8,957 matches
-
instinctiv la minimum comentariile și descrierile, Negruzzi dă importanță schimbului de replici, pe care le imaginează cît mai percutante. Tocmai concentrarea maximă a textului face valoarea scrierii din care nici o scenă, nici o replică n-ar putea lipsi fără compromiterea ansamblului. Prozatorul a avut grijă să nu introducă neologisme în replicile personajelor și să dea astfel cititorului impresia de autenticitate istorică; cele cîteva neologisme care nu-și au locul (mici gafe lexicale) se întîlnesc, aproape exclusiv, în registrul autorului. Romanticul Negruzzi își
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
și a familiei sale"). Faptul că nuvela Alexandru Lăpușneanul reprezintă asamblarea de geniu a unor fragmente de cronici, cărora autorul doar le adaugă replici, descrieri ori scurte comentarii ne plasează în însuși centrul artei lui Negruzzi. Servitor fidel al Memoriei, prozatorul posedă un talent specific - acela de a alege documentul și apoi de a-l stiliza. Arta sa e cea de comentator al documentului ales; toată originalitatea negruzziană se consumă în prelungirea verosimilă a acestuia, în arta de a broda pe
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
toaletele sărbătorești ale doamnelor din înalta societate a Chișinăului îl atrag mai mult decît întîmplările propriu-zise. Pentru a reuși descrierea unei trăsături în mers, așa cum o face autorul în O alergare de cai, era nevoie de un talent nativ de prozator: "Un frumos landau de Viena venea înhămat de patru telegari roibi. Vezeteul, în vechi costium rusesc, cu barba lungă, îi mîna cu hățuri coperite cu ținte de argint, păzind un aer grav vrednic de un magistrat. Un luător-aminte îndată ar
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
trebuie să se producă în cel mai scurt timp (ca un semn clar al însănătoșirii ori ca o metodă ideală de familiarizare a Occidentului cu ceea ce se publică aici), devine tot mai acută pe măsură ce - să nu ne ascundem după coperte - prozatorii se înscriu unul câte unul, docil, în competiție. Personal, sunt destul de sceptic față de oricare dintre necesitățile impuse ori previzibile. Literare sau comportamentale. Chiar și atunci când ele servesc cu onestitate niște concepte de primă importanță, așa cum se arată a fi, astăzi
Incapacitatea acomodării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9627_a_10952]
-
G. Coșbuc din colecția de "Opere fundamentale". Primul volum cuprinde poezia coșbuciană, al doilea va cuprinde proza, iar următoarele volume (nu se spune câte) sunt consacrate traducerilor. Suntem asigurați că ediția va cuprinde "toate scrierile reprezentative pentru opera de poet, prozator, publicist și traducător a lui George Coșbuc" (p. CL-CLI), dar va fi și ea una, totuși, selectivă. Problemele principale pentru realizarea completitudinii în restituirea operei coșbuciene sunt legate de două aspecte, care ar trebui lămurite de o ediție critică o dată
Ediții recapitulative by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9655_a_10980]
-
Ciocârlie. O vogă limitată la câteva categorii profesionale, dar în nici un caz mai puțin autentică ori mai puțin necesară. Va deveni reperul pasionaților de antichitatea latină, va fi degustată fin de criticii literari, va fi râvnită laolaltă de poeți și prozatori, va fi citită pe sub mână de avocați și de agenți publicitari. Sau, cel puțin, așa ar trebui să se întâmple în chip pe de-a-ntregul obiectiv. Din simplul motiv că, înainte de a fi o colecție de studii asupra unei perioade
Aut Caesar, aut nihil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9675_a_11000]
-
Gheorghe Grigurcu Artist plastic de prim-plan, Val Gheorghiu e și un dăruit prozator. Așa încît deschidem cu încredere voluminosul d-sale Jurnal 1990-2006, constatînd, după cum ne așteptam, că avem a face într-un fel cu o operă conjugată a celor două ipostaze. "Nu e jurnal intim", ne avertizează autorul chiar din prima propoziție
