monolitic, Atmel AT89S52 este microcontroler foarte puternic ce are o flexibilitate ridicată și este astfel soluția perfectă pentru multe aplicații embedded. Un microcontroler este o structură electronică de dimensiune redusă, conținând în general un procesor, o memorie și periferice de intrare/ieșire programabile. Aplicațiile in care se utilizează microcontrolerele sunt cele de control automat, în domenii ca: producția auto, dispozitive medicale, comandă la distanță, precum și multe altele de același gen. În 1976 Intel creează primul
AT89S52 () [Corola-website/Science/320962_a_322291]
-
KBytes locali (ROM). Poate adresa 64KBytes memorie de date externă, adresabilă doar indirect. Are 128 (256) octeți de RAM local, plus un număr de registre speciale pentru lucrul cu periferia locală. Are facilități de prelucrare la nivel de bit (un procesor boolean, adresare pe bit). Intel a dezvoltat si un “super 8051” numit generic 80151. Actualmente există zeci de variante produse de diverși fabricanți (Philips, Infineon, Atmel, Dallas, Temic, etc.) precum și cantități impresionante de soft comercial sau din categoria freeware/shareware
Microcontroler () [Corola-website/Science/320971_a_322300]
-
un model de programare mai simplu. În 1955, Maurice Wilkes a inventat microprogramarea, care permite definirea unui set de instrucțiuni de bază ce poate fi extins prin unele programe denumite astăzi firmware sau microcod. Acest concept a fost utilizat în procesoarele și în unitățile de virgulă mobilă ale mainframe-urilor și ale altor calculatoare, cum ar fi cele din seria IBM 360. În 1956, IBM a vândut primul sistem de stocare pe disc magnetic, RAMAC ("Random Access Method of Accounting and Control
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
IBM 1401, a reușit să câștige aproape o treime din piața mondială de tehnică de calcul. IBM a instalat peste o sută de mii de 1401 între 1960 și 1964. Electronica cu tranzistoare a dus la îmbunătățirea nu doar a procesoarelor, ci și a dispozitivelor periferice. IBM 350 RAMAC a fost introdus în 1956 și a fost primul hard-disk din lume. Unitățile de stocare pe disc magnetic din a doua generație de calculatoare puteau stoca zeci de milioane de litere și
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
a dispozitivelor periferice. IBM 350 RAMAC a fost introdus în 1956 și a fost primul hard-disk din lume. Unitățile de stocare pe disc magnetic din a doua generație de calculatoare puteau stoca zeci de milioane de litere și cifre. La procesor se puteau conecta mai multe periferice, capacitatea totală de memorare crescând la ordinul sutelor de milioane de caractere. Pe lângă unitățile fixe de stocare, conectate la procesor prin legături de mare viteză, au apărut și unități de disc deconectabil. Astfel, o
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
doua generație de calculatoare puteau stoca zeci de milioane de litere și cifre. La procesor se puteau conecta mai multe periferice, capacitatea totală de memorare crescând la ordinul sutelor de milioane de caractere. Pe lângă unitățile fixe de stocare, conectate la procesor prin legături de mare viteză, au apărut și unități de disc deconectabil. Astfel, o stivă de discuri se putea înlocui în câteva secunde cu o alta. Deși capacitatea unui disc deconectabil este mai mică decât cea a unui disc fix
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
mai mică decât cea a unui disc fix, interșanjabilitatea lor garantează disponibilitatea unei cantități cvasinelimitate de date. Pe de altă parte, banda magnetică a continuat să furnizeze capabilități de arhivare a datelor cu costuri mai reduse decât discurile. Mai multe procesoare din a doua generație delegau comunicațiile periferice unui procesor secundar. Astfel, în timp ce procesorul de comunicație controla, de exemplu citirea și perforarea de cartele, procesorul principal executa calcule și instrucțiuni de ramificație. O magistrală de date ducea datele de la procesorul principal
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
