3,998 matches
-
, Pavel (18.IV.1806, Timișoara - 20.VI.1881, Timișoara), publicist și prozator. Este fiul lui Vasile Ungurean. A urmat primele cicluri școlare la Timișoara, Seghedin și Oradea, apoi Facultatea de Medicină la Pesta (1827-1832). A fost unul dintre primii români din Ardeal doctor în medicină. Încă în timpul studenției publică lucrări
VASICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290442_a_291771]
-
Balada” și „Agora” (Germania), precum și la ziarele și revistele județene „Pentru socialism”, „Maramureș”, „Graiul Maramureșului”, „Graiul de Duminică”, „Clipa”, „Clipa zilei”, „Glasul Maramureșului”, „Jurnalul de Sighet”, „Archeus”, „Pro Unione”, „România kilometrul 0”, „Nord literar”. Deosebit de activ ca animator cultural și publicist, și-a legat numele de organizarea Festivalului Internațional de Poezie „Europa km 0”, ținut între 1978 și 1995 la Sighetu Marmației, și a Serilor de Poezie „Nichita Stănescu” de la Desești (din 1979), a inițiat ziarele „Tribuna Marmației” (1989-1991), „Crainicul Maramureșului
VANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290424_a_291753]
-
, Nicolae (7.XII.1873, Buzău - 13.X.1907, Paris), critic literar și publicist. Este fiul Ecaterinei și al lui State Vaschide, mic proprietar și comerciant. Se afirmă ca un elev deosebit de înzestrat, clasându-se, cât urmează la Buzău cursurile primare și gimnaziale, pe primul loc. Mutarea la București înseamnă obținerea unei burse la
VASCHIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290441_a_291770]
-
VEDINAȘ, Traian (15.IX.1947, Lazuri, j. Sălaj), istoric literar și publicist. Este fiul Floarei Vedinaș, țărancă. Urmează școala generală în satul natal și în comuna Valcău de Jos, o școală profesională (1961-1964) și Liceul „Ioan Slavici” (1964-1968) la Arad, Facultatea de Filologie, secția română-germană (1968-1972), și Facultatea de Istorie-Filosofie, secția filosofie
VEDINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290476_a_291805]
-
VASILESCU, Stelian (18.XII.1927, Alexandria - 25.XII.2003, Oradea), publicist, dramaturg și folclorist. Este fiul Elenei (n. Banu) și al lui Mihai Vasilescu, funcționar. Începe clasele primare la Alexandria (1933-1934), apoi, familia mutându-se frecvent, își continuă învățătura la Lunca Mureșului, Turda, Caracal, Buftea, Beiuș, Șimleu Silvaniei și Salonta, obținând
VASILESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290455_a_291784]
-
Contemporanul”, „Cronica sătmăreană”, „Orizont”, „Ramuri”, „România literară”, uneori iscălind cu pseudonimele Cactus, Cornel Banu, Stelian Banu, Cristian Oană, Ion Păduraru, V. Stelian și Cornel Barbăneagră. I s-a decernat Premiul de publicistică „Alexandru Andrițoiu” (1998). Considerându-se în primul rând publicist, V. s-a aplecat asupra istoriei și tradițiilor culturii bihorene în lucrări precum Calvarul Bihorului (noiembrie 1918-aprilie 1919) (1994), 50 de ani printre scriitori și artiști (I, 2000) - contribuție la „o posibilă istorie a culturii bihorene” - și Oameni din Bihor
VASILESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290455_a_291784]
-
Gheorghe Grigurcu, conține numai date biografice sumare, nu menționează nici o lucrare, examinarea propriu-zisă a magistraturii critice exercitate de acesta peste trei decenii reducându-se la concluzia că „va rămâne ca demolatorul nr. 1 al marilor scriitori din perioada 1960-2000”. Volumul Publiciști precursori ai Marii Uniri (1988) însumează studii și documente despre George Barițiu, Vincențiu Babeș, Valeriu Braniște, Ioan Bechnitz, Iulian Grozescu, Pavel Rotariu, Octavian Goga, Onisifor Ghibu, Sever Bocu și Gh. Tulbure. Bălcescu, sol de pace (1978), Iancu, moțul din Apuseni
VASILESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290455_a_291784]
-
pregnanță tipul de manifestări din subzonele folclorice Vașcău și Beiuș. SCRIERI: Nunta în Bihor, Oradea, 1970; „Familia”. Indice bibliografic (în colaborare cu Fl. Curteanu și Al. Magereanu), Oradea, 1971; Cred în teatru, Timișoara, 1975; Bălcescu, sol de pace, București, 1978; Publiciști precursori ai Marii Uniri, Timișoara, 1988; Calvarul Bihorului (noiembrie 1918 - aprilie 1919), Oradea, 1994; Iancu, moțul din Apuseni, Oradea, 1998; 50 de ani printre scriitori și artiști, I, Oradea, 2000; Eminescu, student la Viena, Oradea, 2000; Oameni din Bihor. 1940-2000
VASILESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290455_a_291784]
-
