3,260 matches
-
sunt sensurile substantivului ’emón"h, iar traducătorii sunt unanimi în soluția lor pentru ’Pl ’emón"h, „Dumnezeu credincios”. EmeÖ este unul dintre cuvintele-cheie ale Bibliei, care se întâlnește la tot pasul, mai cu seamă în oracolele profeților și în rugăciunea psalmilor. Este sinonim cu ’emón"h216. Septuaginta și Vulgata l-au tradus cam peste tot cu aletheia, respectiv „veritas” și acest lucru se reflectă și în traducerile în limbi moderne care au pornit de la ele. „Adevărul” este însă, ca și ’ emeÖ
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
G-R, BS); „bun”, „bunătate” (C); chrQstós, agathós (2Cr 30,18) (LXX); „bonus”, „dulcis”, „bonum” (Vg); „bon”, „bonheur” (BJ); „good” (RSV). Acest nume se întâlnește, fie că adjectiv (atribut sau predicat nominal), fie că substantiv, în rugăciuni - mai cu seamă în psalmi. Că adjectiv, este predicat pentru YHWH: “Ä> YHWH le-m"‘Äz be-yÄm ț"r"h... (Naum 1,7): „Bun este Domnul, El este loc de scăpare în zi de restriște...” (t.n.) “Ä> we-y"š"r YHWH / ‘al kQn yÄreh
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
fericire.” (C) Cele două variante de traducere pentru acest din urmă citat introduc o noțiune neobișnuită pentru Vechiul Testament 233. Acesta vorbește de binecuvântare, de bucurie, de bine, de pace, dar nu și de fericire. E un mod de a „moderniza” psalmul, fericirea fiind obsesia modernității. „Binele” este obiectiv, în vreme ce „fericirea” e o stare subiectivă, o senzație: de aceea, traducerea lui ”o>"h cu „fericire” nu ni se pare potrivită. Semnificații de bază ale numelui-adjectiv: binefăcător, milostiv, salvator, călăuzitor, iertător. Semnificație de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
care totodată și reface ființă spirituală a omului. Citatul din Ps 103,3 alătura în paralelism hassolQaƒ („cel ce iartă”) cu h"-ropQ’ („cel ce vindeca”), sugerând astfel că iertarea se exprimă într-un eveniment concret de schimbare în bine236. Psalmul 130 are un verset paradoxal: ’immek" hasselƒ"h le-ma‘an tiww"reh (130,4): „la tine este iertare, ca să fii de temut” (C). După ce zice că iertarea îi este inerentă lui Dumnezeu (‘immek"), adaugă că scopul ei este
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ce păzește” (G-R); „Cel ce păzește” (BVA, BS); „Cel ce păzește”, „Păzitorul” (C); ho phylássÄn (LXX); „qui custodit” (Vg); „gardien” (BJ); „He who keeps”; „keeper” (RSV). Am încadrat la acest câmp numele ŠÄmQr datorită semnificației pe care o are în Psalmul 121/120, 3b-5: ... ’al y"nÄm Šomerek" hinnQh lo’ y"n"m we lo’ yš"n ŠÄmQr Yiœer"’Ql. YHWH Šomerek" YHWH țillek" ‘al ya: yeminek": „... nu va ațipi Cel care te păzește. Nu, nu ațipește, nu doarme Cel
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
t.n.) Acestea sunt singurele locuri în care substantivul Țór este nume divin propriu-zis, așezat în paralelism cu ’Pl ’emón"h, respectiv cu ’Pl șmeholelek"ț și cu YHWH. Dar metaforă stâncii pentru Dumnezeu ca sprijin și ocrotitor abundă în psalmi și în alte texte poetice similare, Țór fiind adesea însoțit de pronumele sufix de persoana I singular, sau, în mustrările profeților, de pronumele de persoana a II-a: ‚ay YHWH ó->"rók Țór... (Ps 18/17,47a = 2Sam 22,47a
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
rol metaforic, un sinonim al lui Țór, Sela‘, precum și alte substantive-nume de loc: mețó:"h, „bastion” (2Sam 22,2; Ps 31/30,4; 71/70,3; 91/90,2; 144/143,2), mipel"”, „loc de scăpare”, miœeg"> (13 ocurente în psalmi și 2Sam, de la œ"ga>, „a fi inaccesibil de înalt”), sau nume de instrument: m"genn, „scut” (de la g"nan, „a acoperi, a apăra” - 21 de ocurente în psalmi și în 2Sam 22) și metaforă lexicalizata qeren, „corn”, tradusă de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