Un observator solitar Un observator solitar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9680_a_11005]
-
întors spatele textualismului spre a privi realitatea în față. Livrescul, ludicul, intertextualitatea, parafraza culturală, pastișa, parodia, autoreferențialitatea semi-ironică sunt, în ultimul deceniu, tot mai rar folosite și practicate. Poeții tineri aleg modele lirice ale revoltei sociale și convulsiei expresioniste, iar prozatorii, variantele multiple ale unui neorealism cu puternice implicații existențiale. Singurul domeniu în care postmodernismul a avut efecte pe termen lung, de ordin conceptual și retoric, este cel al criticii. Și e firesc să fie așa, deoarece, lăsând deoparte inserarea comentatorului
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9679_a_11004]
-
ci tipologizate, prin sublinierea notelor dominante. Deși n-o spune direct, criticul are convingerea că în diversitatea, bogăția, pluralitatea unei literaturi stau consistența și capacitatea ei de modelare. Astfel, textualiștii (Mircea Nedelciu, Gheorghe Crăciun, Constantin Stan) figurează, în sumar, alături de prozatorii observatori ai derizoriului uman (Bedros Horasangian, Cristian Teodorescu, Petru Cimpoeșu, Ioan Lăcustă), iar poeții care rulează comedia literaturii (Petru Romoșan, Octavian Soviany) nu-i exclud nicidecum pe adepții fantezismului abstract și ermetic (Matei Vișniec, Ion Stratan). Nu apare un model
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9679_a_11004]
-
Doina Condrea Derer Apărut la începutul lui 2006, romanul prozatorului Salvatore Niffoi, La vedova scalza, (Ed. Adelphi, 2006), a fost încununat la finele aceluiași an cu Premiul Campiello. Binemeritata și binevenita recunoaștere a succesului de public atrage atenția asupra unei opere narative de marcă a unui autor de origine și
Premiul Campiello 2006 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9693_a_11018]
-
vecini, cunoscuți - dușmani, opozanți, mai rar prieteni - fiecare cu firea, atitudinea și destinul lui, pe lîngă care Mintonia nu a trecut indiferentă și nici ei pe lîngă ea. Toate acestea poartă nu doar amprenta inconfundabilă, sardă, ci și a unui prozator viguros, care îmbogățește patrimoniul artistic al insulei natale. În plus, printr-o poveste de dragoste și ură de pe vremuri, Salvatore Niffoi, revitalizează subtil romanul istoric; o face renunțînd la insistentele reconstituiri, care saturau proza de gen precedentă.
Premiul Campiello 2006 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9693_a_11018]
-
atârnă greu în balanța "salvării" cărților scrise de aceștia. Având exemplul lui Mircea Horia Simionescu, al lui George Bălăiță sau al lui Ștefan Agopian, putem spune că, din deceniile de totalitarism, ne-au rămas nu doar cărți, ci și autori. Prozatorul, împreună cu ceilalți scriitori ai Școlii de la Târgoviște, a reușit să aducă proza românească pe un palier nu doar al normalității, ci și al competenței estetice occidentale. Dacă însă proza hipervizibilă în această perioadă era proza "adevărurilor spuse cu jumătate de
Strategii literare by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/9703_a_11028]
-
mod clar de mișcarea lui André Breton și, înainte de fondarea grupului Oulipo în anii 1960, începe să experimenteze "exerciții de stil" plecând de la modele matematice. Primele două volume din Ingeniosul bine temperat pot fi încadrate în aceeași viziune de creație, prozatorul român plecând de la influențe suprarealiste și ajungând la strategii narative care depășesc orice model literar sau paraliterar. Întâlnirea de idei dintre avangardism, modernism, noul roman francez și postmodernism este o trăsătură a experimentalismului în care trebuie integrat și M. H.
