4,519 matches
-
totalitate de roluri, reguli și norme culturale și sociale. Pariziana se găsește în centrul narațiunii și acțiunii, dramatizând-o, ea este cea care modelează situații și perspective. "Dramatizarea" românului se manifestă în scenele patetice și violențe, al căror instigator sau promotor este deseori femeia pariziana. Pariziana este femeia care relativizează delimitarea sferelor, ocupațiilor și locurilor. Prin originalitatea și singularitatea să, Pariziana îndrăznește să atace o dogmă fundamentală a epocii, cea a supunerii. Dacă tradițional, pentru femei nu există altă morală decât
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
și noi ale modernității. Contradictorie că identitate modernă, Pariziana este coerentă ca personaj literar, având consistentă, unitate relativ stabilă, indiferent de acțiunea în care este prinsă, care o confirmă sau o infirmă, fără a o modifică fundamental. Pariziana este un promotor al intrigii și deține un rol simbolic important în românul modern. La nivelul categoriilor poeticii moderne, Femeia pariziana semnifică o înnoire de ordin estetic, ce pune în evidență un numar de experiențe diferite de cele anterioare. Dimensiunea fenomenului este impresionantă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Résume / 325 Riassunto / 329 Cuvânt-înainte Binevenit pentru împătimiții de poezie, nu doar pentru specialiști, prezentul volum, croit în respectul canoanelor doctorale, prilejuiește o (re)întâlnire cu două nume de referință din cultura universală: sicilianul Salvatore Quasimodo și recanatezul Giacomo Leopardi. Promotor de marcă al ermetismului, nu doar virtuoz tălmăcitor din creația Eladei, primul își dezvăluie mai bine individualitatea confruntat cu congenerii și înaintașii lui, mai ales când este vorba de Leopardi, lângă care, asemenea multor altora, a dorit adesea să fie
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
fără dogme impuse de instanțe superioare, cu atît mai puțin exterioare, în care indivizii sunt liberi să se autodetermine. Deci, ei stabilesc regulile, în deplină suveranitate. E tot mai limpede că o astfel de societate devine iluzorie, chiar acasă la promotorii săi cei mai fervenți. Fundamentaliștii, de orice coloratură ar fi, constituie mișcări politico-religioase tot mai îndepărtate de idealul societății deschise, căreia îi reproșează autismul generat de părăsirea cauzelor transcendentale, a imaginarului metafizic și îmbrățișarea valorilor mundane, degenerate, în varianta islamismului
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
manevră redusă a monarhiei saudite după 11 septembrie. Participarea a 15 saudiți la atentatele de la New York și Washington a înflăcărat opinia publică americană. Acuzele la adresa Arabiei Saudite au început să curgă în valuri, aceasta fiind suspectată de a fi principalul promotor al terorismului islamic, 600 de familii ale victimelor dînd în judecată oficialități saudite și lideri religioși și solicitînd despăgubiri de o mie de miliarde de dolari (!). Cu această ocazie, interesîndu-se mai bine, americanii au început să descopere cu mirare că
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
a textului" cu multiple fațete, din care erau mai bine luminate productivitatea scriiturii și semnificanța (signifiance) ca proces (ibidem, 8). Dacă intertextualitatea se prezenta în primele formulări, că definiri nu prea erau ca o categorie generală, aspectul se datora preocupărilor promotorilor ei, circumscrise mai curând filosofiei decât criticii. Fenomenele intertextuale s-au bucurat de o situare în spațiul poeticii abia după taxinomia genettiană a transtextualității. Critica literară a câștigat prin aceasta concepte operaționale, dar, în contrapartidă, a pierdut perspectiva generală pe
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de mișcare scade timp, sporește spațiul. Câteștrei sunt într-o eternă ecuațiune (["Teoria ecuațiunii universale..."] Eminescu: 2011, X, 359). Nu putem vorbi de o formulare fizică riguroasă. Așa cum nu-și propune să construiască un sistem filosofic, Eminescu nu manifestă ambiția promotorului marilor descoperiri în fizică. Însă intuiția fabuloasă, rezultat al muncii de documentare, nu al revelației, se bucură de foarte multe dovezi în pagini de proză, de poezie, de însemnări într-o societate aleasă de idei căreia îi putem spune intratextualitate
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
și Shannon și Weaver propuneau În 1949, dar dintr-o altă perspectivă, comportamentalistă, tot o structură hexadică pentru a descrie orice acțiune de comunicare: emițător, mesaj, receptor, cod, canal, situație. Variabila agentului acțiunii politice (numită „A”Ă este Întruchipată de promotorul sau inițiatorul acțiunii politice, care poate fi „elita decidentă”: guvernanți, instituții politice sau personalități politice, fiecare cu virtuțile și cu viciile proprii, eroi generoși sau politicieni veroși, cei ce au vocație politică și verticalitate morală sau oportuniști, impostori, aventurieri politici
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