lor garantează disponibilitatea unei cantități cvasinelimitate de date. Pe de altă parte, banda magnetică a continuat să furnizeze capabilități de arhivare a datelor cu costuri mai reduse decât discurile. Mai multe procesoare din a doua generație delegau comunicațiile periferice unui procesor secundar. Astfel, în timp ce procesorul de comunicație controla, de exemplu citirea și perforarea de cartele, procesorul principal executa calcule și instrucțiuni de ramificație. O magistrală de date ducea datele de la procesorul principal și memoria principală cu viteza ciclului de fetch-execute a
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
cantități cvasinelimitate de date. Pe de altă parte, banda magnetică a continuat să furnizeze capabilități de arhivare a datelor cu costuri mai reduse decât discurile. Mai multe procesoare din a doua generație delegau comunicațiile periferice unui procesor secundar. Astfel, în timp ce procesorul de comunicație controla, de exemplu citirea și perforarea de cartele, procesorul principal executa calcule și instrucțiuni de ramificație. O magistrală de date ducea datele de la procesorul principal și memoria principală cu viteza ciclului de fetch-execute a procesorului, iar celelalte magistrale
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
continuat să furnizeze capabilități de arhivare a datelor cu costuri mai reduse decât discurile. Mai multe procesoare din a doua generație delegau comunicațiile periferice unui procesor secundar. Astfel, în timp ce procesorul de comunicație controla, de exemplu citirea și perforarea de cartele, procesorul principal executa calcule și instrucțiuni de ramificație. O magistrală de date ducea datele de la procesorul principal și memoria principală cu viteza ciclului de fetch-execute a procesorului, iar celelalte magistrale de date deserveau dispozitivele periferice. Pe PDP-1, ciclul memoriei era de
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
multe procesoare din a doua generație delegau comunicațiile periferice unui procesor secundar. Astfel, în timp ce procesorul de comunicație controla, de exemplu citirea și perforarea de cartele, procesorul principal executa calcule și instrucțiuni de ramificație. O magistrală de date ducea datele de la procesorul principal și memoria principală cu viteza ciclului de fetch-execute a procesorului, iar celelalte magistrale de date deserveau dispozitivele periferice. Pe PDP-1, ciclul memoriei era de 5 microsecunde; astfel, majoritatea instrucțiunilor aritmetice durau 10 microsecunde ( de operații pe secundă) deoarece majoritatea
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
secundar. Astfel, în timp ce procesorul de comunicație controla, de exemplu citirea și perforarea de cartele, procesorul principal executa calcule și instrucțiuni de ramificație. O magistrală de date ducea datele de la procesorul principal și memoria principală cu viteza ciclului de fetch-execute a procesorului, iar celelalte magistrale de date deserveau dispozitivele periferice. Pe PDP-1, ciclul memoriei era de 5 microsecunde; astfel, majoritatea instrucțiunilor aritmetice durau 10 microsecunde ( de operații pe secundă) deoarece majoritatea operațiilor durau cel puțin două cicluri de memorie: unul pentru aducerea
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
a treia generație. Acestea se bazau pe invenția circuitului integrat de către Jack St. Clair Kilby și independent de Robert Noyce, tehnologie care a condus mai târziu la inventarea microprocesorului, de către Ted Hoff, Federico Faggin, și Stanley Mazor de la Intel. Primul procesor integrat, Intel 4004 (1971) avea , și era compus din 2300 tranzistoare; prin comparație, procesorul Pentium Pro avea și 5,5 milioane de tranzistoare. Circuitul integrat din imaginea din dreapta, un Intel 8742, este un microcontroller pe opt biți care conține o
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
Kilby și independent de Robert Noyce, tehnologie care a condus mai târziu la inventarea microprocesorului, de către Ted Hoff, Federico Faggin, și Stanley Mazor de la Intel. Primul procesor integrat, Intel 4004 (1971) avea , și era compus din 2300 tranzistoare; prin comparație, procesorul Pentium Pro avea și 5,5 milioane de tranzistoare. Circuitul integrat din imaginea din dreapta, un Intel 8742, este un microcontroller pe opt biți care conține o unitate centrală de procesare ce rulează la , are 128 de octeți de RAM, 2048
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]