16,190 matches
-
semn că ar vrea și el una. Ghicindu-i gândurile, mama sa îl apostrofă dulce: Tu știi că nu ai voie să mănânci înghețată, că imediat tușești! Și, după câteva clipe de reflecție se îndură: îți cumpăr una, numai dacă promiți s-o mănânci încet...! Da, mămică, sigur... Nu se putu ține de cuvânt; în câteva clipe tot conținutul cornetului dispăru. Simona se uită la el mustrătoare. Nu era nevoie de cuvinte. Răducu o privi vinovat. Încercă apoi să o distragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ce erai să pățești odată! Da, mămico, n-avea nici o grijă! Bine, puiule, am mare încredere în tine. Cât au coborât împreună cele aproape 60 de trepte, de la etajul patru până la parter, Răducu îi mai spuse: Domnișoara educatoare ne-a promis că astăzi ne citește o poveste foarte frumoasă! Am să ți-o spun deseară! Știi, mămico, ne-a învățat și câteva litere... Nu mai spune!? Toți copiii știu să scrie cuvintele mamă și... tată! Copilul făcu o pauză între pronunțarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
tăiau ca lama unui brici sufletul ei îndoliat, împuținat, istovit de durerea fără margini pe care o trăia. Ce ți-au făcut, Răducu' mamei, cine te-a adus aici? Te ia mama acasă, nu te las eu aici. Mi-ai promis că-mi spui povestea aceea... Ții minte!? Ce oameni răi, vor să te despartă de mine... Intuindu-i intențiile, paznicul cimitirului căută să o îndepărteze de mormânt cu blândețe, dar nu reuși în nici un chip. Văzându-se într-o situație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Domnule doctor, dacă mai stau aici, înnebunesc! Să știți că eu nu sunt nebună! Doctorul o privi cu interes și o compătimi în acelaș timp. El știa bine că toate pacientele internate în această clinică spuneau același lucru. Dar îi promise că va întreprinde un consult împreună cu mai mulți medici pentru a hotărî dacă o pot externa. Trebuie să aveți puțină răbdare, îi spuse el și, pentru a-i demonstra că ținuse cont de cerința ei, o mută într-o rezervă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
și de alunecoasă, încât umblă mereu cu două fețe în așa fel, încât, pentru cei ce își așteaptă sau își merită sfârșitul, de multe ori aceasta nu mai vine, iar, pentru cei tineri și puternici, cu gânduri pașnice și care promit mult, vine fără milă, în chipul cel mai neașteptat și nedorit. Zi-mi tu acum, ție ți se pare așa ceva just? Mie aproape că-mi vine să urlu de scandalos ce-i, dar cine mă va auzi? Și, dacă voi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de mama și nici de oricine altcineva. De fapt, gata cu mama și cu educația dată mie de mama; ea și-a atins deja limita de competență! Vreau să mă rup de toate și să nu mai știu de nimic! Promit sincer c-am s-o apuc pe calea unei emancipări totale, dar una aleasă de mine în întregime, proprie, originală și care cu adevărat să-mi placă și să-mi devină repede o dulce obișnuință! Destul acum cu joaca! Sau
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
acum decât un milog! De fapt, nici nu cred că mai sunt altceva... Și totuși, eu tot rămân de părere că merită! Da, droguri dragi, meritați!” Astfel gândind, tot ceea ce putuse el să facă în privința aceasta, fusese doar să le promită și să le tot promită traficanților acelora francmasoni că își va achita datoria curând, însă acea dată scadentă se prelungise deja prea din cale afară de mult. Iar timpul părea că trece cu o repeziciune uluitoare și parcă făcea așa aproape
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
fapt, nici nu cred că mai sunt altceva... Și totuși, eu tot rămân de părere că merită! Da, droguri dragi, meritați!” Astfel gândind, tot ceea ce putuse el să facă în privința aceasta, fusese doar să le promită și să le tot promită traficanților acelora francmasoni că își va achita datoria curând, însă acea dată scadentă se prelungise deja prea din cale afară de mult. Iar timpul părea că trece cu o repeziciune uluitoare și parcă făcea așa aproape intenționat, ca și cum ar fi conspirat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
silit de către Victoria să participe și la care el se ducea mereu fără niciun pic de tragere de inimă. Despre asta, am mai vorbit mai devreme. Totuși, întro discuție mai veche a celor doi, el aproape că fusese constrâns să promită că se va duce, fără excepție sau ezitare, la biserică, așa cum se cuvine, întocmai „după cum știm că este rânduiala din bătrâni”. Peste puține minute, slujba începea. Șerban nu se grăbea, însă, deloc; nu simțea c-ar trebui s-o facă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
c-ar trebui neapărat să îți intre în minte lucrul acesta - în regulă? -, nu mi place deloc să mă repet. Iar acum, uite că am să plec și la biserică, dar asta să știi că-i numai pentru că ți-am promis, atât. Nu uita nicio clipă că mă duc doar la dorința ta fermă și dintr-un capriciu ce ți aparține ție în întregime, lucruri pe care chiar nu le pricep, nu pot; dar mi-am dat cuvântul față de tine, iar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
așa ceva! Dar, spune odată ceva, haide! Cine ți-a putut suci capul în halul ăsta? Ești un ușuratic, asta ești! Ah, până unde ai fost în stare să decazi... Ia zi, zi tot, explică-te! - Liniștește-te, mai întâi, și promit c-am să-ți dau socoteală, rosti băiatul calm și cu stăpânire de sine, dându-și seama acum că trebuie neapărat s-o ia pe maică-sa cu binișorul; de altfel, el era o fire foarte flegmatică și cumpătată, care
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
clipă, eu doar eram în cealaltă cameră, nu aici. Aveam o scrisoare în mâini..., drogurile..., tu... Ce fac eu pe patul ăsta, Șerban?!, se răsti ea deodată, puternic și fără astâmpăr. - Te rog, liniștește-te. Am să-ți explic totul, promit, dar numai te rog să nu te mai miști atât, nu te simți bine. - Poftim?! Dar eu... - Nu mai vorbi, ești încă slăbită. Acum, tu nu te simți bine deloc și ești obosită. - Șerban! - Da, mamă? - Cum vine asta?! - Nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
este o glumă stupidă, o nedreptate pentru care voi cere socoteală. Am adormit cu dorința să nu mă mai trezesc decât, Într-o după-amiază blândă de toamnă, stând la povești cu Borger pe băncuța din fața casei părintești. Doar mi-a promis... că o să vină să culegem struguri și, mai apoi, seara să ne găsească admirând Împreună - amurgul Încărcat de taine.... Necunoscuta Mergea Înaintea mea, fără grabă, balansându-se ușor de pe un picior pe altul. Nu știu ce m-a făcut să am o
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
peron, urmărindu-mă cu privirea. Nu pot uita chipul fiului meu, care Îmi spusese Înainte să mă urc În tren: Mamă, ia-mă cu tine, te rog! Nu mai vreau să stau aici. Vreau să merg cu tine... I-am promis că voi face asta data viitoare... Timpul a trecut ca o umbră cenușie, lăsând În urmă tăcerea atâtor zboruri care n-au cunoscut aerul tare al munților. Dincolo de orizont, aud vuietul alb al valurilor lovite de țărmuri, aud plânsul celui
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
despre rostirea românească”... “Nu Încă!” - răspund abia șoptit. „După ce vei citi, vom face analize, vom căuta Înțelesuri și abia pe urmă vom vorbi despre stil, tehnică și alte taine ale poeziei, pe care singură le vei descoperi.” Și mi-a promis că va fi alături de mine până la capătul drumului. Drumul s-a dovedit atât de minunat, mereu Înseninat de spiritu-i Înălțător, dar atât repede și fără milă curmat! Am rămas din nou În fața unei răscruci, strângând În pumni țărâna și neînțelegând
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
că nu mai sunt mulțumită de cele scrise și rescriu! În ultima vreme am Îngrijit câteva antologii: de poezie, de proză. Este o muncă migăloasă și delicată. Am hotărât să renunț pentru un timp. Voi reveni, Însă, deoarece mi-am promis că voi aduce la lumină o altă antologie, dar nu vă mai spun nimic.” „Cum ar fi viața fără cultură?” George Nechita) Și cât de frumos și adevărat o spune! Viața fără cultură este ca o zi fără soare; mohorâtă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mijlocie, cu un Început de chelie. Ce m-a frapat la acest om, din prima clipă, a fost finețea, rafinamentul și o deosebită frumusețe interioară care-l Înconjura ca o aură. Vocea avea inflexiuni baritonale, Încărcate de senzualitate. Mi-a promis că va face tot posibilul să mă ajute. A mai trecut un an de la această vizită, perioadă În care am vorbit de câteva ori la telefon. Într-o seară de toamnă, stând singură la lumina unei lanterne, aud bătăi În
