2,042 matches
-
cenușiu și unul dungat, se apropiară prudenți, învăluindu-l... Unul se năpusti și-l mursecă... al doilea atac fu parat de Suru cu pieptul, care-l făcu să cada la pământ... Asta așteptau cei doi și se năpustiră, asupra lui, rânjindu-și colții și mârâind. Un salt fulgerător al Surului, urmat de un clănțănit metalic al colților și botul unuia din lupi fu sfașiat de la ochi până la falca de jos. Totul s-a petrecut atât de repede, atât de neașteptat... Fiara
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
beregată, fu împroșcat cu sânge cald, când îi reteză și lui jugulara. Gustul cald al sângelui îi ațâța cruzimea. Suru, după ce îl mursecă la umar sări în lături, lupul se trase înapoi pentru a se propti mai bine în picioare, rânjind, mârâind și amenințând. Colții lui se încleștară de două ori, ca fălcile Anuca, fata pădurarului unei capcane de oțel. Stăpânit de patima oarbă de a sfâșia... răsuci capul brusc și-l înșfăcă de beregată sa-l doboare. Apoi, mârâi și-
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cele din urmă unul dintre ei se apropie prietenos, dar prevăzător, scheunând încetișor și, după ce și Suru începu să scheune, se apropiară bot în bot, și începură să se adulmece. Apoi, un lup bătrân și costeliv păși spre Suru, care rânji, gata să mârâie, dar apoi întinse botul și se mirosiră unul pe altul. Dupa aceea, lupul cel bătrân se așeză pe labele dinapoi și, înălțându-și botul către lună, dădu glas urletului prelung al lupilor. Ceilalți se lăsară și ei
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de o putere, curaj și inteligență de neînchipuit. În confruntarea cu omul, cu repeziciunea judecății de conservare a sălbăticiunii, apare calm, încordat și atent. Nu pare speriat. Cu coada stufoasă între picioare, calm privind în părți cu ochii de jar, rânjind colții în răstimpuri... Se așează liniștit pe picioarele dinapoi, și așteaptă neclintit, cu urechile drepte, gura mare, o limbă lungă și roșie... care te înfricoșează. În neclintirea lui, Suru numai cu ochii de un albastru-cenușiu cu luciri stranii, îți urmărește
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Dar țiganca nu renunță atât de ușor. - Hai să-ți gâcesc în ghioc, bafta și nărocu‟!.. ochii mari și negri, neobișnuit de mari și negri, umblându-i în cap ca mărgelele. Și, nu se lăsă, băgându-i-se în suflet, rânjindu-i cu toți dinții albi, neobișnuit de albi. - Dă-te în lături, cioară! ..se răsti el din nou. Să-mi gâcești tu, mie!.. da, ci știi tu, ci-i în sufletul meu? Dar, oacheșa aflându-i punctul slab, nu se
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
distingea fir cu fir. Își mișca încet capul... O forță imensă emana din toată făptura lui. Fata, sub dominația acelei priviri, o ciudată înțepenire simte că o cuprinde. O moleșeală nedeslușită, ca un somn, simte că o doboară. Îl vede rânjind cu colții enormi spre ea... nu mai vede decât rânjetul, un rânjet care cu lăcomie se apropie încet 2-3 pași spre ea... îl vede clar. Înfricoșător de clar. Capu‟i masiv, puternic, începu să iasă înspăimântător în lumina lunii, luciul
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mari și puternici. Al doilea atac al lupilor fu parat de Pârvu cu pieptul, care îl făcu să cadă la pământ; nu s-a mai putut ridica în picioare, căci asta așteptau cei doi lupi și se năpustiră asupra lui rânjindu-și colții mârâind, și Pârvu fu îngropat sub greutatea celor doi lupi. Totul s-a petrecut atât de repede, sub ochii Anucăi, și de neașteptat, încât fata n-avu vreme sa schițeze niciun gest. Un salt fulgerător, urmat de un
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și de o furie bezmetică. Lovește cu securea în animalul cenușiu, care părea inofensiv... lovește încă o dată și, iar a lovit orbește, ca turbată. Dar, animalul în fața ei se încovoaie și se răsucește spre ea să o apuce. Îl vede rânjindu-și colții... nu vede decât un rânjet, un rânjet care din nou, cu frică și lăcomie se întinde către ea.
