5,860 matches
-
diplomația se aseamănă. Sunt precum cucerirea unui pământ străin. Ca și în diplomație, în munca de propovăduire, trebuie să te folosești de șiretlicuri, să te târguiești, uneori să ameninți, iar alteori să te îndupleci. Eu nu socotesc deloc că asemenea purtări sunt murdare și dezgustătoare dacă sunt făcute pentru răspândirea învățăturilor Domnului. Sunt și lucruri pe care trebuie să le treci cu vedea de dragul propovăduirii. Chiar și aici, în Nueva España, Cortez cuceritorul a debarcat în 1519 și cu o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
prospera împreună. După aceea, Hasekura se desprinse din rândul solilor, ridică plin de smerenie scrisorile Stăpânului deasupra capului său plecat și înaintă astfel până în fața guvernatorului. Amândoi erau nemaipomenit de gravi, fără să bage de seamă cât de hazlie era purtarea lor. Noi vom face tot ce ne stă în putință pentru ca solii japonezi să se simtă cât mai bine în Mexico, zise guvernatorul, fără să răspundă în vreun fel la chestiunea cea mai însemnată a acestei întâlniri. Pe măsură ce timpul trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se adună ca albinele și te atacă. Într-o astfel de țară nu se cade să folosim mijloace de propovăduire nepotrivite. Nu trebuie să-i jignim. Nu trebuie să-i supărăm. Însă Ordinul Sfântul Petru a ales tocmai o asemenea purtare. În acel moment Velasco tăcu. După ce se încredință că trezise o umbră de curiozitate și de interes pe chipul episcopilor care până atunci îl țintuiseră cu ochi ca de mort, își înclină capul și puse următoarea întrebare: — Îmi este îngăduit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Romei. Am ajuns acolo seara. Burnița. Pe cheiul învăluit în ceață și sclipind în ploaie ne așteptau răbdători cu felinare în mână câțiva oameni ca niște umbre alături de patru trăsuri. Erau oamenii trimiși în întâmpinarea noastră de cardinalul Borghese. Din purtarea lor cuviincioasă, dar lipsită de căldură, îmi puteam închipui cât de stânjeniți se simțeau. Ne-au lăsat să stăm în castelul Santa Severa care aparținea cardinalului, dar nu ne-au primit nici pe departe așa cum se cuvenea să fie primiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de la Roma nu le-au cunoscut niciodată. Stăpânit de aceste gânduri am îngenuncheat în fața cardinalului, i-am sărutat supus inelul, dar mi-am ridicat capul cu semeție. — Ridică-te, fiule! Cardinalul Borghese se prefăcu a nu fi băgat de seamă purtarea mea. După ce m-am ridicat, m-a privit țintă și mi-a zis încet de parcă ar fi vorbit pentru sine: — Sfântul Scaun se străduiește întotdeauna să ia hotărâri drepte și nepărtinitoare. Cunoaștem prea bine iscusința și înverșunarea cu care v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
era împodobit cu o frescă înfățișându-l pe Arhanghelul Mihail cu aripile desfăcute larg și cu sulița în mână, dar pictura era crăpată și nici nu avea forța unei fresce de Michelangelo. Velasco știa de ce îl chemase cardinalul. Vestea despre purtarea necuviincioasă a solilor japonezi față de Papă se răspândise deja în toată Roma și era firesc ca el să fie tras la răspundere pentru că, în calitatea sa de om al bisericii, nu-i împiedicase de la o asemenea faptă. „Atunci, de ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să se mai întoarcă niciodată în Italia, cele trei înscrisuri n-aveau nici un preț pentru ei. Noi i-am înfățișat Papei o scrisoare fără însemnătate, iar cardinalul ne-a dat în schimb niște înscrisuri fără nici o valoare. Pe lângă asta, și purtarea cârmuitorilor Spaniei s-a schimbat cât ai bate din palme și aceștia au început să nu ne mai arate respectul cuvenit. Nici măcar nu ne-au mai dat voie să ne oprim în Madrid, ci ne-au poruncit să mergem direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
semnelor, la fel ca la dus, când am traversat Oceanul Pacific. Tânărul are o curiozitate nemaipomenită pentru civilizația și meșteșugurile noastre și își scrie pe hârtie sârguincios tot ce învață de la marinari. Tanaka Tarozaemon nu-l mai mustră pe Nishi pentru purtarea lui. S-a lepădat de încăpățânarea lui de până acum și uneori chiar bate din palme când supușii săi cântă pe punte. După înfățișarea lui când bate din palme nu-mi pot închipui că ar putea face acel lucru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ai Stăpânului. Firește că și oamenii de seamă știau acest lucru. Îi durea inima să fie tratați la fel ca negustorii și mateloții. Pe deasupra, ca și cum s-ar fi răzgândit peste noapte, slujbașii n-au mai trecut prin camera lor. După purtarea lor era limpede că li se poruncise să nu mai intre în vorbă cu ei. Parcă am fi întemnițați, nu? zise Nishi uitându-se afară din cerdac cu o umbră de furie în priviri. Simțea că slujbașii îi păzeau oarecum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
