2,010 matches
-
o să rămânem sărmani dacă nu ținem de bani, Laurențiule. Acuma vine iarna, Laurențiule, și de aproape doi ani o amețim așa și nu ne-am ales cu nimica. - Lasă, țuțule, s-avem la noi. Ținem de ei, nu-i cheltuim, rânji candid lungind gâtul spre ea și ridicând mâinile. Parcă ar fi dat s-o Îmbrățișeze, dar Neli se băgă pe sub mâinile lui și-l prinse de mijloc și-l trânti pe patul tare de-l făcu să icnească. Sări peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cruzime... o cruzime, de care nu m-ași fi crezut niciodată în stare..?!”... .. După ce i-a înșfăcat pe toți milițienii la rând, în cămașă și izmene, din patul călduț, de lângă neveste, i-a executat... iar capetele cu chipiu cu tot rânjeau, înfipte în gardul postului de miliție, în flăcări până la cer. Era o imagine sinistră.. ca în iad, era ceva de neînchipuit.. care cutremura sufletul omenesc. Un tremur îl cuprinse, întrebându-se sincer.. la nesfârșit: „..cum am putut.. cum am putut
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
mușcându-și buzele, nervos, nerabdător și.. scos din sărite de calmul desavârșit al omului din fața lui, își zicea nedumerit: „Cum, omul ăsta... ne-a dominat luni și ani de zile, hărțuind o armată.. ?!”. N-ar fi vrut să fie adevărat.. Rânji la el, văzându-l neînarmat. „ - Ei, tâlharule, acum să te văd de ce mai ești în stare, și-și îndreptă spre el pistolul mitralieră. Inima lui Baltă tresări, nu de frică... ci, la insulta grosolană a maiorului de securitate. Caracterul unui
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
B.: Știu că și din Divizion au mers foarte puțini. Eu m-am oferit să merg la munci pentru că știam că acolo regimul e mai bun: permisie aproape la lună, hrană mai bună, bani. Nu m-au lăsat. Șchiau a rânjit și a ordonat: "Marș în formație!" M. M.: Deci, s-a redus un pic participarea asta acolo, dar alte ordine restrictive, știu eu? S. B.: Niște schimbări au fost chiar fără să vi se spună de ce, dar le-ați perceput
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
s-ar fi limitat numai la noi doi, din care cauză s-a și dizolvat. Ce naivi eram! Dimineața, când a venit Cârciog și ne-a găsit în același birou a chemat agentul, l-a muștruluit și s-a întors rânjind: Ați aranjat, nu-i așa, răspunsurile! Eram, fără experiența arestărilor, naivi, incapabili în curăția vârstei să sesizăm metodele perfide ale adversarului; credeam mai degrabă într-o greșeală a agentului de poliție decât că acesta era un aranjament de anchetă. Pe
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
aceasta, indispensabila condiție de detenție. După o percheziție amănunțită în care ni s-au rupt mânecile la haine și mantale, ni s-au sfâșiat pantalonii și gulerele cămășilor, pipăindu-ni-se toate cusăturile, și ni s au luat șireturile, primul, rânjind satisfăcut, ne-a indicat locul de dormit, pe baloturi: „Pe sofale, ca boierii”. Ușa s-a închis și în cameră s-a făcut aproape întuneric căci fereastra, deși mare, era blocată de baloturi. Bâjbâind prin semiobscuritate și dărâmând câteva stive
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
noaptea aia să-l fi ținut acolo. Și ce-a făcut apoi Voinescu? Da’ ce, a mai scos capu’ în sat? Ferit-a Sfântu’! Noi mai trăgeam cu coada ochiului spre Voinescu, care se foia pe bancă. Deodată, se ridică rânjind și i strigă lui Vițel: Da’ tu, mă, da’ tu... ce-ai pățit cu legionarii? De ce nu spui, îi? Ne uitam întrebători la Vițel, așteptând altă poveste năzdrăvană. El se uită împrejur, să nu-l audă și altcineva, și începu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
a văzut, a închis ochii și-a început să plângă; printre suspine mi-a șoptit: „Fă-te că țipi și tăvălește-te pe jos, altfel mă nenorocești, ai înțeles?”. Așa am făcut, în timp ce milițianul care mă adusese se întorcea, probabil rânjind satisfăcut, să aducă și alți clienți. Nu știu dacă și cu alții proceda la fel. M-a băgat într-o cameră rece, după ce, cu o voce căreia parcă cineva îi smulsese coardele vocale, m-a întrebat pe care o prefer
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
De la Mânăstirea Neamțului. Și nu vezi..., n-auzi?, continuă cu aroganță. Melchisedec, smerindu-se, îi făcu o mică plecăciune. Ce hram ai?, întrebă diaconul batjocoritor. Călugăr prost! Aha... da, da! Călugăr prost, călugăr prost! Se vede, se vede! Da, da!, rânji diaconul. Melchisedec își continuă rugăciunea. Țăranii din jur își dădeau coate. Diaconul s-a foit, a mai tușit, a mai rostit de câteva ori: „Se vede, se vede! Călugăr prost!”, apoi l-a privit cu aer disprețuitor. Preotul rămăsese ghemuit