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
te-ai apuca de scris versuri, zău așa! Firea ta îmi pare că nu-i foarte diferită de cea a barzilor romantici! Cred c-ai mișca serios pe foarte multă lume 134 Rareș Tiron cu sentimentalismul tău!, și zicând acestea, rânji larg și batjocoritor, ea fiind dușmanul aprig al tuturor gingășiilor exagerate. - Bine, dar viața-i o poezie, de multe ori!, protestă, aproape blajin și fără încredere în ea, Adriana. - Ce spui tu?!, i-o tăie cealaltă repede. Iarăși greșești, ca
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de-ți permiți să drăcui cu atâta ușurință și lipsă de rușine, iar, pe deasupra, și de față cu mine?! - Păi, din moment ce m-ai pus să repet ce am zis, am crezut că ți-a plăcut!, răspunse el foarte ironic, aproape rânjind. - Doamne ferește, tu te transformi într-un ateu, și asta văzând cu ochii!, exclamă îndurerată femeia. Mă îngropi, puțin câte puțin, în fiecare zi! Dar, lasă, mai discutăm noi despre asta, subiectul nu s-a închis de tot aici. Acum, însă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
-nainte Iozefina a dat turul și acuma vrea să se ocupe de retur. Un singur lucru îți mai spun, tovarășe Valy : să te ferești de mine ca de Ucigă-l-Crucea. Gândește-te bine ce spui. Ce-am făcut, prietene? - răspunse Valy rânjind. M-ai făcut de rahat, asta ai făcut. Castelane, te-ai făcut singur de rahat, așa să știi... Făcut pe mama dracului! Eu în primul rând, nu sunt castelan. Eu sunt un om care întotdeauna te-a apreciat mai mult
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de postură. Știam - îi răspunse tânăra femeie. Și de ce nu mi-ai spus nimica? Crezând că își va reveni... A mai făcut așa ceva vreodată? Da, da. Încă și mai rău. Zii! Am găsit-o într-o zi, goală în fața oglinzii rânjind fără proteze și masându-și sânii... A văzut-o vreun doctor? Așa. Și ce-a zis? Că e sănătoasă. Că e sănătoasă? Nu v-a trimis la un specialist? Zicea că n-are rost...că la vârsta asta n-are
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
prin detaliile mesajului, ea rămase cu un ochii pe ceas. Unu treizeci și unu. Unu treizeci și unu și jumătate. — Așa. Ia-ți zborul. Dacă nu l-ai dus până la unu și cincizeci, te raportez pentru luare de mită. Îi rânji cu veselie răutăcioasă, arătându-și dinții lați și mari, apoi o luă pe scări În sus. Unu treizeci și două. I se păru că a auzit un țignal și sări peste ultimele trei trepte deodată. Trenul era În mișcare. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
să-mi odihnesc picioarele. Îmi pare atât de bine că vorbiți englezește. Mi-e Întotdeauna teamă să călătoresc În trenuri În care nu-s decât o groază de străini. Poți să ai nevoie de ceva În toiul nopții, nu? Îi rânji cu subînțeles: — Cred că sunteți doctor. Am fost cândva doctor, recunoscu omul. — Și mergeți la Belgrad? El o privi scurt, cu un sentiment de neliniște, și o prinse nepregătită, cu silueta ei pătrățoasă Înveșmântată În tweed și aplecată puțin În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
nu-l credea, dar, cu un efort, Își recăpătă amabilitatea. — Cobor și eu la Viena. Probabil că-mi veți permite să vă arăt unele locuri. Un bărbat stătea În ușă, iar Mabel se ridică: — Mă scuzați. Acesta-i locul dumneavoastră. Rânji spre cel care intrase În compartiment, se clătină pe-o parte În timp ce trenul tocmai trecea peste un macaz și nu reuși să-și rețină un râgâit, care umplu compartimentul timp de câteva secunde cu miros de gin și praf de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
genunchi. Pasagerii care se Întorceau de la micul dejun se lipeau de ferestre ca s-o lase să treacă, iar câțiva se plânseră de ea În nemțește, știind că-i englezoaică și Închipuindu-și că nu-i poate Înțelege. Ea le rânji cu malițiozitate, dezvelindu-și dinții mari din față, și alergă mai departe. Compartimentul era ușor de găsit, pentru că recunoscu balonzaidul aninat Într-un colț, precum și pălăria moale și pătată. Pe banchetă zăcea un ziar de dimineață, pe care doctorul Czinner
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
deranjată de Întrerupere, nu făcu altceva decât să evite replica „Credeți că am mai vinde două milioane de exemplare dacă am spune adevărul?“ — Foarte interesant, spuse ea. Publicul va fi foarte interesat. Acum... cum evaluați contribuția dumneavoastră la literatura engleză? Îi rânji Încurajator și ținu creionul deasupra hârtiei. — Asta trebuie s-o șpună alții, zise domnul Savory. Dar șperi totdeauna, șperi la ceva de genul aceșta, să recâștigi optimismul și nota șănătoasă pentru proza modernă. S-a abuzat atât de mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