Strategii literare by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/9703_a_11028]
-
ajungând la strategii narative care depășesc orice model literar sau paraliterar. Întâlnirea de idei dintre avangardism, modernism, noul roman francez și postmodernism este o trăsătură a experimentalismului în care trebuie integrat și M. H. Simionescu. Rizomatismul narativ îl situează pe prozator în proximitatea culturii occidentale, dincolo de zidurile comunismului est-european. Autorul este sincron cu mișcările culturale și literare vestice, în același timp în care reușește o reciclare a culturii românești, de la Cantemir la Odobescu și la Urmuz. }inând cont de alergia autorului
Strategii literare by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/9703_a_11028]
-
artistic-literar (spre exemplu, estetica informațională sau practicile artei combinatorii). De la paradigmele moderne ale mecanicii, pozitivismului, determinismului, reducționismului până la raportul dintre ordine și turbulență, rețea și feedback, autoorganizare și programare, toate acestea sunt integrate atât tematic, cât și formal în scrierile prozatorului. Astfel, autorul vorbește, de pildă, de "arta nepreciziei în cinetică", de un "experiment" cu o pisică (a lui Schroendinger?) sau de relaționarea dintre creșterea informației și indecizie sau amânarea acțiunii (Bibliografia generală). În fiecare pagină a târgovișteanului, impresia este de
Strategii literare by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/9703_a_11028]
-
oricând ruptura, iar procesul de teritorializare nu poate fi desprins de inițiativele culturale de deteritorializare. M. H. Simionescu bricolează o structură romanescă rizomatică, rupând orice înțeles al literaturii mimetice și al ideologiei propagandistice. În același timp, satira și/sau parodia prozatorului se adresează "fatalității abrevierii în societatea de consum", dar și relației dintre un dictator și un opozant (Bibliografia generală). Așadar, primele două volume ale tetralogiei reușesc să se desprindă de tiparul romanului de tip "arbore" (cu intrigă, coerență și ordine
Strategii literare by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/9703_a_11028]
-
mutată în mediul universitar), în portretistică, în nota de senzațional a unor rezolvări a conflictelor, în relaționarea destinelor cu ambianța socială - ceea ce înseamnă foarte mult în viziune epică. Dar desprinderea de balzacianism se realizează cu succes prin disponibilitatea comică a prozatorului. Are dreptate S. Damian să evidențieze propensiunea spre farsă, relevabilă în "pictura regresiunii" (imobilismul caracterelor, automatismele de comportament, vârtejul existențelor, convențiile teatrale, spectacolul comic etc.). Comicul dă un efect de distanțare, amplificând reculul față de prezent: Farsa indică gradul de deformare
Sfidările unui inactual by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9706_a_11031]
-
de Adam Adam (internat într-un sanatoriu dubios) chiar naratorului-autor Gelu Negrea, care își asumă riscurile enorme de a o transcrie și de a o publica. Finalul și lămuririle istoriilor acestora secrete trădează jocul de autentificare filologică, intertextuală, practicat de prozator. Dacă până în acest moment l-am fi putut lua în serios, felul în care el își certifică întâmplările nu ne mai lasă nici un dubiu. "O discuție, ceva mai lungă, am avut cu dna M., redactor la o editură bucureșteană. N-
Codul lui Alexandru Robe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9721_a_11046]
-
anul 1989, când a debutat cu volumul de proză scurtă Povestiri cu strada Depozitului, Daniel Vighi a șocat prin capacitatea sa cu totul specială de a surprinde profunzimile sufletului omenesc prin descrierea sentimental-ironică a obiectelor din arealul celor în cauză. Prozator mitteleuropean prin definiție, Daniel Vighi scrie o literatură a oamenilor slabi, fără însușiri și a faptelor minore, de o năucitoare și, în același timp, fascinantă banalitate, în care însă obișnuitul, omenescul stau să plesnească la fiecare pagină. Dacă există un
