2,436 matches
-
de niște polițiști, tată și fiu. Îmi dau banii, tinerelul suferă de halitoză, dar mi s-au întâmplat chestii și mai nasoale. Îmi spune cum îl cheamă pe tăticu’ și mă sperii un pic, dar tăticu’ se făcuse nevăzut, iar puștiul e atât de jalnic, că m-am gândit că pot să am grijă de el. Sally își aprinse o altă țigară. Russ mi-a întins fotografiile de la Personal ale celor doi Vogel. Eu i le-am arătat tipei. — La marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
vrei decât să-l prinzi pe făptaș, ies din peisaj. Te rog, Bleichert, fir-ar să fie! Am scâncit la rându-mi: — De unde știu că nu mă minți? Pe plajă e o groapă de nisip. Jandarmii aruncă leșuri acolo. Un puști mi-a zis că a văzut mai mulți tablagii îngropând un alb solid în jurul datei când a pățit-o Blanchard. La dracu’, îți spun adevărul! Am lăsat pistolul în jos. — Atunci, arată-mi. • • • Groapa comună era situată la cinșpe kilometri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
plexul lui Dolphine. M-am întrebat cât timp îl ținusem ațintit într-acolo. — Nu. Ai unelte la tine? Dolphine înghiți în sec. — Doar niște chestii de grădinărit. Uite ce e... — Nu. Du-mă la locul despre care ți-a povestit puștiul și săpăm. Dolphine coborî, ocoli mașina și deschise portbagajul. L-am urmat și l-am văzut scoțând o cazma mare. Flăcările luminau vechiul Dodge al detectivului particular. Lângă roata de rezervă am observat mai mulți țăruși de gard și niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pus în aplicare celebra retragere a lui Bucky Bleichert - spre piață, ca să-mi fac aprovizionarea. Ajuns înăuntru, am văzut un băiat care citea ediția locală a lui Herald. În josul paginii era fotografia lui Johnny Vogel. M-am uitat peste umărul puștiului și am citit că fusese dat afară din LAPD pentru trafic de influență. Pe o coloană alăturată mi-a atras atenția numele lui Ellis Loew. Bevo Means îi cita declarația: „Cazul Elizabeth Short nu mai este o prioritate pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Bucky Bleichert. — Dwight! exclamă Kay. Copiii se uitau la noi de parcă ar fi știut că asistă la un moment crucial. După o clipă Kay își dădu seama de chestia asta. — Ai venit aici ca să-mi spui ceva anume? Am râs. Puștii chicotiră la vederea incisivilor mei. — Da. Am hotărât să renunț la tot. Vrei să te măriți cu mine? Cu o figură imobilă, Kay mă întrebă: — Și o să îngropăm totul? Inclusiv pe răposata aia a drac..? — Da. Și pe ea. Kay
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ele săreau Anatomia lui Gray și Omul care râde al lui Victor Hugo. — Bucky? M-am întors: — Încearcă să dai de Russ. Spune-i ce-am găsit. Eu mă apuc să iau probe. — Russ vine abia mâine de la Tucson. Și, puștiule, nu mi se pare că ești prea sănătos... — La naiba, ieși afară și lasă-mă să-mi fac treaba! Harry se năpusti afară mormăind, cu orgoliul zdrobit. Mă gândeam la cât de aproape e proprietatea lui Sprague și la lunaticul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
spate. Logan ridică din umeri. — Garajul e deschis 24 de ore din 24: verificăm În drum spre oraș. Numai că Logan știa deja că alibiul avea să reziste. Darren Caldwell n-ar fi avut cum să-și Înhațe fiul În timp ce puștiul de cinci ani se dusese la magazin să ia lapte și biscuiți cu ciocolată. Dar fusese atât de sigur! În cele din urmă, radiatorul subțiară aburul destul cât să se vadă afară. Polițistul aprinse farurile și porni de lângă bordură. Făcură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
prăbușise În lacrimi pe canapeaua de culoarea lămâilor verzi. Iar micuțul Richard Erskin dormea dus. Oftând, Logan ieși În burnița cețoasă. Atmosfera dinăuntru devenea Înăbușitoare, iar lui Începuse să-i pară rău pentru Darren. Era puțin mai mare decât un puști. Nu voise decât să-și vadă fiul. Poate să-l facă să stea puțin cu el. Să-l vadă cum crește. În loc de asta, avea să se-aleagă cu un dosar penal, și probabil și cu un mandat de interdicție. Răsuflarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mărturie În cazul ăla de abuz sexual În care este implicat Gerald Cleaver și am de gând să-l scap din ochi. Dar voiam să-ți zic că ne-ai dat pe toți pe spate când l-ai găsit pe puștiul ăla. Logan Îi zâmbi la rândul lui. — A fost un efort de echipă, spuse el. — A fost pe naiba. Ieșim iar cu toții diseară să bem, nimic exagerat, doar o băută cuminte. Dacă vrei să vii cu noi...? Logan nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Încă mai stătea În sala principală de judecată, privind un tânăr uriaș cu fața mâncată de vărsat cum depune mărturie. Agenta Watson Își ridică privirea și-i zâmbi lui Logan În vreme ce acesta se așeză lângă ea. — Cum merge? șopti. — Merge. Puștiul de la bara martorilor n-avea mai mult de douăzeci și unu de ani, iar transpirația Îi făcea fața Înroșită și plină de coșuri să strălucească În luminile tribunalului. Era masiv. Nu gras, ci doar cu oase mari. Maxilar mare, mâini mari, brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
patru etaje, ridicate În grabă și lăsate În paragină. Dacă aveai urgent nevoie de-o casă și n-aveai bani și pretenții, acolo ajungeai. Un afiș de la băcănia de alături anunța: „DISPĂRUT: PETER LUMLEY“ sub o fotografie color cu figura puștiului de patru ani, zâmbind și plină de pistrui. Un șmecheraș desenase o pereche de ochelari, o mustață și scrisese „RAZ O IA ÎN CUR“. La Turf ’n Track nu erau anunțuri publice: doar ferestre negre și un semn de plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și-așa mai departe. A trecut iar prin toată povestea, doar că de data asta nu mai fusese acolo Sandy Șarpele, ca să facă totul să pară o fantezie ciudată și sucită. Trebuie să recunosc că Îmi cam pare rău de puști. Îți imaginezi cum e să fii tratat așa? Un tată abuziv, o mamă alcoolică și când te duci la spital dai peste nenorocitul de Gerald Cleaver care se freacă de tine pe sub cearșafuri. Se lăsă tăcerea În timp ce se gândeau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
gât Încă un whisky. — N-a fost ăsta cel mai frumos lucru pe care l-ai văzut vreodată? Logan fu de acord că fusese al naibii de bun. — Știi, spuse Steel, aprinzându-și Încă o țigară, mi-ar plăcea să strâng mâna puștiului ăluia. La naiba, ba chair m-ar tenta să nu fiu pe invers o noapte. Ce vedetă! Logan Încercă să nu-și imagineze cum ar fi arătat doamna inspector Steel și Martin Stricken la o partidă, dar nu reuși. Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Apoi urmară reclamele. Un garaj din Bielside, un magazin de rochii din Rosemount și o chestie guvernamentală privind siguranța pe drumuri. Logan privea În liniște cum mașina scrâșnea oprindu-se, dar nu Înainte de a lovi un băiat care traversa strada. Puștiul era mic, radiatorul și bara de protecție Îl izbeau Într-o parte, Îi Îndoiau picioarele și-l pironeau pe capotă, crăpându-i capul la contactul cu metalul, Înainte să-l arunce pe asfalt. Era filmat cu Încetintorul, fiecare lovitură fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
iasă până luni. Te-ai uitat la televizor de dimineață? Au o zi de teren. Dama ta de la Pantomimă n-o să mai aibă serviciu până atunci. I-a dat drumul Hoitarului. De două ori. — Nu l-a omorât el pe puștiul ăla. — Nu asta-i problema. Publicul vede toate chestiile astea nasoale care se-ntâmplă: băieți morți prin șanțuri, fătuci moarte prin saci de gunoi, copii răpiți În dreapta, În stânga și la mijloc. Cleaver iese, deși toți știm că el e de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
vreun cuvânt. Încerc să te sun de-o oră-ncoace! — Tot la spital, domnule. Toate telefoanele mobile trebuie Închise. Numai că el și-l Închisese mai mult ca să nu-l mai sune Colin Miller. Lasă asta! A mai dispărut un puști! Logan Își simți inima prăbușindu-i-se. — Oh, nu... — Ba da. Vreau să vă mișcați fundurile-ncoace, la Duthie Park, la Grădinile de Iarnă. Chem toate echipele de căutare. Afurisita asta de vreme se-nrăutățește, iar zăpada va face să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Logan mormăi. Exact asta le mai lipsea. — Ce s-a Întâmplat? Inspectorul ridică din umeri. — Prea multă publicitate, prea puține progrese. Nu, aici... Logan indică jungla cea verde care se Întindea sub sticlă În jurul lor. Ce s-a-ntâmplat cu puștiul? — A, da. Se Îndreptă și arătă către intrarea ascunsă după un fragment de junglă tropicală. Mama și copilul intră În Grădinile de iarnă la unsprezece cincizeci și cinci. Lui Jamie McCreath Îi plac peștișorii, dar păsările Îl sperie. Da, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
paralele pe drumurile acoperite de zăpadă. Valurile de la roțile acestora - jeturi arcuite de zloată și apăraie - erau transformate În jerbe aurii de artificii de farurile lui Logan. Radioul poliției pocnea și huruia aproape Încontinuu: veștile circulau repede. Strichen era mort! Puștiul era-n viață! Watson fusese-n sutien și chiloți! Îl Închise mârâind. Numai că tăcerea era mai rea decât zgomotul. Tăcerea Încuraja zornăitul acelor „dar dacă“ În capul lui. Dar dacă ar fi luat-o la stânga În loc s-o ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Logan Îndură totul cât putu de grațios. Colin Miller Îl aștepta la finele conferinței, pierzând vremea În partea din spate a camerei, cu un aer stingher. Îl lăudă pe Logan pentru treaba extraordinară pe care o făcuse găsindu-l pe puști. Cât de mândri erau toți de el. Îi Înmână o copie a ziarului de dimineață, cu titlul: „POLIȚISTUL EROU OPREȘTE UCIGAȘUL DE COPII!!! JAMIE E ÎNAPOIAT NEVĂTĂMAT MAMEI SALE! POZE LA PAGINILE 3-6...“ Își mușcă buza, respiră adânc și spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și de pe piept. Un incendiu sau poate ulei încins. Gândul la această durere o făcu să se înfioare. Welles își aduse aminte și se îi spusese suspectul detectivului Sellitto la intrare. Chiar vreau să ajut. Arăta mai degrabă ca un puști care își dezamăgise părinții. În ciuda grijilor exprimate de Sellitto, luarea amprentelor și fotografierea trecură fără incidente și, imediat după, fu încătușat la mâini și la picioare. Welles și Hank Gersham, un agent foarte voinic al Departamentului, îl apucară de câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
în lateral. Nu observase pe nimeni care să îl urmărească. Intră în hol și făcu o pauză, studiind strada preț de cinci minute întregi. Un bărbat în vârstă - Malerick îl recunoscuse ca fiind vecinul de peste drum - își plimba pudelul. Un puști pe role. Două adolescente cu cornete de înghețată. Nimeni altcineva. Strada era goală: a doua zi era luni, zi de muncă și de mers la școală. Oamenii erau pe la casele lor, călcându-și hainele, ajutându-și copiii la teme... și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
din nou râzând spre casă, anticipând pe drum glumele și tachinările amuzante care vor avea loc când voi recunoaște că toată șarada nu fusese decât o farsă elaborată. —Cum? m-am auzit spunând, să fug de-acasă? Eu? Ca un puști c-o băsmăluță cu buline legată de un băț? Pardon - ce-ai spus? Nu cred că te-am auzit bine - să plec de-acasă pentru că am ajuns obsedat de o fată grasă care muncește la supermarketul de la colț? Oh, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
nu poate - să se-abțină să bea așa multe și se face pulbere și-o bate pe maică-ta și i se-ntâmplă toate chestiile-alea, nu? — Mda. — Și cu drogații - la ei e la fel. Nu ca atunci când iau puștii niște speed sau din astea, sau iarbă, sau se-amețesc din când în când de probă, nu la asta mă refer, ci la un drogat adevărat. Ei tre’ să se-oprească - de tot. Și nu prea le iese. Da’ să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
părul lung, într-o camionetă deșelată — se opriră la câteva sute de metri mai încolo, scoaseră capul pe geam și-i arătară fluturându-i în aer în timp ce strigau veseli într-o limbă pe care ea n-o recunoștea. — De ce strigă puștii ăia la noi? întrebă Adriana nedumerită. Vor să ne vândă ochelarii ăia de soare? I se păru un efort copleșitor ca să răspundă. Emmy simți cum i se încleștează gura și nu poate să scoată niciun sunet. Părea un lucru simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
la piscină. George. Dar nu-mi dau seama cine e? Kevin s-a întors spre Emmy și a întrebat-o: — Student la drept? Emmy a clătinat din cap că da: — Mda, zicea că e student la drept în Miami. — Un puști înalt, prezentabil, poartă întotdeauna șort? — Da, el, a recunoscut Emmy. — Jorge! Mă întreb de când își spune George. Puștiul e o adevărată legendă pe-aici. Ceva din felul în care Kevin îi tot spunea “puști” o neliniștea pe Emmy, și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]