3,728 matches
-
ÎNTR-O CAMERĂ BEJ... Autor: Camelia Radulian Publicat în: Ediția nr. 1697 din 24 august 2015 Toate Articolele Autorului Poarta veche, și tu, pași ascunși, ușa grea Eu și viața, pe scări, asfințit vinețiu Scârția sub picior lemnul vechi, a pustiu Și un zid de ferigi umbre lungi desena Pe obrazul tăcut, scutul altei iubiri Trecătoare și ea, ca și pașii din drum Speriind porumbei de iluzii și fum Călători tot mai rari, străzi cu umeri subțiri Și-acel vis de
ÎNTR-O CAMERĂ BEJ… de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1697 din 24 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378109_a_379438]
-
cum ar trebui să ne rugăm? Mulți oameni au fost provocați de un sentiment străin de îndepărtare față de o comunicare subtilă cu Universul, cu Dumnezeu. Aceștia realizează mecanic niște obiceiuri ale pământului și cred că au găsit fericirea. Deșertăciune în pustiu... Când cade prea multă apă din cer și-ți provoacă daune, cum anume să te rogi la Dumnezeu pentru a opri ploaia? Acesta este un obicei al pământului. De ce să nu-i ceri mai bine lui Dumnezeu să te lumineze
CUM NE RUGAM de EUGEN LUPU în ediţia nr. 1931 din 14 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378116_a_379445]
-
pe care se rostogolește cerul. În tine nu există nicio funie pe care nebunia mea să urce, doar niște ochi topiți ca smoala care curg în adânc de se învolbură valurile. Marea e în revoluție de moarte, pescărușii țipă a pustiu, de teamă mi se surpă cuvintele în gură, le înghit, scap teafăr și nu-mi vine să cred. Referință Bibliografică: Salvare norocoasă / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2337, Anul VII, 25 mai 2017. Drepturi de Autor
SALVARE NOROCOASĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376410_a_377739]
-
pe care se rostogolește cerul. În tine nu există nicio funie pe care nebunia mea să urce, doar niște ochi topiți ca smoala care curg în adânc de se învolbură valurile. Marea e în revoluție de moarte, pescărușii țipă a pustiu, de teamă mi se surpă cuvintele în gură, le înghit, scap teafăr și nu-mi vine să cred. Citește mai mult Când mă regăsesc în abandonul tău de ocară,o ancoră mă prinde de gât și mă tragespre un țărm
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
tragespre un țărm abruptpe care se rostogolește cerul.În tine nu există nicio funiepe care nebunia mea să urce,doar niște ochi topiți ca smoalacare curg în adâncde se învolbură valurile.Marea e în revoluție de moarte,pescărușii țipă a pustiu,de teamămi se surpă cuvintele în gură,le înghit, scap teafărși nu-mi vine să cred.... IV. LIBER SCHIMB, de Llelu Nicolae Vălăreanu , publicat în Ediția nr. 2327 din 15 mai 2017. Nu ne întreabă nimeni, liberi zburdăm și nu
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
la catedră, deoarece rânduiala îngăduia acest lucru. Anna își începu predica. Adunarea era acum numai ochi și urechi. Se făcu liniște. -Iubiți frați, întru credința celui Preînalt, Domnul Savaot cel unic și atotputernic, care a condus poporul lui Israel prin pustiu, ziua într-un nor care mergea înaintea lor și noaptea veghea pe fiii lui Israel printr-un stâlp de foc, care a săvârșit minuni mari și înfricoșate, fără seamăn. Astăzi sărbătorim cu toții Pesahul, când fiii lui Israel au ieșit din
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376415_a_377744]
-
Doar din când în când o babă/ se mai uită lung la mine/ și mă-ntreabă cu uimire:/ „ce e Titină cu tine?” ”. Și peisajul s-a schimbat: „În salcâm, pe lângă casă,/ avea cuibul chiar o barză/ acum a rămas pustiu/ zdrențuit precum o varză.”. Totul pare distrus și înstrăinat, gardul cade, nucul bătrân nerecunoscând-o îi aruncă în cap o nucă, doar „teiul sfânt” o ninge cu floare. Sfatul lunii: „nu te frământa atâta/ ce-i trecut, trecut rămâne” o
TITINA NICA ŢENE – NOSTALGIA ÎNTOARCERII de VIRGINIA BRĂNESCU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376533_a_377862]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > GABRIELA JANIK - RUGĂ ÎN PUSTIU (POEME) Autor: Ligia Gabriela Janik Publicat în: Ediția nr. 2096 din 26 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului TÂRZIU ȚI-AM ÎNȚELES IUBIREA Să nu spui că n-am vorbit inimii tale. Să nu spui că n-am privit sufletul tău
RUGĂ ÎN PUSTIU (POEME) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376577_a_377906]
-