puțin. Mugetul scăzu și lumina reveni brusc. Dr. Czinner se afla În ușă, cu un ziar sub braț. Purta iarăși balonzaidul și ea Îi privi disprețuitoare ochelarii, părul cărunt, mustața neîngrijită, cravata Îngustă și legată strâns. Lăsă harta jos și rânji În direcția lui: — Deci? Dr. Czinner intră și Închise ușa. Se așeză pe locul din fața ei fără nici un semn de ostilitate. Știe că-l am la mână, se gândi ea, deci va fi rezonabil. El o Întrebă fără veste: — Va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mari când văzu că ambele mize erau câștigătoare. Pentru o clipă, o vagă bănuială Îi trecu peste față. Apoi numără monedele și se ridică. — Vrei să ieși? Întrebă Lukici. — Trebuie să mă Întorc la postul de gardă. Funcționarul de la mesagerie rânji. — A pierdut toți banii pe care-i avea. Lukici, mai dă-i ceva rakia Înainte de-a pleca. Lukici mai turnă un pahar și rămase cu sticla pregătită. Telefonul se porni să sune. — Al dracului! spuse el. E femeia aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
apoi trenul alunecă și se opri În holul mare, plin de ecouri. Domnul Opie coborî imediat, ager, bine dispus și Împovărat, descărcând pe peron două valize, apoi un sac de golf și o rachetă de tenis În husa ei. Josef rânji și Își goli pieptul: vederea domnului Opie Îi aminti de crima sa. Un om În uniforma agenției Cook conducea o femeie Înaltă, cu hainele șifonate, și pe soțul ei. Aceștia se Împleticeau În urma agentului, dezorientați și deprimați, prin aburul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Îi dispărură lui Myatt, dar Îl prinse plăcerea târguielii. Nu banii erau problema; nu era În joc mai mult de o jumătate de coroană. Dar era vorba de afaceri. Nu va ceda. — Șaptezeci și cinci de parale. Nici o para În plus. Omul rânji, cuprins de plăcere: iată un străin pe placul lui. — Un dinar și treizeci de parale. E ultimul meu cuvânt, excelența voastră. Mi-aș face meseria de rușine dacă aș accepta mai puțin. Mirosul de pâine stătută și vin acru nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pe drum, cu nouăzeci și cinci de kilometri pe oră, În timp ce zăpada se Închise iar În urma lor, ascunzând boii și căruța și pe omul acela scos din minți de spaimă. — Condu mai Încet, icni Myatt, dar șoferul se Întoarse și rânji În direcția lui, făcându-i semn cu o mână care nu tremura câtuși de puțin. Ofițerii Înșirați la masă, soldații de la ușă, doctorul răspunzând la Întrebare după Întrebare, toate se retraseră undeva departe. Coral Musker adormi. Noaptea o epuizase. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
c-ar fi mai corect să amânăm procesul cu acuzațiile mai minore până când se va da sentința - cu alte cuvinte, un verdict - pentru acuzațiile mai grave. Mi-e tot una, spuse colonelul Hartep. Și dumneata, căpitane? Căpitanul dădu din cap, rânji și Închise ochii. — Și acum, spuse colonelul Hartep, acuzația de conspirație. Maiorul Petkovici Îl Întrerupse. — M-am gândit la aspectul acesta. Cred că „trădare“ trebuie să fie cuvântul folosit În rechizitoriu. — Trădare, atunci. Nu, nu, domnule colonel. Acum e imposibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
banchetă și deveni preocupat de hârtiile șoferului, care se deschideau Într-un pliant lung, asemenea cărților pentru copii. Josef Grünlich se aplecă prevăzător În față și luă pașaportul lui Myatt de pe bancheta din față. Când lanterna roșie Îi lumină fața, rânji și flutură pașaportul. Soldatul Îl chemă pe prietenul lui și Îl cercetară În lumina scăzută, vorbind unul cu celălalt În șoaptă, fără să dea atenție gestului său. — Ce vor? se plânse el, fără să-și modifice zâmbetul Încremenit și larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
va trebui să poarte durerea aceastei rușini, pentru că mândria - și acum durerea - lui era faptul că nu uita niciodată o insultă. Se strădui să-l convingă pe șofer În germană: — Nu poți da cu mașina peste ei? Între timp, le rânjea celor doi și agita pașaportul, iar aceștia Îl bârfeau punct cu punct. Apoi se traseră un pas În spate și dădură din cap, iar șoferul apăsă pe demaror. Mașina se ridică peste șine și apoi urcă Încet o pajiște lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]