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
din ascultarea cărora s-au desprins. Ei au căzut (au fost vânați) în mâna dușmanului și prin ei dușmanul lovește în Mișcare și în însăși ființa neamului românesc. Prin aceștia se zădărnicește biruința legionară. Voi vreți să ajungeți la putere, rânji Coliban ironic. Nu puterea politică o vizăm noi! Ci biruința spirituală asupra întregului suflet românesc. Cea politică va cădea ca un măr copt în momentul când cea spirituală va fi realizată. Dezbinarea oricărei armate duce fie la înfrângerea ei, fie
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
nu înțeleg cum de-am putut suporta. Eram perfect aptă pentru a fi un om fericit, dar, nu știu cum, niciodată n-am reușit să fiu. Bărbații s-au purtat întotdeauna ca niște brute cu mine. Gilbert e atât de diferit! Nu rânji ironic. Toată viața mea am fost tiranizată de bărbați violenți. Acum duc și eu o existență tihnită, cuviincioasă, ordonată și plăcută. Ba sunt chiar și utilă. Lucrez cu jumătate de normă în administrația unui spital. Iau lecții de pictură și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-și stăpânească strâmbăturile de râs care-i schimonoseau fața, îmi evită privirea, începu să-și rotească și să-și legene ochii în cap. Titus îmi răspunse destul de posac: — Nu ne-ați cerut să nu spunem. Apoi prinse privirea Rosinei și rânji cu gura până la urechi. Firește că Gilbert o mai întâlnise și înainte pe Rosina, și o cunoștea. Până acum, o privise cu o sfioasă ostilitate, pe care unii bărbați o încearcă instinctiv față de femeile prea prădalnice (în schimb se împacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
luat proporțiile unei obsesii dinamice. Prezența continuă a băiatului în fața ochilor lui era (potrivit celor gândite de el) simbolul vizibil al infidelității soției sale și al nerușinării nepăsătoare și nepedepsite a rivalului urât cu atâta îndârjire, a cărui figură îi rânjea mereu din ziare sau de pe ecranul televizorului. Ben era un om violent din fire, un distrugător, un ucigaș. Cu câtă înverșunare trebuie să mă fi urât pe mine și pe feciorul meu adus de zâne, o ură care trebuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
secundă înăuntru, tot din cauza lui Hartley. Boala mea marcase durata de așteptare, care acum luase sfârșit. Telefonul lui Lizzie fusese un semnal fără voie, o chemare la acțiune. Sunase ceasul pentru mine și pentru Hartley. Și între timp, stăteam locului rânjindu-mă la Lizzie; și oricât ne-am fi zâmbit - poate că ea, într-adevăr, îmi surâdea cu nevinovăție, cu speranță, fără să-și dea seama de ceea ce se întâmplase și imaginându-și că încă mă mai putea reține fără să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Poftiți, șopti gospodina, cu fruntea plecată, împărțind linguri albe de lemn de paltin și ieși de înd ată cu f emeile. Șătrarul aștepta să-și vadă musafirii gustând. Când observă pe fața lui ava Paul ceea ce aștepta și ceea ce dorea, rânji ușor în colțul stâng al gurii, între țepii de arici ai bărbii, însă nu cu înfruntare. Așteptă pe franțuz să-și deie părerea în limba lui străină, către beizade și înțelese că se sp un lucruri de laudă, deși puține
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
liniștea dinaintea furtunii. Mintea diabolică a acestui marinar de carieră poate debita orice în societatea românească pe care o terfelește în orice moment. Ridicând minciuna la rang de absolut, închipuindu-și că românii sunt o națiune de naivi, Traian Băsescu rânjește de câte ori găsește o cale de a trișa, ori a schimba un rezultat în favoarea sa. Marius Oprea, un reputat istoric, îndeplinind și funcții de consilier, atât prezidențial cât și guvernamental, în cartea sa, apărută sub egida „Jurnalului Național
AMERIC?INII, HUNIUNEA EUROPEAN? ?I POPEYE MARINARUL by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/84039_a_85364]
-
sunt.» « Da, da, da... Ai voștri au închiriat câteva celule la noi ca să vă ținem pe voi.» «Ai noștri nu au arendat nimic de la voi. Voi ați închiriat de la noi Republica Moldova. Mai mult, țineți aici și prizonieri de război.» A rânjit. «Ești deștept tare, da?» M-au anchetat serviciile de contraspionaj ale Armatei a 14-a două luni. Voiau să mă facă să recunosc că aș fi fost trimis de România, că am primit arme din România. Or să vină și