Voi coborî , dar, totuși, ține minte, Mult timp în tine nu voi zăbovi, Eu nu voi dăinui în reci morminte Căci sufletul și-n moarte va iubi. -------------------------------------- Ligia-Gabriela JANIK Aldingen, Germania 21 septembrie 2016 Referință Bibliografică: Gabriela JANIK - RUGĂ ÎN PUSTIU (POEME) / Ligia Gabriela Janik : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2096, Anul VI, 26 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ligia Gabriela Janik : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
RUGĂ ÎN PUSTIU (POEME) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376577_a_377906]
-
din fior să ne ridicăm din negru cu lumini care nu dor vino tu și curgi prin mine vâlvătaie dintr-un vers să ne potolim în jocul unui mit de-o mână șters să pășim în universuri ca făclia în pustiu ca un strigăt de izbandă pentru sufletul târziu Referință Bibliografică: fluturi-flori / Carmen Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1500, Anul V, 08 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Carmen Popescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
FLUTURI-FLORI de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375904_a_377233]
-
voit, nu l-am pierdut. Topi-se-vor iluzii, rămână adevăruri, Pe răni prea supurânde, să nu mai punem săruri! În gara dintre clipe, cu degetele goale Să nu mai poposească trăirile duale! Să nu deschidem temple, cu pașii în pustiu, Nici lacrimi nu mai curgă, din cerul sidefiu, Pe masa din altare, să se picteze-n alb Lumin-a două umbre cu sufletul lor dalb. Referință Bibliografică: E vremea! Carmen Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1473, Anul V, 12
E VREMEA! de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1473 din 12 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375933_a_377262]
-
atât de tânăr, lui Rameses îi plăcea nespus să întindă arcul și să ochească zglobiile gazele. Însoțit de servitorii lui Asenath, Rameses avea uneori privilegiul să lase ambarcațiunea la mal, și să înnopteze prin ostroave nelocuite, deșertice, ca să asculte glasurile pustiului, în miez de noapte. Avea o mare plăcere să asculte glasurile Deltei, în noapte grea, în toată sălbătăcia ei. Când revenea din acele plimbări îndepărtate, Rameses era parcă altul și avea atâtea de povestit părinților și prietenilor săi. Uneori revenea
FĂCLII PE NIL (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375997_a_377326]
-
era acoperită total de zapadă! Atunci am văzut în fereastră, în zăpada care acoperea complet fereastra, pe cineva care făcea un tunel. Era proprietarul din aceeași curte cu noi. El a facut un tunel și ne-a scos”! Apăsate de pustiul rămas în urma tatălui Florinei, mama ei, ea și sora ei s-au retras în Moldova unde aveau să rămână până când capul familiei, nefericitul condamnat căzut pradă mișeliilor comuniste avea să se întoarcă de la Canal, unde-și ispășise o crudă osândă
FLORINA CERCEL. SPIRITUL, SINGURUL SCUT AL SIEŞI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375998_a_377327]
-
duminică într-o oglindă spartă te-ai spart în noaptea dintre două mantre de ce-ai lăsat trăirile deșarte într-un alcov cu voci de plictseală ai strâns în mână două aripi frânte își șchiopătau auzul fără notă într-un pustiu cu-ntinderea bigotă ce voci strigau în strâmta oboseală de sub tutela vieții în travaliu îți retractezi trăirea trasă-n coasă de vezi odihna-n perspectivă joasă îți împietrești o talpă în sfială te-ai spart aprinsă-n colțul strâmt al
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
din fior să ne ridicăm din negru cu lumini care nu dor vino tu și curgi prin mine vâlvătaie dintr-un vers să ne potolim în jocul unui mit de-o mână șters să pășim în universuri ca făclia în pustiu ca un strigăt de izbandă pentru sufletul târziu ... Citește mai mult hai în brațele fierbânde într-o noapte la apusrupe lanțuri fără cârmă s-alergăm cu gândul dusscurs din tine plâns în mine într-un hohot peste timpfluturi dalbi pe
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
voit, nu l-am pierdut. Topi-se-vor iluzii, rămână adevăruri, Pe răni prea supurânde, să nu mai punem săruri! În gara dintre clipe, cu degetele goale Să nu mai poposească trăirile duale! Să nu deschidem temple, cu pașii în pustiu, Nici lacrimi nu mai curgă, din cerul sidefiu, Pe masa din altare, să se picteze-n alb Lumin-a două umbre cu sufletul lor dalb. Citește mai mult Fă iarna să respire încet prin mintea mea,Să viscolească carnea, să te
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
