2,499 matches
-
a berbeleacul. Era decembrie și gheața era cenușie. Zăpada era albă. Apa era neagră. Mă agățasem de gheață, făcut pe mine de frică, și Îmi simțeam sufletul ca o bilă de sticlă care se tot rostogolea departe de mine. Un puști mai mare a venit și m-a salvat. Și el chiulea și s-a târât pe gheață cu o creangă. M-am agățat de ea și m-a tras afară. Apoi ne-am dus În toaleta bărbaților de la debarcader și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ea și m-a tras afară. Apoi ne-am dus În toaleta bărbaților de la debarcader și mi-am scos hainele. M-a frecat cu cojocul lui. Mi-am Întins hainele pe calorifer, dar nu se uscau. Mi-a spus: „Aoleu, puștiule, o să dai de dracu“. Și chiar am dat de dracu cu scumpa mea mamă. M-a tras de urechi pentru că aveam hainele ude. — Foarte bine. Ar fi trebuit s-o facă mai des. — Știi ceva? Sunt de acord. Ai dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
șoferului. — Ei, era foarte organizată, spuse el. Ca stăpână a casei, de clasa Întâi. Ca trasă cu liniarul. Rezervată. Corectă. OK. Conducea casa ca IBM-ul - pe grădinar, pe spălătoreasă, pe bucătar, pe mine. Doctorul Îi era recunoscător, fiind un puști dintr-un cartier rău-famat. Îl făcea să pară demn de Ivy League. Un adevărat gentleman. Emil dădu cu spatele mașina lentă, argintie, Înaltă, aparținând sărmanului Elya, și ieși de pe alee. Îi dădu corect lui Sammler posibilitatea de a alege conversația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mână. Îi făcu semn lui Emil să meargă Înainte. Nu, cred că ați vrea să oprim, domnule Sammler. Îl văd pe ginerele dumneavoastră acolo. Nu el e, cel cu geanta verde mare? Și celălalt nu e partenerul lui Wallace? — Feffer? — Puștiul acela grăsan. Față rozalie, barbă. Se bate. Nu Îl vedeți? Unde anume? Pe stradă? E Eisen? — Nu el, celălalt tip are probleme. Tânărul, bărbosul. Cred că o Încasează. De cealaltă parte a străzii În pantă era oprit de-a curmezișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cu tutunul. Arăta de parcă nu ar fi supraviețuit numai războiului ăstuia, ci, după cel de treizeci de ani, și celui de șapte: un tip atemporal. Boneta militară o avea trasă pe ceafă. Și a intrat în vorbă cam așa: „Ei, puștiule, nu prea știi încotro, nu?“. Piciorul de lemn nu se vedea, putea fi doar bănuit sub materialul vopsit, abia mai târziu a devenit important. „Păi hai să dăm o fugă până la Hanovra, și acolo există o gară. Poate ne vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a lui Burbach Kali AG și să întreb dacă au de lucru: „ăia caută băieți pentru munca în subteran. Te alegi cu cartele pentru alimente în condiții de muncă grea, unt cât cuprinde și un acoperiș deasupra capului. Du-te, puștiule!“. Doi camarazi în fața gării din Hanovra și lângă cine știe ce statuie ecvestră a lui Ernst August, al cărei bronz era ciuruit de schije de bombe. Ceea ce l-a sfătuit camaradul mai bătrân pe cel tânăr s-a împlinit, căci, oricum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
hârjoneala dintre noi? caută s-o înveselească Cezar. — Deci să fim mereu pe pas de război, vrei tu. — Da! Să ne certăm, să ne îmbrățișăm, să ne batem ca doi nebuni. Nu ne mai stă bine, Cezar! Nu mai suntem puștii de ieri. Am mai crescut puțin. Vino aici, o saltă pe genunchii lui ținând-o în brațe. Teofana, ți-ai făcut o carieră frumoasă, ești o fată deosebită, cuminte, talentată, apreciată, oamenii te iubesc. Alaltăieri la concert erai o floare
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
gară, nu la aeroport, unde de fapt ar fi trebuit să fiu deja la acea oră. O să mă întrebi de ce nu iau o mașină, că, orice ar fi, poți face 200 de kilometri în patru ore. Se vede că ești puști. Nu ai apucat iernile, în care, dacă se circula, ascultă perversitate aici, se circula o zi cu soț, o zi fără soț, mă refer la numărul mașinii. Sper că nu v-ați gândit nici unul că nu aveai voie să ieși
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