194-195; Ionuț Niculescu, „Iancu, Domnul moților”, TTR, 1978, 10; Miron Blaga, „În panteonul celor mai vrednici bărbați ai neamului”, F, 1983, 19; Traian Ștef, Iosif Vulcan, „Publicistica”, ATN, 1985, 9; Costin Tuchilă, Portretul unui umanist, LCF, 1986, 51; Nae Antonescu, „Publiciști precursori ai Marii Uniri”, F, 1989, 1; Aurel Turcuș, În slujba idealului național, O, 1989, 16; Ion Bulei, Împotriva uitării, VST, 1989, 23; Nicolae Georgescu, Presa în slujba Unirii, LCF, 1989, 50; Ion Al. Stănescu, Dicționar al oamenilor de cultură
VASILESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290455_a_291784]
-
evenimente și evocate personalități - scriitori, artiști, politicieni, diplomați - pe care V. le-a cunoscut. Câteva sunt adunate în Mémorial sur le mode mineur (1946), proiect al unei vaste lucrări, Le Roman de ma vie, începută în 1942, tipărită parțial de publicistul André Gavotti în „Revue des deux mondes” (1953-1954) și editată în 1997 în traducere. Alte amintiri apărute postum, conform dorinței sale exprese, în aceeași publicație pariziană prin grija Alexandrei Fălcoianu, verișoara și legatara sa testamentară, au fost editate integral în
VACARESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290397_a_291726]
-
, Ilie Tudor (3.VI.1949, Sinăuții de Jos - Cernăuți), poet și publicist. E absolvent al Școlii Medii din Tereblecea (1966) și urmează Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Cernăuți, pe care o termină în 1979. Redactor pentru emisiunile în limba română la Comitetul de Televiziune și Radio din Cernăuți, din
ZEGREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290727_a_292056]
-
ZAMFIRESCU, Dan (21.XII.1933, București), istoric literar, editor și publicist. Este fiul Elenei (n. Adamescu) și al lui Ion Zamfirescu, inginer agronom. Învață la București, unde urmează Liceul „Titu Maiorescu”, devenit în 1948 „I. L. Caragiale” (1944-1952). Interzicându-i-se, din motive politice, să se prezinte la examenul de admitere la
ZAMFIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290695_a_292024]
-
din Târgoviște. Titularizat profesor în 1996, devine și șef de catedră. Debutează la „Luceafărul” în 1962 și mai este prezent în „Romanoslavica” (unde face parte din redacție), „Gazeta literară”, „România literară”, „Argeș”, „Ateneu”, „Scânteia”, „Scânteia tineretului”, „Flacăra”, „Săptămâna” ș.a. În calitate de publicist și cronicar literar, Z., polemist redutabil, adeseori incomod prin subiectivitatea și retorica agresivă a intervențiilor, se va opri la ceea ce crede că ilustrează relația dintre specificul național românesc, ortodoxie și militantismul cultural, dar va semna și numeroase pagini de circumstanță
ZAMFIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290695_a_292024]
-
, Lucian (6.II.1927, Brezoi - 22.VIII.1993, Turnu Severin), publicist și prozator. Este fiul Caterinei și al lui Luigi Zatti, italieni angajați la o societate forestieră. După 1932 familia se mută la Turnu Severin, unde în 1937 Z. termină clasele primare la Școala Romano-Catolică și în 1939 este elev la
ZATTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290717_a_292046]
-
, E. Ar. (pseudonim al lui Zaharia Macovei; 24.I.1911, Horodnic de Sus, j. Suceava - 22.I.2005, Sibiu), poet, publicist și editor. Este fiul Aspaziei (n. Moroșanu) și al lui Hermolai Macovei, țărani. Urmează liceul la Cosmeni și la Cernăuți, unde în 1930 se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie, absolvită în 1935, cu o teză despre G. Bogdan-Duică
ZAHARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290687_a_292016]
-
, Mihail (21.III.1894, Oltina, j. Constanța - 31.I.1985, București), prozator și publicist. Este fiul Ioanei (n. Iorga) și al lui Iancu Zavergiu, comerciant. Urmează clasele primare în comuna natală și Seminarul „Veniamin Costache” din Iași (1907-1915). În perioada 1915-1919 este elev al Institutului Medico-Militar „Carol Davila”, după primul război mondial fiind scos
ZAVERGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290718_a_292047]
-
VULPESCU, Romulus (5.IV.1933, Oradea), poet, prozator, traducător, editor și publicist. Este fiul Elenei (n. Botez) și al lui Constantin Vulpescu, maistru militar armurier; este căsătorit cu prozatoarea Ileana Vulpescu. A urmat la București școala primară, liceele „Sf. Andrei” (1939-1948) și „Gh. Șincai” (1948-1951), frecventând clasele X-XI la seral, paralel cu
VULPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
