2,405 matches
-
făcut acel hoț mișel toate acestea, era de mirare. S-a dus în sus frământându-se, a căzut în omăt ca un tăbultoc negru; a luat cu brânca dreaptă și a strâns la piept carnea, și s-a învăluit cătră râpă săltând de două ori în sus cu dosul, ca și cum i-ar fi făcut un semn lui Culi și i-ar fi răspuns la salutare. Culi încremenise, cu pălăria în mână. Bată-l Dumnezeu de lotru! Închipuiește-ți tu ce i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să vadă numai c-un ochi și pe paznic. A privit pieziș; nu părea, însă, tulburat. Parcă venise acolo să-și ia un bun al lui. La dreptul vorbind, carnea aceea pentru dânsul fusese pregătită. —Hurun-burun! s-a auzit din râpă, dincolo de desișuri. —Vra să zică, după ce-mi furi carnea, mă și înjuri? a întrebat cătră partea aceea paznicul. Uitându-se mai aproape, își văzu în mâna dreaptă pălăria. Și-o tufli în cap cu ciudă. O gaiță începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dintrodată, paznicul își trase de la umărul stâng carabina și-i întoarse piedica de siguranță. Trecu hotărât prin lumina poienii, ocoli observatorul și căută urmele ursului. Urmele acelea erau de față. Găsi și urme mai vechi, călcate de bocanci. Coborî în râpă, sub smeuriș; se luă după urmele proaspete tivite albastru ale labelor. Dracul se dusese cu grăbire în trei picioare în lungul coastei. Într-un loc se oprise: îi trebuia ceva ca să-și puie furtișagul. Cum n-avea straița la șold
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
puie furtișagul. Cum n-avea straița la șold - s-a nevoit tot în trei. Mergea bine și în trei, dar înainta strâmb și haitiș, cu stânga înainte. Capul și-l ținea tot spre deal și picioarele de dinapoi tot cătră râpă. S-a dus pe ici, a ocolit pe dincolo. S-a lăsat în pârău, s-a oprit lângă izvor și a lepăit apă de sub șipot. A cotit pe după o stâncă lucie. S-a suit în pisc de-a dreptul. Culi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Ptiu, drace! Martin era acolo, subt o muche de cremene. Iar a întors numai un ochi, o clipă, și s-a dus, fără să lese bucata de cal. —Hurun-burun! Părea că se rostogolește un tunet prelung, domolit și stâns, în râpa oablă unde își dăduse drumul. Culi se oprise. Mai departe, de-a dreptul, nu putea trece. Ar fi trebuit să ocolească pe la capătul pârăului, tocmai pe devale; și de devale să se suie împotrivă, ca să cerceteze acele sărituri strâmbe, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
departe, de-a dreptul, nu putea trece. Ar fi trebuit să ocolească pe la capătul pârăului, tocmai pe devale; și de devale să se suie împotrivă, ca să cerceteze acele sărituri strâmbe, în trei brânci. - Cu cefolos? Se vedeau subt el, în râpa afundă, câteva linii libere - dungi de omăt, printre bungeturi. Culi trase de la șoldul drept binoclul și cercetă cu el îndelung amândouă repezușurile ponorului și fundul. În fund, subt o poală de brădet tânăr, stăteau patru ciute cu urechile și capetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
urmărire fără noimă. Se trezește, asupra serii, la depărtare de cel puțin trei ceasuri de casă. Și din această mlaștină a mistreților se ridică în juru-i o pâclă umedă. Înserarea cade repede, ca și cum ar ninge asupra zăpezii funingine. Și din râpi urcă neguri cătră creste. Îl ajung neguri din râpa din dreapta, îl ajung neguri din pârăul din stânga. Dar n-ar fi Nicula Ursake un om cu mintea întreagă, s-ar putea îndupleca spre amăgirile care-l cearcă, de care sunt atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de cel puțin trei ceasuri de casă. Și din această mlaștină a mistreților se ridică în juru-i o pâclă umedă. Înserarea cade repede, ca și cum ar ninge asupra zăpezii funingine. Și din râpi urcă neguri cătră creste. Îl ajung neguri din râpa din dreapta, îl ajung neguri din pârăul din stânga. Dar n-ar fi Nicula Ursake un om cu mintea