pe toți, pe mine încă din prima noapte din Poiană, când bombeul lui nu m-a mai lăsat să plec să-mi văd familia. A... să nu credeți că s-a potolit, l-a lăsat și pe arhitect, pentru un puști care lucra pe la Canal+, cu vreo zece ani mai mic ca ea, numai că de data asta a plecat la dentist și nu s-a mai întors, lăsîndu-l pe săracul arhitect și cu copilul prietenului meu, pentru că de la el pecase
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
dat seama că nu pot să mă duc în pantaloni scurți la întîlnirea de mâine. Băteam ca nebunul în ușa lui Patrik, deși era ora 2 noaptea. Când mi-a deschis ușa, pe lângă picioarele lui de cocostârc a țâșnit un puști colorat. Nu avea nici 12 ani. Apucasem să-i spun că nu am costum sau măcar pantaloni lungi când mi-a căzut cerul în cap. A început să-mi tremure bărbia. Omul care ne ajuta era pedofil. Nu se potrivea
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
nu-i nevoie să merg la ambasadă dacă nu vreau și că o să ne descurcăm noi cumva, i-am povestit ce am văzut. A rămas mută și ea. E opțiunea lui la urma-urmei. Nu-mi ieșea din cap faptul că puștiul a tulit-o când mi-a deschis mie ușa. îl ținea cu forța acolo? Imposibil. Am hotărât să plecăm oricum din hotelul ăla în care totul era plătit de el. Bagajul era făcut, așa că am adormit îmbrățișați până la ziuă. Am
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Patrik din Franța." "Domnul Patrik nu locuiește în Franța. E rezident în Republica Centrafricana. Locuitsște aici de aproape zece ani." Mut din nou. Mut de data asta de uimire. Și în două secunde o să mai fiu o dată mut. Prin fața mea trece puștiul de aseară. L-am recunoscut după șortul cu elefanți și freza inconfundabilă. Nu mai înțelegeam nimic. Dacă l-a sechestrat în cameră și l-am eliberat eu, ce mai căuta aici, în hotel? M-am prins, lucrează aici. Dar dacă
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
birou, alături de domnul Nicanor, se mai aflau doi străini pe care nimeni din grup nu-i mai văzuse vreodată. Unul purta ochelari fumurii, iar celălalt un fel de barbă scurtă și o mustață parcă făcută cu creionul. Ia stați jos, puștilor, li se adresă blînd străinul cel cu aparatul de fotografiat. Unde ați găsit voi tăblița asta? Ochii copiilor se întoarseră speriați spre tăblița ridicată cu foarte mare grijă de străin. Dar tăcură cu toții mîlc. Înseamnă că de ceea ce se temuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de ceea ce se temuseră mai avan tot nu putuseră scăpa! Unde, mă, șobolanilor, nu s-aude? interveni cu glas aspru domnul Nicanor. Lasă copiii mai încet, zise cu aceeași voce blîndă străinul. Nu vezi cît îs de speriați?... Ce aveți, puștilor, de nu vreți să scoateți o vorbă? Și străinul slobozi un hohot de rîs care umplu toată camera. Se ridică de pe scaun, deschise o mapă neagră și scoase de acolo cîteva batoane mari de ciocolată. Întinse fiecăruia cîte unul, ciufuli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
fumurii. Le-ai pus sub bolovani?! Și voiai să-ți ascuți cuțitul cu ele?? Și ochelaristul rămase o clipă cu gura căscată, de parcă ar fi înghițit un ac. Apoi începu să-i turuie gura ca o pocnitoare: Păi tu știi, puștiule, că tăblițele astea poartă inscripții pe ele de la zidirea cetății, de aproape o mie de ani, și că-s mai de preț decît dacă ar fi de aur? Eeei!... făcu Bărzăunul grozav de mirat. Chiar așa? Păi! continuă străinul umflîndu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
E oare posibil să i se întâmple așa ceva unei ființe umane care respectă legile, acum, în A.D. 2560. și unde ― pe Pământul în pace? ― Am impresia, zise el, și vocea îi suna răgușit chiar și propriului auz ― că sunt un puști într-o casă de nebuni. Voi așteptați ceva de la mine. Doamne, spuneți-mi ce și voi face singur tot ce vreți. E absolut normal ― continuă el ― ca viața să conteze pentru mine mai mult decât orice-mi veți cere. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
surâse condescendent. Se simțea bine din punct de vedere fizic și mintal, conștient de superioritatea sa absolută față de tot ce îl înconjura. ― Prescott ― îi zise el ― M-am cam deșteptat de la o vreme. Până acum m-am comportat ca un puști dezorientat, dând ascultare tuturor. Ți-am spus de exemplu, cum m-am lăsat convins de mașină să mă las prins. ― Da. ― Am încercat să înțeleg ― continuă Gosseyn ― cum de-am acceptat, fără nici o obiecție, tot felul de sfaturi date de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