144/143,2), mipel"”, „loc de scăpare”, miœeg"> (13 ocurente în psalmi și 2Sam, de la œ"ga>, „a fi inaccesibil de înalt”), sau nume de instrument: m"genn, „scut” (de la g"nan, „a acoperi, a apăra” - 21 de ocurente în psalmi și în 2Sam 22) și metaforă lexicalizata qeren, „corn”, tradusă de obicei cu „tărie, putere”. „Domnul e stâncă mea, cetatea mea întărită și izbăvirea mea! Dumnezeul meu, întărirea mea și voi nădăjdui în El; scutul meu, puterea (litt. cornul) mântuirii
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
La un popor de pastori nu putea lipsi această metaforă aplicată lui Dumnezeu, cel care poartă de grija ălor săi și îi călăuzește în direcția bună. Totuși ea nu se realizează că nume divin decât în cele două texte de psalm citate, unde participiul prezent al verbului r"‘"h, „a pastori, a duce la păscut”, are un nume în anexiune și, respectiv, un pronume sufix. În cel de-al treilea exemplu, acelasi participiu are valoare verbală, fiind urmat de acelasi pronume
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
listele tradiționale, nu se află ca atare în Coran, ci sub formă de verb la imperfect, persoana a III-a singular (yabq"). Ideea existenței neschimbătoare a lui Dumnezeu, a dăinuirii lui infinite este exprimată și în Biblie, de pildă în Psalmul 102/101,27: „Ele (i.e. cerurile și pământul) vor pieri, dar Tu rămâi și toate că un veșmânt se învechesc și ca pe o haină ce o schimbi le vei schimba; dar Tu același ești și anii tăi nu se
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
la expresia coranica ghaniyyun ‘an îl-‘"lamn. 4.3.6. W"si‘ (2.1.5.9.) exprimă atotprezența lui Dumnezeu. Biblia nu o exprimă cu un nume, ci o înfățișează prin imagini, dintre care cele mai grăitoare sunt în Psalmul 139/138, 7-12.15-16: omul care ar voi să se ascundă de Dumnezeu nu are unde și cum să facă acest lucru, căci Dumnezeu îl întâmpină pretutindeni, în spațiu și în timp: Unde să mă duc de la duhul tău/și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
zilele toate: erau făurite pe când nu era nici una. Și Coranul spune, când îl numește pe Dumnezeu W"si‘: „Oriunde v-ați întoarce, veți afla fața lui Dumnezeu, căci El este Cuprinzător, știutor.” (2,115) (GG) Pe de altă parte, în psalmul citat, ideea de atotprezență se împletește și cu aceea de cunoaștere desăvârșită, ambele exprimate de numele coranice Mu≤” (2.1.8.5.) și Muqț (2.1.8.15). 4.3.7. Karm (2.1.5.11.) nu are
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
judecată” (16, 8). 4.3.12. Mumb (2.1.13.7.). Și Biblia afirmă adesea despre Dumnezeu că asculta rugăciunea omului, ca răspunde așteptării acestuia, insă exprimă acest lucru folosind un verb la un mod personal. Exemplele abundă în Psalmi: „Cu glas mare strig către Domnul, și El îmi răspunde (wayya‘anQn) din muntele sau cel sfânt” (Ps 3, 5) sau: „L-am căutat pe Domnul și mi-a raspuns (‘"n"n) și de toate spaimele m-a eliberat” (Ps
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
traduite en français courant, 1987, Alliance Biblique Universelle, Paris. Liturghierul Român - Lecționar I (de la începutul Adventului până la Rusalii), 1998, Arhiepiscopia Romano-Catolică București. Liturgia Orelor după ritul român, 1994, Arhiepiscopia Romano-Catolică București. Nova Vulgata Bibliorum Sacrorum Edițio, 1979, Libreria Editrice Vaticană. Psalmii, 1993, col. „Bibliotecă Scripturii”, XI, Arhiepiscopia Romano-Catolică București. Septuaginta, 1935, ed. Alfred Rahlfs, edițio minor, Stuttgart. The Greek New Testament, 1983, edited under the direction of Kurt Aland and Barbara Aland, United Bible Societies, 3-rd corrected edition. The Holy Bible