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
atunci când ea nu este acasă lui îi este frică de ceva. Ea i-a vorbit iarăși de preot și de mărturisire, s-a stăruit să-i explice ca unui copil. De data aceasta, n-a zis că nu, i-a promis că, după ce termină ea lucrările de toamnă, o va face. Ce mult s-a bucurat, sărmana, când l-a văzut într-o zi pe feciorul Mihail care venise să o ajute! Această bucurie îi dădea putere. Ambii se sfătuiau ce
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
curăț casa, să fac ordine în toate lucrurile mele. Când am văzut cum arăta curată și cât de plăcut era să stai în ea, mi-am zis că niciodată nu voi mai lăsa să ajungă la starea cea dinainte. Am promis s-o păstrez mereu așa, ca să nu-mi fie nicicând frică și rușine, atunci când binevoiește Domnul să intre în ea. Poate îi va place și nu va mai pleca și va rămâne pentru totdeauna la mine. Să nu facem rău
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
la un coleg de grădiniță, care locuia ceva mai departe. Tocmai când să pornesc să-l caut, apare și el. Așa și zise, că fusese la colegul său de grădiniță. L-am certat bine pentru fapta lui și el îmi promisese că nu va mai face. Când se facu ora de culcare, copilul începu să se simtă rău. Bănuiam că răcise, deoarece ieșise îmbrăcat ușor. I-am dat câteva pastile contra răcelii și părea că se liniștise. Îi zisesem soțului să
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Alexandra se trezi era ziuă demult. Surioarele ei mai mici dormeau dulce lângă ea. Mama ei nu mai era în casă, se trezise mai devreme ca de obicei, avea multe de făcut în acea zi. Alexandra își aminti că-i promisese mamei să o ajute și se grăbi să iasă din casă. În prag o întâmpină soarele care era atât de vesel și stralucea atât de frumos! Razele lui îi mângâiau fețișoara ei somnoroasă și ochișorii ce abia i se deschideau
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
păpușă, dar când își dădu seama cât de mult mă schimbasem - nu mai vorbeam, nu mai râdeam - se îngrijoră. Încercă să mă consoleze, dar eu plângeam și o imploram să împrumute bani de la bunica Dosia și să-mi cumpere una, promițându-i că voi fi ascultătoare și voi sta numai în casă. Nevoie mare pe capul mamei, sărmana! Seara, o auzisem povestindu-i tatei despre suferința mea. „Câte nevoi avem noi în casă, dar ea e mică și nu știe, zise
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
că ne va ajuta. Eu sunt convins că Lui îi este plăcută hotărârea mea și nu mă va lăsa. Am luat viza pentru Spania. Plec împreună cu cumnatul meu Vasile, iar el are acolo pe cineva, din rude, care ne-a promis să ne ajute la început. Acum zice că se începe culesul merelor și al perelor, așa că avem o speranță. Bine, draga mea, tu să te liniștești și să începi pregătirea de întoarcere. Vorbim mai târziu, când vei fi mai liniștită
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
i-a zis: - Ei, gata cu lacrimile! Sunt aici cu voi! Să ne bucurăm! Haideți să vedem ce v-am adus! Copila nu o slăbea, zicându-i printre lacrimi: - Nu vreau nimic, mamă! Nu vreau nimic! Vreau doar să-mi promiți că nu vei mai pleca niciodată de la noi. Te rog, mamă! Te rog! - Îți promit, scumpa mea, îți promit! Nu voi mai pleca niciodată de la voi! Nu vă voi mai lăsa niciodată! Te rog să mă crezi! Pe urmă, au
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
să vedem ce v-am adus! Copila nu o slăbea, zicându-i printre lacrimi: - Nu vreau nimic, mamă! Nu vreau nimic! Vreau doar să-mi promiți că nu vei mai pleca niciodată de la noi. Te rog, mamă! Te rog! - Îți promit, scumpa mea, îți promit! Nu voi mai pleca niciodată de la voi! Nu vă voi mai lăsa niciodată! Te rog să mă crezi! Pe urmă, au fost atâtea momente plăcute, atâtea povestiri despre toate câte s-au petrecut în acel timp
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]