naică șansă ― zise încordat ― să pot învăța să cuplez acest nou creier în ora următoare? Dr. Kair negă din cap și adăugă: ― Nici într-o oră, nici într-o zi și nici într-o săptămână. Ai auzit vreodată de George, puștiul care a trăit printre animale? George, un băiețel de doi ani, s-a rătăcit printre tufișuri dealurilor din spatele fermei părintești. Dumnezeu știe cum, a nimerit la vizuina unei cățele sălbatice, care tocmai fătase. Cum majoritatea cățeilor muriseră și femela, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Le-am spus că plecăm. Hai! Își înhăță valiza cu documentele privind creierul lui Gosseyn. Acesta îl mai întârzie o clipă, cât să-i (mai) pună din nou călușul prizonierului, și-l întrebă: ― Unde mergem? Kair era exaltat ca un puști în plină aventură. ― Ei bine, vom acționa ca și cum n-am fi supravegheați. Unde mergem, sunt sigur că nu te-aștepți să ți-o spun de față cu domnul Prescott, nu? Mai ales că am de gând să-mi scot pantofii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
dragoste cu adevărat. Iar eu nu mai simt nevoia să-i privesc. Nu mai întorc capul spre ei. Și nu vreau să mă înțelegi greșit. Nu vreau să crezi că sunt un tip foarte decent. Dimpotrivă. Am fost și eu puști la un moment dat. Am ajuns adolescent și am visat ani de-a rândul să stau într-un bloc înalt și să am un telescop din ăla cu care te holbezi la stele și să-l folosesc exclusiv pentru a
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
am visat ani de-a rândul să stau într-un bloc înalt și să am un telescop din ăla cu care te holbezi la stele și să-l folosesc exclusiv pentru a-mi spiona vecinii. Și în închipuirea mea de puști cordit, vecinii mei erau niște oameni foarte iubăreți. Ca să nu zic futăcioși. Cred că fantezia asta a apărut atunci când aveam vreo șaișpe ani. Vecina de vizavi avea vreo patruzeci. Dar făcea sport. Cred. Pentru că avea un corp superb. Și vecina
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
vreo patruzeci. Dar făcea sport. Cred. Pentru că avea un corp superb. Și vecina mea era departe de a fi vreo Sophia. Dar pentru mine era totul. Atunci, la vârsta aia. Vecina mea umbla goală prin casă și știa că un puști o spionează din spatele unei ferestre aburite. Dar o să o las în pace acum. Nici n-am idee cum de mi-am amintit de ea. Probabil că la ora asta, vecina mea e doar o babă, cu acti vitate sexuală zero
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
zbor, și omul o strânge tare la piept. Sophia adoarme. Patru dimineața. Ai fost fiecare bărbat din viața mea. Te-am găsit în fiecare om care m-a modelat. Te-am căutat tot timpul. Te-am găsit prea puțin în puștiul care nu știa cum să mă sărute. Nu știa dacă să scoată limba la mine sau nu. Nu știa ce să facă cu limba aia. Te-am regăsit în prima mea dragoste. Aia care a însemnat mai mult strângeri de
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
care-l urmărea de când plecase de acasă. Ca în cazul tuturor descoperirilor geniale - văzuse pe Discovery - soluția stătea chiar în problemă. Se ridică în picioare, își descheie șlițul și... oooh... șipoțelul udă mormântul Contesei, sub privirile înmărmurite ale doamnei, ale puștiului mucos redus în sfârșit la tăcere, ale tânărului blond cu ochelari de soare și ale unui gardian public. * Razele soarelui gâdilau plăcut fața Contesei. Ca de fiecare dată când se pregătea pentru somnul ritualic de peste zi, Contesa își inspectă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
intrară în pământ. Impropriu spus pământ, de fapt căzuseră într-un nor cenușiu, pentru că visul Contesei avea loc, ca de fiecare dată, în Rai. - Horațiuuu! Horațiuuu! Vocea ei cristalină se lovi de harpa unui înger absent. Undeva, pe Pământ, un puști negru de la N.A.S.A. sări în sus de bucurie - primise în sfârșit semnul că Există. Bucuria negrului străbătu pământul ca o rețea fină de mătase, întunecând ochii lui Zelea, care arseră ușa odăiței în două puncte mici și pătrunseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]