prelua propunerile acestuia din urmă, vizând înființarea unui institut de agricultură mecanică, precum și a unei "școli de mecanică practică"4, subscriind astfel inițiativei și oferindu-și concursul legal și necesar pentru materializare? Fără a diminua meritul incontestabil al celui dintâi, promotor recunoscut și apreciat al multor proiecte tehnico-științifice îndrăznețe pentru epoca sa, credem totuși că în cadrul efortului comun și oarecum concomitent de fundamentare a unuia și aceluiași obiectiv instituțional primii pași concreți în direcție au aparținut tuturor membrilor Comitetului Academic din
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
mărfuri divizibile. În ce privește repartiția, doctrina neoclasică preia ca prim postulat teoria lui J.-B. Say. Asemeni lui, marginaliștii consideră că pămîntul, munca și capitalul contribuie în egală măsură la formarea valorii producției. 5.2. REVOLUȚIA MARGINALĂ Între 1871 și 1874, promotorii acestui curent de idei și teorii relativ noi au fost Carl Menger în Austria, William Stanley Jevons în Anglia și Marie-Esprit-Leon Walras în Elveția. Marginalismul va domina gîndirea economică mai mult de o jumătate de secol, pînă la izbucnirea keynesismului
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
mărfurilor. El neagă problema supraproducției, fiind adeptul teoremei Economii = Investiții. Problematica schimburilor internaționale este abordată numai într-o manieră episoidală. 5.2.4. Alfred Marshall (1842 1924) Marshall a fost creatorul Școlii de la Cambridge, de orientare marginalistă, și unul dintre promotorii mainstream-ului economic. Acesta nu a rupt legăturile epistemologice cu clasicismul economic (Adam Smith, John Stuart Mill, David Ricardo, Thomas Malthus, J. B. Say, Cournot sau Dupuit), deoarece a încercat să îl concilieze cu noua orientare neoclasică. De asemenea, s-a
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
o creștere a producției și deci a încasărilor și obligă la o scădere a costurilor; * propagarea creșterii economice liberul schimb difuzează creșterea economică a țărilor dezvoltate spre alte zone, trecînd prin transferurile de capital și de tehnologii. Împotriva acestor avantaje, promotorii protecționismului avansează un anumit număr de argumente, prezentate anterior. Mai întîi, ei afirmă că este necesară protejarea industriilor tinere (List) Manoilescu spunea că industriile sînt ca femeile: vor să fie tot timpul tinere -, a industriilor îmbătrînite (Kaldor). Din contra, liberul
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
caută: Poststructuralistul caută: Modele Aporii Efect: a arăta unitatea textuală și coerența Efect: a arăta lipsa de unitate textuală În termeni similari, Jonathan Culler 54 reia o parte din distincțiile propuse în anul 1976 de către J. Hillis Miller, unul dintre promotorii versiunii americane a poststructuralismului și amintește că, în concepția acestuia, cele două curente se diferențiază în mod clar unul de celălalt prin ceea ce s-ar numi "testul încrederii": structuraliștii se dovedesc optimiști în ceea ce privește elaborarea metalimbajelor teoretice care vor servi explicării
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
se poate întâlni cu totul sporadic în spațiul cultural românesc și, până prin 1983, este aproape absent în critica și teoria literară"85. Cei care au teoretizat postmodernismul, dar au și scris în spiritul său sunt în literatura românească optzeciștii, considerați promotorii postmodernismului românesc și inițiatorii canonului său. (Ca o mențiune, trebuie spus în legătură cu acest "loc comun" al identificării începuturilor postmodernismului cu generația '80 că există și opinii care resping reducerea optzecismului la postmodernism, unii critici afirmând chiar că postmodernismul nu este
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
De menționat că în studiile literare, în special, postmodernismul desemnează sticto sensu un curent artistic, ce vehiculează o estetică ("estetica refuzului") și care întreține o relație cu societatea, dar una mediată, prin intermediul reflecției. De partea cealaltă, postmodernitatea corespunde epocii actuale, promotorul acestei viziuni globale fiind considerat Jean-François Lyotard, pentru care condiția postmodernă este văzută drept o trăsătură a contemporaneității. Postmodernitatea nu se caracterizează printr-o estetică, ci mai degrabă printr-o serie de fenomene de tipul: atomizarea socialului sau chiar dispariția
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
politicilor de liberalizare care inițial constrângeau investițiile. Tabelul 3.3. Clasificarea țărilor În funcție de politicile adoptate vis-avis de CTN În anii 90 Tip 1 Scenariul non intervenționist Se caracterizează prin Încurajarea generală a ISD, În particular, dacă sunt percepute ca un promotor a competitivității industriale. Specificul constă În puține controale efectuate și fără constrângeri de performanță. ISD sunt În principal privite ca o soluție la necesitățile de penetrare pe piețele străine și de apărare a avantajului competitiv. Tip 2 Scenariul de ajustare
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
altor autori, o definiție mai cuprinzătoare a transnaționalei ar putea fi următoarea: o transnațională este o modalitate de coordonare a producției de la un centru strategic de luare a deciziei, atunci când această coordonare are În vedere activitățile firmei dincolo de granițele naționale. Promotorii unei astfel de abordări consideră că o definiție mai largă de acest tip este necesară pentru a surprinde diversitatea crescândă a formelor de implicare internațională utilizate de firme. Ei se referă la faptul că multe din aceste forme nu implică
