1,932 matches
-
u.; 22,14-20; Am 7,10-17). Critica profetică împotriva comportamentului suveranilor și a celor puternici din popor a fost dintotdeauna considerată o însușire distinctivă a profeției antice israelite și iudaice. În ciuda neîncrederii recent exprimate cu privire la caracterul realmente istoric al povestirilor profetice și a atenției sporite asupra calităților literare ale cărților profetice, nu se poate exclude existența unei profeții critice față de monarhie deja din profetismul preexilic. Funcțiunea critică religioasă putea fi exercitată de profeți chiar dacă nu erau inserați direct în structura palatului
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
suveranilor și a celor puternici din popor a fost dintotdeauna considerată o însușire distinctivă a profeției antice israelite și iudaice. În ciuda neîncrederii recent exprimate cu privire la caracterul realmente istoric al povestirilor profetice și a atenției sporite asupra calităților literare ale cărților profetice, nu se poate exclude existența unei profeții critice față de monarhie deja din profetismul preexilic. Funcțiunea critică religioasă putea fi exercitată de profeți chiar dacă nu erau inserați direct în structura palatului, după cum ne demonstrează criticile aspre la adresa suveranului făcute de profeții
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
chiar dacă nu erau inserați direct în structura palatului, după cum ne demonstrează criticile aspre la adresa suveranului făcute de profeții zeului Haddu în vechiul regat sirian Mari (secolul al XVIII-lea î.C.). Unele scrisori trimise regelui din Mari reproduc numeroase îndemnuri profetice ce pot fi cu ușurință alăturate unor avertismente profetice biblice. Iată două oracole cu un puternic caracter etic, unul pronunțat de Ieremia regelui din Iuda, celălalt de către profetul zeului Haddu din Alep regelui Zimri-Lim din Mari: Așa vorbește Yhwh: ‹Faceți
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
ne demonstrează criticile aspre la adresa suveranului făcute de profeții zeului Haddu în vechiul regat sirian Mari (secolul al XVIII-lea î.C.). Unele scrisori trimise regelui din Mari reproduc numeroase îndemnuri profetice ce pot fi cu ușurință alăturate unor avertismente profetice biblice. Iată două oracole cu un puternic caracter etic, unul pronunțat de Ieremia regelui din Iuda, celălalt de către profetul zeului Haddu din Alep regelui Zimri-Lim din Mari: Așa vorbește Yhwh: ‹Faceți judecată și dreptate; și eliberați-l pe cel nedreptățit
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
în prezența lui Abuhalim (Scrisoarea lui Nur-Sîn către regele din Mari, Zimri-Lim; Nissinen, 2003, n.1, liniile 52-61). Aceste informații, deși insuficiente și pasibile de interpretări multiple, mi se pare că ne conduc spre concluzia că în timpul perioadei monarhice fenomenul profetic era prevalent corelat cu organizarea palatului. O confirmare în această direcție provine și din cele două unice mențiuni ale termenului năbî’ în izvoarele epigrafice ebraice preexilice. Una se află pe un fragment de ostraca din Lachiș n. 16, despre care
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
î.C., contextualizându-se istoric la câțiva ani înainte de distrugerea Ierusalimului de către babilonieni. Împreună cu această scrisoare, Hoshayahu anexează comandantului fortăreței o altă scriere - redactată la origine de un anume Tobiyahu, „slujitorul regelui”, adică un oficial al palatului - care conținea un mesaj profetic adresat regelui. Aceasta este partea finală a ostraconului: Cât privește scrisoarea lui Tobiyahu, slujitorul regelui, adresată lui Shallum, fiul lui Yaddu, de către profetul (m’t hnb’) care spunea: „Ai grijă”, slujitorul tău [Hoshayahu] o trimite acum domnului meu [Ya’ush
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
proces de tip deductiv obținut prin tehnici specifice divinatorii, precum extispiciul, examinarea fumului, vărsarea uleiului etc. După cum am specificat aluziv puțin mai înainte, această distincție răspunde unor principii de clasificare moderne, deoarece în culturile din Orientul Antic vaticiniul divinatoriu, oracolul profetic, somnul etc., toate sunt perfect licite și substanțial echivalente pentru a cunoaște voința divină. Din 1Sam 28,6, care afirmă că, după moartea lui Samuel, Yhwh nu „a răspuns” „consultării” lui Saul „nici prin vise, nici prin ûrîm, nici prin
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
și substanțial echivalente pentru a cunoaște voința divină. Din 1Sam 28,6, care afirmă că, după moartea lui Samuel, Yhwh nu „a răspuns” „consultării” lui Saul „nici prin vise, nici prin ûrîm, nici prin profeți” se observă clar că planul profetic este suprapus în parte cu cel mantic. Și Is 3,1-3 îl pune pe profet (năbî’) alături de ghicitor (qōsēm), de bătrân, de mag (ḥereš) și de exorcist (laḥaš) în lista persoanelor de vază din Iuda care vor fi înlăturate de
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
să poată activa o anumită putere supraomenească. În acest fel, magia ar trebui înțeleasă drept concretizarea practică și performativă a unei cunoașteri divine. La lumina tuturor acestor observații, granița dintre ceea ce noi definim astăzi acțiuni magice și așa-numitele „gesturi profetice” devine foarte fluctuantă. A clasifica mai curând profetice decât magice acțiunile descrise în Ez 4,1-3 (a desena pe o tăbliță de argilă asediul Ierusalimului), Ier 19,1-11 (a sparge ulciorul de lut) sau în Is 8,1-4 (cuvântul omen
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
acest fel, magia ar trebui înțeleasă drept concretizarea practică și performativă a unei cunoașteri divine. La lumina tuturor acestor observații, granița dintre ceea ce noi definim astăzi acțiuni magice și așa-numitele „gesturi profetice” devine foarte fluctuantă. A clasifica mai curând profetice decât magice acțiunile descrise în Ez 4,1-3 (a desena pe o tăbliță de argilă asediul Ierusalimului), Ier 19,1-11 (a sparge ulciorul de lut) sau în Is 8,1-4 (cuvântul omen scris pe o tăbliță) este o operație îndoielnică
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
gloriei” (ebr. kăbôd) proprii preoției babiloniene (cf. Cartea lui Ezechiel) și ușor-ușor au fost eliminate formele teologice ale prezenței iconice și mai puțin abstracte ale lui Dumnezeu specifice epocii monarhice. Cât privește opera teologică scrisă, de obicei, originea unor cărți profetice primite apoi în canonul biblic, precum Tritoisaia (Is 56-66), Ageu, Zaharia, Ioel, Iona, e contextualizată în perioada persană. Aceste cărți propun o viziune universală în care Yhwh nu mai este zeul suprem al regelui, al poporului și al teritoriului său
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Discursurile oficiale, articolele de direcție invitau intelectualitatea să înțeleagă sensul istoriei (cuvintele de ordine erau „democrație” sau „lumina”), să aleagă calea cea dreaptă, să nu refuze adevărul. Farul și călăuza, direcția o dădeau știința și arta sovietică, iar Sadoveanu anunța profetic că „Lumina vine de la răsărit”. Intelectualii nu mai puteau rămâne în turnul lor de fildeș, ei trebuiau să se alinieze cadenței entuziaste a oamenilor muncii de la orașe și sate. Unii au înțeles imediat ce au de făcut, iar o anchetă a
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
clipa pentru care trebuie să se pregătească, cu brațul înarmat și cuget treaz, urmașii vitejilor de altădată. Conceput în manieră retorică, poemul are o arhitectură caracterizată prin simetrie, recurgând mereu la antiteză și repetiție. Pasajele de exaltare eroică și viziunile profetice alternează cu efuziunea lirică și cu tânguirea biblică, elegiacă. Mai ales sub raportul muzicalității, tulburătorul poem e un moment însemnat în proza poetică românească. Ediții: N. Bălcescu, Cântarea României, Paris, 1850; ed. în Istoria românilor sub Mihai-Vodă Viteazul, publ. A. I
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286071_a_287400]
-
Iov a strigat către Dumnezeu și în strigătul său a fost sincer. Aici este sensul rugăciunii ca și comuniune cu Dumnezeu. „Modul acesta în care dreptul Iov și-a asumat suferința, ca și fidelitatea lui față de Dumnezeu au o dimensiune profetică”<footnote ANNICK DE SOUZENELLE, Iov sur le chemin de la Lumière, Albin Michel, Paris, 1994, p. 34. footnote>, căci el anticipează profetic suferința Mântuitorului Hristos, dar și depășirea ei prin bucuria din dimineața Învierii: „Dar eu Știu că Răscumpărătorul meu este
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
Modul acesta în care dreptul Iov și-a asumat suferința, ca și fidelitatea lui față de Dumnezeu au o dimensiune profetică”<footnote ANNICK DE SOUZENELLE, Iov sur le chemin de la Lumière, Albin Michel, Paris, 1994, p. 34. footnote>, căci el anticipează profetic suferința Mântuitorului Hristos, dar și depășirea ei prin bucuria din dimineața Învierii: „Dar eu Știu că Răscumpărătorul meu este viu Și că El, în ziua cea de pe urmă, va ridica iar din pulbere această piele a mea ce se destramă
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
dușmanii lor îi vor ucide și trupurile lor neîngropate vor fi hrană păsărilor și animalelor (Dt 28,25-26). Generații după aceea, această judecată a căzut asupra familiilor regilor nelegiuiți Ieroboam (1Reg 14,11) și Ahab (1Reg 21,24). Conform avertismentului profetic, pe oricine din aceste familii moare în oraș „câinii îl vor mânca; iar pe cel care va muri în câmp, îl vor mânca păsările cerului” (1Reg 21,23-24). Izabela însăși este mâncată de câini și devine „ca gunoiul pe suprafața
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