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Și doar știa bine unde am lucrat... Hai să vedem școala. Este de pe timpul lui Cuza și n-am fost în stare s-o păstrăm.” Lângă biserică, o ruină de clădire din lut și cu furci de lemn, negre, care rânjesc negru prin acoperișul spart și furat. „Aici am învățat toți, și bunicul, și părinții mei, și eu, și toți frații mei. Parcă-l mai aud și acum pe directorul Vasile Tîrziman urlând ca un leu, de te lipeai de perete
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
nu l-a declanșat efectiv. Și despre această încercare merită vorbit. În nenumărate rânduri în ultimii ani, tovarășul Pleșiță, una din întruchipările diavolești ale trecutului ceaușist care a sfidat buna cuviință și dreptatea în ultimele două decenii, ne-a arătat rânjind cinic, din spatele maculat al ecranului de la OTV, labele sale pătate de sânge cu conștiința veselă a impunității. Deși a avut prezența de spirit să se care în iad înainte de anunțarea Nobelului pentru literatură, fantoma acestui satrap ucigaș, imun la remușcări
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
cel mai tânăr în școală ți se pasau toate corvezile, ca în armată!) și pe care te pregăteai să-l lași repetent tocmai s-a transferat la timp, a nu știu câta oară, la un alt liceu și acuma îți rânjește sfidător pe stradă. Și toate astea pentru un salariu de 2190 de lei, când un maistru de la Electrocontact avea aproape dublu. Dar, deh, după cum ne învățau documentele de partid, ordinea importanței sociale a muncii (aici se poate introduce, ad libitum
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
dar nu găsește nimic, căci iedul cel cuminte tăcea molcum în horn, cum tace peștele în borș la foc. Dacă vede lupul și vede că nu mai găsește nimic, își pune în gând una: așază cele două capete cu dinții rânjiți în ferești, de ți se părea că râdeau, pe urmă unge toți păreții cu sânge, ca să facă și mai mult în ciudă caprei, ș-apoi iese și-și caută de drum." (Ion Creangă, Capra cu trei iezi) (f) "Vorbele tale
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
punctul ca semne de ortografie. 10. Analizați sintactic fraza: "Pe urmă se mai învârte [...], dar nu găsește nimic, căci iedul cel cuminte tăcea molcum în horn, cum tace peștele în borș la foc. ... lupul [...] așază cele două capete cu dinții rânjiți în ferești, de ți se părea că râdeau, pe urmă unge toți păreții cu sânge, ca să facă și mai mult în ciudă caprei, ș-apoi iese și-și caută de drum." (Ion Creangă, Capra cu trei iezi) Testul nr. 24
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
Câți de ,,î’’ pe-aici se joacă? Jucăriile așezate Sunt acum pe raft, în casă. De le-mprăștii iar pe toate, Mama nu e bucuroasă! LITERA ,,J’’ ,,J’’, în joacă se strecoară; Stă în cârjă, că nu-i june, Dar rânjește într-o doară Și nu poți nimic a-i spune! Juguri, rujuri, jaluzele, Jocuri, juriu, jumătate, Toate au un ,,j’’ în ele. Să-l găsești tu, de se poate! Joi mâncat-am prăjitură, Foamea când m-a apucat Și-am
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
se împreuna cu flacăra, fătându-i pe toți prietenii mei de joacă. Închideam ochii, aruncându-mă și eu, chiuind, cu capul înainte, dintr-o parte într-alta a nopții. Ca și ceilalți, ieșeam afumat, negru la față, cu genele pârlite, rânjind, căzând de-a rostogolul... De obicei, cam cu asta mă ocupam eu, așteptându-l pe Moș Crăciun, care, după ce fugeam în casă, apărea așa: Stăteam liniștit lângă sobă, arătând nepăsare, ca și cum nici măcar n-aș fi bănuit că trebuie să vină
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
delicat un copănel imens, ca pe un trofeu. Mama are ruj pe incisivi. Fiul plusează și scoate la iveală și mandibula, aparent fără efort. Are îngrijorător de mulți canini. Fata poartă un aparat dentar, așa că zâmbește argintiu. Cei patru bunici rânjesc și ei, cu abnegație. Bunicile au plăci, bunicii au implanturi. Chelnerița declanșează blitzul și toate zâmbetele rămân stocate într un card de memorie. Familia iese din nemișcare, generațiile își întorc nasurile spre farfurii. No, one more, one more. (Chelnerița vrea
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]