întreagă, s-ar putea îndupleca spre amăgirile care-l cearcă, de care sunt atât de pline capetele proștilor. N-a fost ursul - deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nichel, și-l cetește. Trage și al doilea chibrit. Abia ceasul șapte. Închide ochii; îi deschide: e orb. Se mișcă doi pași înainte: cel puțin nu e închis într-o stâncă. S-a poticnit spre dreapta: acolo poate să fie râpă. Pipăie în juru-i până ce dă de scoarța unui brad și se cinchește. Ar putea strânge, poate, câteva crengi uscate, să aprindă o zare de foc. Deodată devine atent. Inima i s-a zbătut și-l împunge: e nodul lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Când s-a trezit, mi-a spus cum i s-a arătat Maica Domnului și i-a făcut semn cu mâna să se ducă la vale. —La ceasul patru? Da. — La ceasul patru, am avut și eu semn, într-o râpă. — Care semn și care râpă? Nu vorbi tu de ale tale, când este o grijă mai mare aici. Mi se pare mie? ori tu nici nu vrei s-asculți? —Ba ascult, dar nu înțeleg unde trebuie să vă duceți. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a spus cum i s-a arătat Maica Domnului și i-a făcut semn cu mâna să se ducă la vale. —La ceasul patru? Da. — La ceasul patru, am avut și eu semn, într-o râpă. — Care semn și care râpă? Nu vorbi tu de ale tale, când este o grijă mai mare aici. Mi se pare mie? ori tu nici nu vrei s-asculți? —Ba ascult, dar nu înțeleg unde trebuie să vă duceți. Nu v-ați gândit cumva să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-i place să duduie subt el pământul. Nana Floarea se tânguie că ar fi mâncând prea mult. Lasă-l să mânce, râde Culi, ca să prindă putere. La vară, are să se ia la trântă cu ursul cel de un an din râpa Varului. Mâncă bine, se duce, vine, trântește, își scoate căciula și rămâne cu părul zburlit. Lui Culi îi place să-l strige: Bezarbarză! Numai după asemenea nume se cunoaște că are să fie om strașnic. Culi nu știa că asemenea nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
părete, între ferestre, arată ceasul al doilea după miezul nopții. Limba lui bate grăbit: toc-tic. Privește toate câte sunt împrejurul lui ca pe niște vedenii și închide ochii. Jarul i-a scânteiat în coada pleoapei. Așa a clipit ursul din râpă, cătră el, numai c-un ochi. L-a clătinat de umăr nana Floarea. L-a clătinat de două ori; era căzut cu pieptul pe marginea vetrei. Abia când l-a clătinat a treia oară, Culi a suspinat. A tresărit, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu prânzul. Să-mi spui, Onule, dacă îți mai aduci tu aminte de oamenii din Laz. Îmi aduc aminte de unii, răspunse cu mirare sluga. Dar eu n-am trăit chiar în Laz, ci mai la o parte, pe o râpă. Acuma nu mi-ar mai plăcea acolo; m-am învățat la munte. Da din ce pricină, Culi-baci, mă întrebi dumneata de Laz? Era vorba să mă trimeată într-o zi nana Floarea la una lelea Nastasia, pentru pruncul cel mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
încercînd în zadar să găsesc pe cineva care să mă ajute, m-am pomenit afară din oraș. Mergeam din ce în ce mai greu, abia respirând și-mi simțeam inima gata să pleznească. Probabil, din pricina asta am alunecat și m-am rostogolit într-o râpă. Când m-am oprit în sfârșit și m-am ridicat dintre bălăriile între care căzusem, am descoperit că mă aflam între ruinele unei vechi arene. De jur împrejur, la o distanță nu prea mare, se ridica un zid înalt. Eram
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pături deasupra, nu izbuteam să mă încălzesc; contactul cu marea avea să mă spele, în sfârșit, de el. Am pornit, deci, pe cărarea care făcea un mic ocol până la niște trepte măcinate de timp și după ce am străbătut o mică râpă salbăticită și o văioagă presărată de cioturi negre, ca de oase carbonizate în lumină, m-am pomenit pe o mică plajă, mușcată de valuri și plină de pietre, situată chiar în dreptul azilului. