2,781 matches
-
Eminescu" (F. Aderca) "miracol" (Crohmăniceanu), "fenomen" (Călinescu, Bojin), "etalon de aur" (Nichita Stănescu), "marele Alpha"(Alexandru George), "nebun sau geniu" (Ibrăileanu) ș.a., termeni ce sugerează uluirea, fascinația, incomprehensiunea; 3) tendința unanimă de a ignora discursul jurnalistic cotidian considerat ca neliterar, profan, declasant, în virtutea unei justificate discriminări care separă omul de condei, scriitorul, inițiatul, de confratele său breslaș. Un alt impediment în explorarea caracterului controversat al publicisticii argheziene: o tentativă de cartografiere a acestui tip de discurs cu un instrumentar diferit față de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
înțeles în dubla sa dimensiune estetică și ideologică. Din unghiul eticii jurnalistice, el exprimă un exemplar act de curaj, scriitorul asumându-și, se știe, pe deplin, riscul încarcerării. Faptul că astăzi acest text este savurat deopotrivă de literați și de profani, că este invocat în contexte publice dintre cele mai diverse îi reconfirmă celebritatea, iar această calitate funcționează ca un indicator al eficienței pamfletului. Nu doar scriitura, ca act estetic, e cea care bulversează și seduce prin ruperea brutală a convenției
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
sectelor religioase, și cel ironic, anunțat încă din incipitul retoric: "Intelectualii! Iată un soi prețios de cetățeni, de lipsa căruia patria noastră nu se poate plânge. Slavă domnului! Avem destui". Urmează povestea "capuținiștilor" (= secta intelectualilor, definită în contrast cu marea masă a "profanilor"), care aveau sediul la Brofft, un sediu care, întâmplător observă naratorul -, rima cu "moft". Ficțiunea satirică aduce izbitor cu cea din publicistica argheziană, care anunță, prin formă și conținut, Tabletele din țara de Kutty. Urmând coerența logică a parabolei, "capuținism
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
politică și culturală. Vorbim așadar de un receptor nu doar alfabetizat, în condițiile în care marea masă a populației trăia la limita ignoranței, ci și de unul apt să privească discursul cotidian ca pe un spectacol de calitate. El, lectorul profan și capricios, văzut, din unghiul teoriei lecturii, ca o entitate non-conceptualizabilă317, este beneficiarul ipso facto al prozei jurnalistice, a cărei componentă argumentativă caută să-l persuadeze și deci să-i câștige adeziunea. Pentru că, înainte de orice, discursul jurnalistic presupune manifestarea acută
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
despărțit de lume, are privilegiul de a fi văzut din față, ca pentru a-l interpela pe spectator 9. Inventarea efigiei, această contra-metamorfoză a informului în formă și a materiei moi în materie dură, prezervă interesele vitale ale speciei. Portretul profan, anonim, non-ritual s-a născut, în Egipt și în special la Fayum, din nevoia de a democratiza supraviețuirea. Fiecare cu proviziile lui de drum, cu pașaportul lui spre soare. Disocierea dublului de cadavru este o operație de salubritate publică, pentru
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cele care au putere. Ele se disting de celelalte, cele ale vizualului obișnuit, prin faptul că-i obligă pe oameni să facă liniște în fața lor sau să coboare vocea. Probă întotdeauna revelatoare: conversația se va opri sau nu? În nopțile profane și atât de zgomotoase ale Săptămânii Mari, vin de departe, scânteind de lumânări și pietre prețioase și purtate în spate de bărbați, Fecioarele care se leagănă. Râsete și glume deocheate. Dar când acest paso se apropie, supraîncărcat de aur și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
idiolecte. O limbă se vorbește între mai mulți, alfel nu e o limbă. Un cod complet subiectiv sau privativ nu mai este un cod. Jocul simbolic este un sport de echipă. Klee: "Trebuie să existe un teren comun artistului și profanului, un punct de întâlnire de unde artistul nu mai apare în mod fatal ca un caz izolat, ci ca seamănul dumneavoastră, aruncat fără să fi fost consultat într-o lume multiformă și obligat, la fel ca dumneavoastră, să se regăsească în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
spun așa, cu toții co-responsabili. Imaginile noastre s-au devitalizat și desimbolizat termeni sinonimi fiindcă privirea noastră s-a privatizat (individualizare care trimite, la rândul ei, la ansamblul devenirii sociale). Nu mai găsim un teren comun între acești artiști și noi, profanii; ei înșiși se văd ca niște "cazuri izolate". Nu mai suntem semeni, în lipsa unui sens comun. E drept că din neîntâlnire putem face și un principiu de conivență între happy few, un snobism al arbitrariului, suită de convenții revocate și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