Luceafărul”, iar editorial în 1964 cu volumul de traduceri Sonete de Michelangelo. Mai colaborează la „Gazeta literară”, „Contemporanul”, „Tribuna”, „Ateneu”, „România literară”, „Steaua”, „Familia”, „Ramuri”, „Tomis”, „Amfiteatru”, „Cronica”, „Convorbiri literare” ș.a. Din 1991 este președinte al Societății Medicilor Scriitori și Publiciști din România. A fost decorat cu Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Ofițer (2000). Autor de poeme și eseuri ivite ca o încununare a unei impresionante munci de transpunere în românește a poeziei italiene și franceze renascentiste și moderne
ZELETIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290732_a_292061]
-
unor scriitori consacrați li se dezvăluie anumite trăsături sau manifestări puțin sau câtuși de puțin cunoscute (V. A. Urechia ca gazetar politic, preocupările literare ale lui A. D. Xenopol, anii de început ai lui B. Fundoianu, N. I. Popa în ipostaza de publicist). E un gest, comprehensiv și întotdeauna motivat, de restituire, în cadrul unei strategii de (re)evaluare care se sprijină pe elemente îndeobște neluate în seamă. Spiritul realist, circumspect al lui Z., ferit de subiectivism și de orice fel de exces, se
ZASTROIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290716_a_292045]
-
care îl va conduce până în 1920, fiind și director al seriei 1944-1948, când reprezintă Federația Sionistă din România. Președinte de onoare al Partidului Evreiesc din România, Z. îl reînființează după al doilea război mondial și conduce Executiva Sionistă. Interzis ca publicist și scriitor sub regimul lui Ion Antonescu, arestat scurt timp pentru insulte aduse Centralei Evreilor din România, în 1950 este închis pe viață pentru activitate sionistă. Eliberat în 1956, emigrează în Israel, unde moare după câteva luni. A debutat editorial
ZISSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290742_a_292071]
-
ZAMFIRESCU, George Mihail (13.X.1898, București - 8.X.1939, București), dramaturg, prozator, publicist, poet și traducător. Este fiul Ralucăi (n. Costache) și al lui Petre Mihai, căruțaș. Z. (care la naștere se numea Gheorghe Petre Mihai) urmează școala primară și, până în clasa a VI-a, Liceul „Cantemir Vodă” din Capitală (1905-1916). Compune piese
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
frenezie de prieteni. La scurt timp după înapoierea în Franța, spre consternarea celor ce îi prețuiau scrisul, și-a pus capăt zilelor fără vreo motivație explicită. Poet deosebit de fecund, prozator cu inepuizabile resurse lirice, V. a fost, înainte de toate, un publicist activ, cel mai înfocat combatant în periodicele de avangardă. Lansând fremătătoare manifeste, el semnează în „75 HP”, „Punct”, „Integral”, „unu” și microeseuri literare, unele incluse ulterior în A doua lumină (1930) și în Act de prezență (1932). Laitmotivul este pledoaria
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
noi argumente în susținerea punctelor de vedere. Mai mult decât atât, omul de știință exigent, convins de utilitatea imediată a obiectivelor, verificărilor și concluziilor, se străduiește să le proclame în for pentru luare-aminte. Asumându-și dubla condiție de istoric și publicist - „ipostaze care nu înseamnă în fond decât modalități diferite de exprimare în cadrul unui singur program” -, Z. speră să preîntâmpine, pe cât posibil, izolarea primejdioasă a istoriei ca disciplină, să împiedice proliferarea diletantismului patriotard, care face „mari deservicii atât istoriografiei, cât și
ZUB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
STRĂUȚ, Irimie (28.I.1932, Feneș, j. Alba), poet, publicist și prozator. Provine dintr-o familie de păstori și de mineri. Urmează școala generală la Bulzești, Hunedoara, Alba Iulia și Lupeni, iar liceul la Petroșani. Va absolvi Școala de Literatură „M. Eminescu” (1954) și Facultatea de Istorie-Filosofie (1970). Își face
STRAUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289974_a_291303]
-
, Mihail (pseudonim al lui Mihail Stețcu; 30.X.1901, Galbeni, j. Bacău - 1.IV.1978, București), publicist, istoric literar, prozator, poet și traducător. Este fiul Ecaterinei (n. Goga) și al lui Grigore Stețcu, funcționar. Face liceul la Român. A început Facultatea de Litere la București, fără să iși termine studiile. Lucrează că funcționar la Direcția Generală a
STRAJE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289968_a_291297]