fi avut loc un eveniment asemănător învierii. Deseori nu reușim că concepem din punct de vedere istoric această realitate: așa că, să ne îngăduim un scurt moment de reflecție istorică temeinică. În primul secol au existat diferite mișcări ebraice mesianice sau profetice. Una dintre cele mai cunoscute s-a remarcat în timpul războiului cu romanii din 66-70 al cărei lider - pe care mulți iudei îl considerau adevăratul lor conducător, rege și posibil Mesia - era Simon bar Giora. El a fost dus la Roma
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
a masei, la oricare popor și în oricare perioadă a existenței sale, constituie numai și numai căutarea lui Dumnezeu“1. În materialele pregătitoare ale romanului, aceeași idee este exprimată mult mai laconic: „Sfîntul Duh este înțelegerea nemijlocită a frumuseții, conștiința profetică a armoniei și, prin urmare, năzuința neabătută către ea“2. Aceasta este una dintre „tezele“ lui Dostoievski, poate cea mai importantă, căreia tot el i-a opus o mulțime de antiteze, dintre care, neîndoielnic, un loc important îl ocupă Însemnările
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
aceștia încep o viață nouă. De aceea, și cunoașterea, si rostirea numelui divinității aveau implicații majore: semnifică relația de apartenență și chema binecuvântarea divină. Numele, aici, are o functie revelatoare a existenței, identității și comportamentului celui care îl poartă. Mesajul profetic se autentifica prin semnătură pe care o constituie Numele. „Care e numele tău?” întreabă omul biblic, iar răspunsul sugerează atât caracterul inefabil și transcendent al dumnezeirii, cât și relația acesteia cu omul. Coranul se prezintă nu ca răspuns la întrebările
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
poate interpreta formulă de identitate „Eu sunt cel ce sunt” că un refuz al revelării. Scenă de la rugul aprins e foarte diferită de textele invocate drept paralele (Gn 32,30; Jud 13,17-18); e vorba de o chemare de tip profetic în vederea unei însărcinări omenește imposibile: eliberarea din Egipt. La un nivel mai profund, însă, interpretarea teologica arată că aceste două puncte de vedere sunt complementare 1. • Theological Dictionary of the Old Testament (1977), 11 vol., edited by G. Johannes Botterweck
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de nume. Nu toate numele din aceste patru liste sunt atestate în Coran. Există însă și o a cincea lista de 99 de nume divine cărora li se indică explicit originea coranica. Ea nu se prezintă că un ≤adÖ profetic; gramaticul al-Zamm"m (m. 337/949) o atribuie cunoscutului tradiționist Sufy"n b. ‘Uyayna (m. 196/811), contemporan cu Wald b. Muslim. Această listă are un caracter coerent și sistematic. Cele 99 de nume pe care le cuprinde sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Balaam din Numeri 24,4.16, apoi că arhaism în Rut 1, 20.21, în paralelisme poetice în Ps 68/67,15; 91/90,1 și de pește treizeci de ori în Iov (5,17 etc.); mai rar în cărțile profetice: Ioel 1,15 = Isaia 13,6 și Ezechiel 1,24. Biblia de la Ierusalim nu găsește de cuviință să traducă acest nume, iar în notă la Gen 17,1 declară inexacta traducerea lui cu „Dumnezeul Atotputernic”, sensul lui Šaddai fiind incert
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
a plasa acest nume în poziția de maximă accentuare pe care o are în ebraică, si anume la sfarsitul frazei. Din punct de vedere gramatical, ’eƒ": este și adjectiv și numeral 196. Semnificație: unic. 3.1.5.2. În oracolele profetice, Dumnezeu spune uneori despre sine: mibbal‘aday ’Qyn ’elohm (e.g. Is 43,10; 44,6): „în afară de mine nu este dumnezeu”, expresie similară cu numele divin din Coran, L" il"ha ’ill" Huwa. 3.1.6. Transcendent și totodată prezent
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
soteriologic: exilații se vor întoarce și destinul lor este rezultatul unui nou act creator al lui YHWH (Is 48,7), natura însăși va fi înnoita (Is 41,20), Ierusalimul va fi o nouă creație (Is 54,16). Iar în textele profetice post-exilice, actul creator al lui Dumnezeu exprimat de acelasi verb este transferat la sfarsitul timpurilor (Ier 31,22), cănd întregul univers va fi creat din nou (Is 65,17-18)212. În scrierile sapiențiale apare ideea de creare individuală a fiecăruia
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
drept și mântuitor nu este altul afară de Mine!” (t.n.) ‚annón YHWH we țaddq wQ’lohQynó meraƒQm (Ps 116/114,5): „Îndurător și drept e Domnul, Dumnezeul nostru este milostiv.” (t.n.) Această din urmă tema începe în literatura profetica și sapiențiala și devine dominantă în Noul Testament. Ps 145/144,17 rezumă toate manifestările dreptății divine: Țaddq YHWH be-kol der"k"yw we-ƒ"s: be-kol mă‘aœ"yw: „Drept este Domnul în toate căile sale și bun în toate
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]