era conținută în "Cel ce m-a văzut pe mine a văzut pe Tatăl" (Ioan, 14, 9). Teologia imaginii nu este decât o christologie consecventă (cum este, la rândul ei, și mediologia însăși, această christologie cu întârziere, reflectată în sfera profană). Valul iconoclast lansat la începutul secolului al VIII-lea a fost ultima mare erezie ce atingea dogma Întrupării. Nu o nega, bineînțeles, dar îi dădea o interpretare limitativă (neadmițând, de pildă, ca traduceri autorizate ale Misterului, decât simbolul Crucii, euharistia
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
militantism este una cu darul lui pentru imagini, pentru fabricarea și înțelegerea lor. Reabilitarea cărnii fondează un activism neîncetat și neîngrădit. Pe calea deschisă de Bizanțul schismatic, Biserica apostolică și romană a putut să se deschidă către tehnicile cele mai profane ale imaginii, de la vechiul spectacol de umbre până la cinemaul holografic. Iluzia optică nu-l înfricoșează pe un fiu al Sfântului Atanasie și al Sfântului Chiril (doctorii Întrupării), care știe că ea intră în planul lui Dumnezeu. O cultivă. În secolul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
pe iluminați, pe puriști, pe fanaticii distrugători de imagini, el ordonă autorităților stabilite să-i elimine fără discuții. Deși mai riguros pe fond, Calvin păstrează o prudentă ambiguitate: în afara imaginilor de sfinți și a locurilor de cult, uzul privat și profan este permis. Un întemeietor de stat nu putea acționa altfel. Probleme de pictură, probleme de guvernare. Să amintim, ca anecdotă sau butadă, că, până în 1378, la Florența pictorii, medicii și apotecarii aparțineau aceleiași ghilde pe motiv că "munca lor era
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
simplă antropologie. Republica le-a arătat înaintașilor noștri distincția între învățământul Religiei și Istoria religiilor. Învățământul Religiei îl desemnează pe cel al Creștinismului, care este religia prin excelență, singura adevărată. El ține de facultățile de teologie. Istoria religiilor, laică sau profană, lipsită de judecăți de valoare sau de scopuri apologetice, ține de facultățile de litere și științe umane. Direcții atât de contrare, încât cea de-a doua a fost impusă împotriva celei dintâi, după o luptă puternică și foarte târziu (în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
unor discuții. Sub aparențele ei pozitiviste (și uneori tocmai în virtutea specializării ei), istoria artei a debitat multă vreme o Revelație, de două ori dogmatică: prin prejudecăți și prin ignoranță. Până de curând, École du Louvre era o facultate de teologie profană. Sanctuar al unui Dumnezeu unic: Arta, substantiv singular. Prin tradiție, artele sunt etnologice sau chiar menajere, doar Arta la singular este majoră. Se țin încă, fără nicio urmă de râs, cursuri de "istoria Artei", când nimeni nu mai propune, altfel
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
într-o zi teologii artei vor accepta să împartă apanajul cu etnologii arhipelagului Imaginii. În ziua aceea, istoria artei se va fi rupt în sfârșit de Istoria sfântă și de discursul pios. Distribuirea premiilor de excelență e mica ei monedă profană, la fel ca tradiționalele povestiri despre măreția și decăderea artei ideale (Istoria artei la antici) sau invers, decăderea și măreția artei actuale (Viețile celor mai excelenți arhitecți, pictori și sculptori italieni, de la Cimabue până în timpurile noastre), Winckelmann și Vasari. Cine
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
progres al acestei arte de-a lungul secolelor" (E.H. Gombrich). Fiecare artist înscriindu-se într-o succesiune liniară, locul fiecăruia avea, mai mult sau mai puțin, valoare de rang. Până de curând, superstiția "avangardei" și a "noului" preschimbă în snobism profan simplismul religios al acestei linii drepte. Tema aparent opusă a decăderii și a "morții artei" ține de același postulat, cel al "Artei în mișcare". Și în mișcare este și acum. Încotro merge Arta modernă, dacă ne luăm după cronicari? Nu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
sumbru și de temut, capătă încetul cu încetul chip uman. Trecerea de la numen la lumen. Dar, în același timp, din simplă legătură cum era la început, imaginea mediumnică dobândenște consistență și densitate, interpunere grea și curând opacă între sacru și profan. Ca o vitrină care s-ar transforma pe nesimțite în sticlă mată, apoi într-o oglindă în care sticlarul și-ar căuta propriul suflet, în loc să privească lumea. La început, zeul este privit prin intermediul efigiei; mai târziu, efigia seamănă cu zeul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
negăsit, ci pur și simplu de negândit. Capitolul VII Geografia artei "Acolo unde cei cultivați se molipsesc de vreun efect, cei necultivați fac gripă." * Oscar Wilde Atât timp cât omul fixează cerul, nu privește pământul, nici pe ceilalți oameni. Peisajele și chipurile profane apar cam în același moment în pictura occidentală, căci nu ne place ceea ce vedem, ci vedem ceea ce ne place. Natura și arta ca valori s-au generat una pe alta. Pot ele să-și supraviețuiască? Peisajul absent În multe culturi
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
a numen-ului originar. Ceva ca rotunjirea unghiurilor, un climat nou de conivență sau de cordialitate între om și mediul lui. Și deci o primă îmburghezire. Individualismul și capitalismul sunt condiții prielnice pentru a îndrăzni să deschizi ochii, în mod profan, spre ape, munți și păduri. Sunt necesare un început de stăpânire a distanțelor și a forțelor naturale, un anumit progres al comerțului, al navigației, al digurilor și morilor de vânt, pentru a degaja o asemenea capacitate de precizie. Stimulată în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de azi), peisajul s-a dezvoltat în Olanda. Pictura ei, mai mult descriptivă decât narativă, era mai puțin aservită decât rivala ei italiană unei culturi mitologice, literare sau clericale 67. Interzicând pictura religioasă, Calvin nu le lăsa pictorilor decât lumea profană. O dată prohibită imaginea religioasă, rămânea natura moartă și vie. La Amsterdam și în împrejurimi, negustorul emancipat cu ajutorul banilor, relativ tolerant, se simte abilitat să-și exploreze propria țară cu noile aparate de văzut, ca acea camera obscura inventată în secolul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
simultană a perspectivei și a artei coincide cu nașterea ezitantă a unei societăți de umaniști laici, la marginea tutelei clericale. Această laicizare a avut două efecte benefice pentru istoria artei: constituirea unui câmp estetic independent de teologie, prin intermediul unei istorii profane a artiștilor și stilurilor (Ghiberti, Alberti etc.); și constituirea colecțiilor de antichități profane (medalii, manuscrise, monede, statui) în afara locurilor de cult. Arta și umanismul sunt contemporane fiindcă sunt solidare în postulatele lor. Nu vom relua dezbaterea legată de întrebarea dacă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de umaniști laici, la marginea tutelei clericale. Această laicizare a avut două efecte benefice pentru istoria artei: constituirea unui câmp estetic independent de teologie, prin intermediul unei istorii profane a artiștilor și stilurilor (Ghiberti, Alberti etc.); și constituirea colecțiilor de antichități profane (medalii, manuscrise, monede, statui) în afara locurilor de cult. Arta și umanismul sunt contemporane fiindcă sunt solidare în postulatele lor. Nu vom relua dezbaterea legată de întrebarea dacă deschiderea capitală marchează atingerea, după o lentă aproximare, a unei realități obiective redată
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
arta devine ea însăși religie, ca principiu al unei mântuiri seculare, dar universale. Întâlnirea imaginilor nemuritoare nu înseamnă deja apropierea de nemurire? Pentru autorul Muzeului imaginar, reproducerea permite chiar transsubstanțierea de la distanță a ostiei: o capodoperă fotografică îi deschide calea profanului spre ceea ce este mai profund în om, "partea lui divină". "Arta îl poate ajuta pe om să conștientizeze măreția pe care o ignoră în sine." Au fost ironizate emfaza ministrului culturii și accentele lui de cruciat. Noi să începem prin
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
nu la același nivel ontologic. Pentru cel care se ruga, vederea icoanei era deificantă, iar lucrul cu care ea căuta să se asemene nu era din lumea aceasta. Vederea imaginilor noastre de actualitate nu oferă decât o deschidere spre lumea profană tocmai cea pe care icoana își interzicea s-o figureze. Fiind Viața, Dumnezeu făcea să nu mai fie nevoie de zugrăvirea celor vii, obligând astfel ansamblul lumii vizibile la o absență primordială și pietrificată. Nu ne îndoim că, pentru un
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
pe care icoana își interzicea s-o figureze. Fiind Viața, Dumnezeu făcea să nu mai fie nevoie de zugrăvirea celor vii, obligând astfel ansamblul lumii vizibile la o absență primordială și pietrificată. Nu ne îndoim că, pentru un credincios, este profan și obscen să pui în paralel o epifanie și un telejurnal. Creștinii nu-și îngăduie să considere slujba televizată drept o slujbă adevărată, căci taina euharistiei nu se săvârșește prin ecran (și credința occidentală se trăiește tot în comunitate). Un
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cate gorie este cu desăvârșire sui generis, ea, asemenea oricărui dat originar și fundamental, nu poate fi definită în sensul riguros al cuvântului , ci poate fi doar analizată [s.n.].“ „Cititorul nu va întârzia să-și dea seama că sacrul și profanul sunt două modalități de a fi în Lume [s.n.], două situații existențiale asu mate de către om de-a lungul istoriei sale.“ „Când sacrul s e manifestă printr o hierofanie [s.n.] oar care, nu se produce doar o ruptură în spațiul
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]