făcut creștini, să nu se mai întâlnească unul cu altul, zise slujbașul arborând chiar un zâmbet firav. Apoi le spuse că se puteau duce înapoi unde înnoptau și că se puteau întoarce oricând la casele lor. Din vorbele și din purtarea slujbașilor era limpede că întregul castel socotea stânjenitoare întoarcerea celor doi și că o trecea cu vederea în tăcere. De asemenea, se simțea vădit că oamenii de seamă din Sfatul Bătrânilor ocoleau o întrevedere cu ei. N-a fost nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de a lăsa lucrurile în voia lor și blânda nehotărâre a celor doisprezece apostoli. Întocmai după cum eu nu pot îngădui desăvârșita lașitate a iezuiților în legătură cu propovăduirea în Japonia. Confrații celor doisprezece apostoli l-au împroșcat pe Pavel cu ocări înveninate. Purtarea lor se aseamănă cu cea a iezuiților față de mine. Cu toate acestea, până la urmă datorită strădaniilor lui Pavel și a muncii sale de propovăduire printre popoarele înfricoșătoare de păgâni, au putut apostolii să răspândească puterea Bisericii și în afara Iudeei. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Încep să-i bată cuiele, nu-i nici unu’ care n-ar vrea să oprească toată chestia dacă ar putea. Primul soldat: Nu ai urmărit povestea, George? Cârciumarul: Nu, locotenente, nu m-a interesat. Primul soldat: Am rămas surprins de purtarea lui. Al treilea soldat: Ce nu-mi place mie e când Încep să le bată cuiele. Știți, tre’ să fie destul de dureros. Al doilea soldat: E mai rău când Îi ridică. [Își unește palmele și le Înalță] Când Îi trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
în anul secetei, nu se teme, și nu încetează să aducă roadă." 9. Inima este nespus de înșelătoare și de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?" 10. "Eu, Domnul, cercetez inima, și încerc rărunchii, ca să răsplătesc fiecăruia după purtarea lui, după rodul faptelor lui." 11. Ca o potîrniche, care clocește niște ouă pe care nu le-a ouat ea, așa este cel ce agonisește bogății pe nedrept; trebuie să le părăsească în mijlocul zilelor sale, și la urmă nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
televiziunea americană în orele de maximă audiență, cu portret în regulă... Cred că întreaga națiune americană a luat aminte la cele recomandate de Băsescu pentru cei care ar fi pasibili de a fi atinși cumva de efectele produse prin vrăjitorie. Purtarea în zi de joi a îmbrăcămintei de culoare mov cică ar fi cel mai bun și cel mai recomandat leac, supervizat de Guvernul României. Sunt sigur că măcar trei patru-cinci servicii americane de specialitate m-au spionat prin mijloace specifice
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
îmbrățișez cu putere, să-i sărut mâinile, ochii, obrazul și gura, m-a lăsat o bucată, apoi s-a degajat ușurel și a spus: - Stai, Sandu, liniștit și ascultă-mă. Am să-ți vorbesc. Aveam să capăt, în sfârșit, explicația purtării ei și-mi dam seama că acea explicație nu poate să-mi producă nici o bucurie. Mi-a pus întrebarea care, prin fermitate și prin neobicinuință că venea din partea ei, a despicat aerul și a izbit în ureche ca un ciocan
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
simpatia nimănui; cerem înainte de toate, persuasiunea celui care vine alături de noi. Noi, partizani ai metodelor violente preconizate de Sorel, nu captăm - ci cucerim. Vom învinge impunîndune - niciodată prin tocmeală și acomodare". Monsaraz scria toate acestea la 19 februarie 1918, atacând purtarea activiștilor monarhiști și catolici, care se grăbiseră să adere la Republică. Mișcarea integralistă nu putea să refuze simpatia și chiar un oarecare ajutor dictaturii lui Sidonio Paes pentru că acesta salvase țara din anarhia democrației lui Costa, a "furnicii albe", dar
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pactul gărzilor cu insurgenții. La ora 10, Granjo se duce la cartierul general al Gărzii și, de acolo, scrie Președintelui Republicii informîndu-l că, neputând stăpâni revolta, își înaintează demisia. Președintele Antonio Jose de Almeida i-o primește, lăudând "nobila sa purtare". Și Granjo se întoarce acasă, frecîndu-și mâinile că "și-a îndeplinit datoria" și "a evitat vărsarea de sânge între frați!" Nu aceeași părere o aveau însă și anumite elemente extremiste ale insurgenților. Casa ex-președintelui de Consiliu e înconjurată, iar Granjo