niciodată, voit, nu l-am pierdut.Topi-se-vor iluzii, rămână adevăruri,Pe răni prea supurânde, să nu mai punem săruri! În gara dintre clipe, cu degetele goaleSă nu mai poposească trăirile duale!Să nu deschidem temple, cu pașii în pustiu,Nici lacrimi nu mai curgă, din cerul sidefiu,Pe masa din altare, să se picteze-n albLumin-a două umbre cu sufletul lor dalb.... XXX. POCALUL VIEȚII, de Carmen Popescu, publicat în Ediția nr. 1471 din 10 ianuarie 2015. jumătăți
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
pielea și aspră mi-e firea, pe-aici nimeni în jur nu-mi arată iubirea. Cine vrea să m-atingă se umple de sânge, îl înțep și îl doare, se întoarce și plânge. Sunt un cactus robust, ce trăiesc în pustiu, mă usucă un soare-arzător, dar sunt viu. Animalele trec cu băgare de seamă, cine nu e atent lasă sânge drept vama. Alte plante în jur, de te uiți, nu prea șanț, doar scaieții pribegi în bătaie de vânt. Dar, odată
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376472_a_377801]
-
pielea și aspră mi-e firea,pe-aici nimeni în jur nu-mi arată iubirea.Cine vrea să m-atingă se umple de sânge,îl înțep și îl doare, se întoarce și plânge.Sunt un cactus robust, ce trăiesc în pustiu,mă usucă un soare-arzător, dar sunt viu.Animalele trec cu băgare de seamă,cine nu e atent lasă sânge drept vamă.Alte plante în jur, de te uiți, nu prea șanț,doar scaieții pribegi în bătaie de vânt.Dar, odată
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376472_a_377801]
-
treceau înaintea dimineților sale a fost vineri și apoi duminică pe acest om niciodată credința nu l-a pierdut chiar dacă atunci în urletul mării apele au încercat să-i muște din trup nu a fugit nici după ziua aceea în pustiul pustiei cutremurat a căzut și a plâns au trecut zile și luni și mulțime de ani iar Petru încă plângea de câte ori auzea cocoșul cântând și nu doar o dată i s-a dat să audă-ntrebarea și nu doar o dată s-
ALEXANDRU MĂRCHIDAN [Corola-blog/BlogPost/376603_a_377932]
-
Citește mai mult luminile și norii -pe-ascuns - treceauînaintea dimineților salea fost vineri și apoi duminicăpe acest om niciodată credințanu l-a pierdutchiar dacă atunci în urletul măriiapele au încercat să-i muște din trupnu a fugit nici după ziua aceeaîn pustiul pustiei cutremurat a căzut și a plânsau trecut zile și luni și mulțime de aniiar Petru încă plângeade câte ori auzea cocoșul cântândși nu doar o dată i s-a datsă audă-ntrebareași nu doar o datăs-a făcut pe sine răspunsSimone, fiul
ALEXANDRU MĂRCHIDAN [Corola-blog/BlogPost/376603_a_377932]
-
ai învățat iubirea...Doamne,neiertarea a pus obstacole,a ridicat ziduride nu ne mai vedemOm cu om.Chiar dacă cerul ne dorește,noi devenimdin ce în ce mai grei,mai reci, nepăsători, mai răi...Vino, Doamne!... IV. GABRIELA JANIK - RUGĂ ÎN PUSTIU (POEME), de Ligia Gabriela Janik, publicat în Ediția nr. 2096 din 26 septembrie 2016. TÂRZIU ȚI-AM ÎNȚELES IUBIREA Să nu spui că n-am vorbit inimii tale. Să nu spui că n-am privit sufletul tău. Să nu spui
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
Autorului BOCET VESEL PE FOND DEPRESIV TRATAT DE SINGURĂTATE ÎI Odată, demult, am văzut o piesă de teatru „Bocet vesel pentru un fir de praf rătăcitor” de Suto Andras. Bocetul meu e vesel pe fond disperat. E o strigare-n pustiu, pentru toate firele de praf din sufletul meu, adunate-ntr-o viața. Mi-i prăfuit sufletul de-atâta ether, atârnă ceva mai mult decat 0,14 grame ori 14 carate, nici nu mai știu, mi-e sufletul obosit, sastisit, definitiv
TRATAT DE SINGURĂTATE, II (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375142_a_376471]
-
lui Cleopa... „În definitiv nu sunteți decât niște cărți de joc” cărțile de joc ale Alicei pe Tărâmul Minunilor. Și tu și tu și tu, și mai ales voi.... fante de cupă și damă de pică... Aceeași perorație azvârlită-n pustiu, nimeni nu are timp pentru nimeni, nici măcar pentru sine. Timpul - cel mai scump capital, cel care nicicând nu se cumpără, nu se vinde, s-a isprăvit s-a isprăvit tarabele sunt pustii acum neguțătorii au plecat cu saricile goale în
TRATAT DE SINGURĂTATE, I (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375143_a_376472]
-
Acasa > Stihuri > Semne > DE TOAMNA Autor: Laurențiu Alin Dumitrache Publicat în: Ediția nr. 1406 din 06 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Fiecare clipă în care pustiul îmi îmbracă sufletul metalic în frunze cenușii de dulce depresie, durerorasă psihoză, o petrec alături de râsetele vibrante a ceea ce nu-mi aparține înscrise în copacii morți. Eu nu sunt vreun supraom care să țină infinitul într-un deget dar pot
DE TOAMNA de LAURENȚIU ALIN DUMITRACHE în ediţia nr. 1406 din 06 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375167_a_376496]