Vocile amintirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9720_a_11045]
-
verbale, în spatele cărora se ascunde nu vidul, ci plinul existențial, cu poveștile locului și micile întâmplări intrate în conștiința colectivității, formează lumea fascinantă a lui Daniel Vighi. Totul este de o dezarmantă simplitate și de o greu definibilă frumusețe. Scrisul prozatorului timișorean oferă un mare paradox. Povestirile lui Daniel Vighi au o tentă existențială evidentă, fapt oarecum surprinzător pentru un autor căruia analiza îi este, la prima vedere, complet indiferentă. Ceea ce rămâne în mintea și sufletul cititorului, la sfârșitul fiecărei proze
Vocile amintirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9720_a_11045]
-
unui timp (anii '50-'60 ai secolului încheiat) trecute. Oamenii au murit demult sau au îmbătrânit, realitățile sunt cu totul altele, dar acel timp și acei oameni continuă să trăiască în sufletul covârșit de amintiri și încărcat de nostalgie al prozatorului. Firește, nu este vorba despre nostalgia după regimul politic anterior, despre care s-a făcut atâta caz în anii din urmă, ci despre cu totul altceva. De nostalgia după un anumit ritm de viață, al unor oameni care știau să
Vocile amintirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9720_a_11045]
-
Rebreanu (1932-1934), din 1935 și până în 1940 colaborează constant la "Revista Fundațiilor Regale". Aceasta ar fi pe scurt și cu lacune dinamica activității și diagrama colaborărilor lui G. Călinescu în anii 1920-1935. La mijlocul deceniului patru, scriitorul (critic și istoric literar, prozator și poet) este o personalitate notorie a vieții literare, la numai 30-35 de ani. Delimitările sale succesive de E. Lovinescu, de "Gândirea", de avangardiști și de "noua generație" vor constitui un ferment activ al clarificărilor estetice atât pentru sine însuși
Modelul călinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9726_a_11051]
-
și locul pe care-l aveți în literatură? E vorba și de "imaginea" care s-a format despre dvs - după cărți, după apariții publice, după ureche, după ecou, uneori cu rezerve, alteori cu nuanțe chiar "legendare". Pentru unii existați ca prozator, autor al romanului istoric "Noaptea împăratului" sau al romanului postmodern Turnul; pentru alții ca redactor așezat pe viață la "Viața Românească". Pentru alții ca îndrumător de școală sapiențială (ipostază în care mulți vă urmăresc scrierile, și mulți vă urmează; ipostază
Vasile Andru "Vedetele sunt mașini de făcut bani" by Angela Baciu-Moise () [Corola-journal/Journalistic/9730_a_11055]
-
Cred că, într-o vreme m-am lăsat și eu pradă ispitei de a fi în frunte ... La alegerile din 1990, am fost ales șeful secției de proză, București. Și m-am complăcut să fiu vreo trei mandate "tatăl" micro-hoardei prozatorilor din Asociația București (vreo 300 prozatori legitimați). În romanul Turnul, pe junii optzeciști îi numeam chiar "hoarda de aur a literaturii române". Dar, drept să spun, n-am grija competiției. Scriu elaborat, cu exigență, dar fără grija competiției. Mă bucur
Vasile Andru "Vedetele sunt mașini de făcut bani" by Angela Baciu-Moise () [Corola-journal/Journalistic/9730_a_11055]
-
am lăsat și eu pradă ispitei de a fi în frunte ... La alegerile din 1990, am fost ales șeful secției de proză, București. Și m-am complăcut să fiu vreo trei mandate "tatăl" micro-hoardei prozatorilor din Asociația București (vreo 300 prozatori legitimați). În romanul Turnul, pe junii optzeciști îi numeam chiar "hoarda de aur a literaturii române". Dar, drept să spun, n-am grija competiției. Scriu elaborat, cu exigență, dar fără grija competiției. Mă bucur tare de performanțele altora, de parcă prin
Vasile Andru "Vedetele sunt mașini de făcut bani" by Angela Baciu-Moise () [Corola-journal/Journalistic/9730_a_11055]