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
28 mai. Armata fusese, până atunci, marea speranță a maselor largi, trădate de politiceni, obosite de politică. Dar dictatura Juntei militare, departe de a soluționa dificultățile și a pune capăt dezmățului din administrație - contribuia la agravarea haosului general prin lamentabila purtare a lui Gomes da Costa. Mitul loviturii de la 28 mai - care nu fusese niciodată prea puternic - se dezagrega văzând cu ochii. Monarhiștii erau dezamăgiți nu numai pentru că vedeau depărtîndu-se posibilitatea unei restaurări, ci și pentru că asistau la surparea prestigiului politic
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
așa cum probabil se așteptau oamenii săi să o facă, tratându-l, firește, cu curtoazie, dar la fel cum ar fi tratat orice alt oaspete sau, mai bine zis, un aliat folositor în lupta comună. Sebastianus nu reușise să citească în purtarea ei nici cel mai mic semn al vreunui altfel de interes pentru el: nici o confidență, nici un gest, nici un cuvânt care l-ar fi invitat la o mai mare intimitate. Nici măcar nu-i încredințase imediat comanda oamenilor săi. Până în acel moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ai familiei fuseseră uciși; asta însemna, deci, că trecuse prin încercări cumplite - și cu toate acestea se ținea tare. Nu era, cu siguranță, de origine patriciană; trebuia să fie fiica unui cuplu de coloni din împrejurimi, iar forța și asprimea purtării sale erau tipice țăranilor. Toate acestea, însă, nu puteau să explice ele singure faptul că era încă în viață: în plus, se vedea că avea un caracter neîmblânzit și calități demne de un războinic. Zeița războiului, spusese Odolgan. Insistă: — Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
el: într-adevăr, puțin mai devreme, Utrigúr îl chemase și-i poruncise să rămână în rezervă. La protestele sale, răspunsese aproape enervat: „Ar trebui să-mi mulțumești. Nu înțelegi că e o mare onoare pentru tine? Atila a apreciat mult purtarea ta de ieri, de la râu, și vrea ca mingan-ul tău să se alăture celorlalte care sunt direct sub comanda sa. Astăzi va trebui să urmezi nu stindardul meu, ci pe-al lui.“ Soarele era deja sus pe cer, iar căldura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
tăria Unsului Lui." 11. Elcana s-a dus acasă, la Rama și copilul a rămas în slujba Domnului, înaintea preotului Eli. 12. Fiii lui Eli erau niște oameni răi. Nu cunoșteau pe Domnul. 13. Și iată care era felul de purtare al acestor preoți față de popor. Cînd aducea cineva o jertfă, venea sluga preotului în clipa cînd se fierbea carnea. Ținînd în mînă o furculiță cu trei coarne, 14. o vîra în cazan, în căldare, în tigaie sau în oală, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
Nu voi pune mîna pe domnul meu, căci este unsul Domnului." 11. Uite, părintele meu, uite colțul hainei tale în mîna mea. Fiindcă ți-am tăiat colțul hainei, și nu te-am ucis, să știi și să vezi că în purtarea mea nu este nici răutate, nici răzvrătire, și că n-am păcătuit împotriva ta. Totuși tu îmi întinzi curse, ca să-mi iei viața. 12. Judece Domnul între mine și tine, și Domnul să mă răzbune pe tine; dar eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
Cheniți." 11. David nu lăsa cu viață nici bărbat, nici femeie ca să vină la Gat; "căci", se gîndea el, "ei ar putea să vorbească împotriva noastră și să zică: "Așa a făcut David." Și acesta a fost felul lui de purtare în tot timpul cît a locuit în țara Filistenilor. 12. Achiș se încredea în David, și zicea: S-a făcut urît poporului său Israel, și va rămînea în slujba mea pe vecie." $28 1. Pe vremea aceea, Filistenii și-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
singur, distins, foarte inteligent, - o apariție rară și unică în felul său. Era foarte violent și în același timp foarte bun. Cred că n-am văzut un om mai violent, pe care să-l exaspereze mai mult răspunsurile nelogice și purtarea nepotrivită. Și n-am văzut om care să sufere mai mult de suferința celor la care ținea el. Cred că a fost omul cel mai bine înzestrat din toată familia noastră. Se zice că eu îi samăn. Se poate. Dar
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]