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
jafuri, de vandalismele oamenilor și de ravagiile timpului rămâne uitat în unghere. Uneori nu mare lucru. Pieile de animale care servesc drept suport al textelor sunt uneori răzuite pentru nevoile altor autori - Republica lui Cicero, de exemplu, dispare sub Comentariile psalmilor ale sfântului Augustin -, constituie adesea un articol deficitar: pentru cel mai vechi manuscris al Vulgatei latine a fost nevoie de 1550 de piei de vițel... Se șterg câteodată urmele textelor vechi pentru a face loc celor ajunse la modă. Iar
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a patra, Rabelais, Catehismul sau adevărata instituție creștină, Ochino, Către creștinii din Anvers, Luther, Căsătoria unică, Tertulian, Cealaltă lume, Cyrano de Bergerac, Cetatea lui Dumnezeu, Sfântul Augustin, Codul, Iustinian, Codul, Teodosie, Colocvii, Erasmus, Comentatorul Banchetului de Platon, Ficino, Comentariu despre psalmi, Sfântul Augustin, Contra ereziilor, Sfântul Irineu, Contra sectei fantastice și furioase a libertinilor care-și zic spirituali, Calvin, Cugetări, Pascal, Cugetări pentru mine însumi, Marc Aureliu, Dialog asupra liberului arbitru, Valla, Divina Comedie, Dante, Donația lui Constantin, Valla, Despre înțelepciune
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
to Fairy-Land (1978), îi completează bibliografia. În exil, colaborează în principal cu poeme și o suită de sonete la „Revista scriitorilor români” (1987-1988), publicație unde îi apar, de altfel, și unele traduceri. Cea mai importantă scriere a sa este Cântarea Psalmilor, apărută la Madrid (1986), cu un cuvânt înainte de Vintilă Horia ( În loc de prefață) și o introducere de Aureliu Răuță. Este, așa cum remarca Vintilă Horia, o transpunere a psalmilor într-un limbaj cursiv, actual și într-o versificație de sorginte folclorică. Principalele
ADAMS-MURESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285181_a_286510]
-
de altfel, și unele traduceri. Cea mai importantă scriere a sa este Cântarea Psalmilor, apărută la Madrid (1986), cu un cuvânt înainte de Vintilă Horia ( În loc de prefață) și o introducere de Aureliu Răuță. Este, așa cum remarca Vintilă Horia, o transpunere a psalmilor într-un limbaj cursiv, actual și într-o versificație de sorginte folclorică. Principalele calități ale poemelor originale, ca și ale tălmăcirilor poetice, sunt cantabilitatea, precum și un simț al ritmului și o firească adaptare a valențelor arhaice la tonalități moderne. Nota
ADAMS-MURESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285181_a_286510]
-
folclorică. Principalele calități ale poemelor originale, ca și ale tălmăcirilor poetice, sunt cantabilitatea, precum și un simț al ritmului și o firească adaptare a valențelor arhaice la tonalități moderne. Nota elegiacă se nuanțează mai propriu liric decât cea imprecativă în traducerea Psalmilor, după cum, în unele poeme originale, se distinge un anume sentimentalism al dezrădăcinării, mai pregnant decât tendința parabolică, meditativă, de proveniență creștină, ce-i particularizează sonurile din Dosoftei, Cununa, Osuare, Pe calea florilor de spini sau Macbeth fugind de umbra lui
ADAMS-MURESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285181_a_286510]
-