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
nu putem omite unul din factorii determinanți ai economiei contemporane - procesul globalizării. Este un factor ce marchează modificări atît pe plan național cît și pe plan internațional. Globalizarea poate fi concepută ca un proces de extindere și expansiune continuă, un promotor al concurenței acute ce apare În Întreg sistemul financiar bancar și se prezintă ca o tendinț obiectivă a tuturor modificărilor realizate. Ca rezultat al procesului de globalizare, se intensifică interdependența și interconexiunea economiilor naționale, ceea ce poate fi interpretat ca o
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
o confederație de federații liber constituite. Este vorba, mai precis, de o formă contemporană de organizație anarhistă sau medievală în care conceptul însuși de suveranitate și-ar pierde sensul. Însă, discreditată într-un fel de atitudinea ambivalentă față de fascism a promotorilor săi în anii treizeci (Sternhell 2000), această școală federalistă nu mai numără astazi decît foarte puțini partizani. Cu toate acestea, influența ei se exercită asupra familiilor politice regionaliste și ecologiste, care s-au "federalizat" sub forma unui grup unic în cadrul
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
este în literatura de specialitate denumirea care desemnează una dintre cele mai importante teorii ale integrării europene. Funcționalismul, alături de federalism, a teoretizat condițiile specifice pentru încheierea conflictelor umane și instaurarea unei păci durabile la nivel european și internațional. Principalul său promotor, David Mitrany, a teoretizat diferite strategii în vederea creării unei forme ideale de societate internațională, în care scopul principal era acela de a determina funcțiile care urmau să pună în funcțiune acest proces. Funcționalismul oferă astfel o viziune în mare masură
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
pe baza deținerii unei majorități a capitalului social. Această viziune se bazează pe principiul separării dreptului de proprietate de cel de decizie și control asupra afacerilor, exercitat de managerii profesioniști. Această separare generează conflicte de interese între acționari și management. Promotorii celei de-a doua teorii: Friedman, Beker, susțin varianta controlului exercitat de acționariat. Acesta evaluează rezultatele obținute de structura de management, în mod periodic, după un set de indicatori bine statuați. Limita până la care se pot implica acționarii în procesul
[Corola-publishinghouse/Science/1466_a_2764]
-
să rezerve în beneficiul consumatorilor o parte echitabilă din profitul realizat. Se înțelege că acordurile nu pot fi încheiate numai în interesul partenerilor, ci trebuie să profite și celor care folosesc produsele sau serviciile. Împărțirea profitului obținut prin înțelegere între promotorii acesteia și consumatorii produselor sau serviciilor rezultă înainte de toate, din posibilitatea pentru consumatori de a beneficia de o scădere a prețurilor, care trebuie să fie efectivă și nu numai o posibilitate. b) Prin acordurile respective să nu se impună întreprinderilor
Dreptul concurenţei by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1417_a_2659]
-
însăși. Robert T. Denommé notează că "teama obsesivă de moarte a lui Gautier s-a manifestat cu atâta forță, încât, în jurul anului 1830, sădise în el impulsuri contrare de fugă și imobilitate" (1972: 38). Bântuit în permanență de această anxietate, promotorul celebrului dicton "artă pentru artă" creează scenarii ale terorii expresive, străbătute de o undă discretă de ironie. Piesa de rezistență rămâne proza scurtă Clarimonde (1836), descriind iubirea damnată a unui preot torturat, din specia Bernanos, de tentațiile cărnii, dar și
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
la fel de reale "ca și animalul sau omul", la conceptul de Dumnezeu, "purtător al Logosului absolut". (Id. p. 50) Afirmarea filosofiei și a cercetărilor științifice, rafinarea continuă a credinței religioase nu au fost lipsite de sancțiuni politice nedrepte și de persecutarea promotorilor ridicării culturale a oamenilor prin credința că "știința îl face pe om înțelept", susținută de raționalismul iluminist din secolele al XVII-lea-al XIX-lea. La baza crizei europene stă "un raționalism care a pierdut drumul adevărat" (Idem. p. 52
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
numai că trăiesc, dar și reflectează pentru a înțelege că oscilațiile societăților provin atât din interiorul, cât și din exteriorul lor. În numele nevoilor de înțelegere, evaluare și interpretare a vieții, am decis să cercetăm unele concepte și susținerile lor de către promotorii de filosofie hermeneutică. După cum se știe, ei au reapărut după exercițiile fenomenologice antebelice și existențialist-literare postbelice. La mijlocul secolului trecut, hermeneutica se prezenta ca un factor de echilibrare spiritual- umană în fața tot mai numeroaselor proiecte de înlăturare a dezamăgirilor umane atât
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]