Banquo. SCRIERI: Casa cu pitici, Cluj, 1939; Învierea fariseului Eleazar, Cluj, 1943; La izvorul cu pietre albastre, București, 1967; Sonete, București, 1968; The Return of Snow White, 1977; Assault on Eden, Michigan (SUA), 1977; Journey to Fairy-Land, 1978. Traduceri: Cântarea Psalmilor, pref. Vintilă Horia, introd. Aureliu Răuță, Madrid, 1986; Plinio Correa de Oliveira, Revoluție și contrarevoluție, îngr. Vera Maria Neagu, București, 1995. Repere bibliografice: Dumitru Micu, O carte de basme, GL, 1967, 43; Mircea Vaida, „La izvorul cu pietre albastre”, TR
ADAMS-MURESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285181_a_286510]
-
orice semne de punctuație, trebuie să fie făcută ca a unui continuum, întrerupt doar de pauzele de respirație ale gândului. Totul este simbolic, la limita religiosului ezoteric, inclusiv numerologia (33, poemele cu titlul Imn urmat de un număr, după modelul Psalmilor), Sâmburele - goethean - al universului poetic construit de M. este iubirea, cea care ar trebui să strălucească veșnic, iubire concentrată nu în inimă, nici în sămânța ce moare pentru ca lumea să se reînnoiască. În această poezie incantatorie, realul și imaginarul, livrescul
MARCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288008_a_289337]
-
lansat odată cu Joc secund de Ion Barbu, cu Stânci fulgerate de Al.A. Philippide, ar fi o replică la orizonturile din Lângă pământ. Deși include câteva piese excelente, volumul nu aduce sunete noi, iar o Rugăciune, de fapt un mic psalm introductiv, nu relevă tendințe verticalizante, învăpăieri argheziene, nici mari neliniști metafizice. Discursul liric - observa Perpessicius - se desfășoară „sub zodia morții, și culegerea întreagă se organizează, crește și se înalță sub cerul de safir al nopții de-a pururi, ca un
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
tulbure, vrednic de ars”, siluete cu „șira spinării restaurată”, impregnate de „gustul dulceag al narcozei” și vorbind „limba de lemn a turmei”, totul ca o „prelungire a mâinii inerte slăvind” nimicnicia. Criticii au semnalat ecouri argheziene într-un soi de psalmi, denumiți de autor „isterici”. Alte comentarii au recunoscut rapeluri la Al. Macedonski, V. Voiculescu și Ion Pillat. Poetul a asimilat însă toate aceste influențe, izvodind o poezie autentică și originală. Marcat de un decadentism eretic, ocult, al simțurilor, lirismul viețuiește
IGNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287507_a_288836]
-
Rossignon, George Drumur, Al. Ț. Stamatiad, Petre Păscu, Mihai Beniuc, Virgil Carianopol, Petre Bartoș, Ion Aurel Manolescu, Romulus Fabian, Petre Paulescu, Florica Ciura-Ștefănescu, E. Ar. Zaharia, Iulian Vesper, Ion Șiugariu, Teofil Lianu, Al. Negura, Corneliu Sav, Ovid Caledoniu, Vintilă Horia (Psalmul căutării, Zbor paralel), D. Gherghinescu-Vania, Ștefan Baciu, Const. Virgil Gheorghiu, Dimitrie Danciu, V. Spiridonică, V. Copilu-Cheatră, Coca Farago, Pavel P. Bellu, Ion Th. Ilea, Aurel Marin, Emil Zegreanu, Petru Sfetca. Proza semnează C. Stoicănescu, Marcel Olinescu, P. Popovici-Brănișteanu, Eugen Victor
INNOIREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287555_a_288884]
-
pentru Moș Teacă. Alte comentarii critice sunt semnate de Șt.I. Slăvescu (Literatura și politica, Traducătorii noștri). Al. Macedonski, adulat de redactori (într-o schiță biografică Russe-Admirescu îl numește „o figură gigantică”), colaborează cu articolul De pe culmea vieței și cu poezii (Psalmi moderni, Apolog ș.a.). Alte versuri, de factură minoră, aparțin lui Toma Florescu, G. Russe-Admirescu, Christescu- Podeanu, Cincinat Pavelescu. Cu proze scurte sunt prezenți C.I. Tudor, Gr. Mărunțeanu (acesta și cu un fragment de roman), Toma Florescu. Poezii populare publică I.G.
INDEPENDENTUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287544_a_288873]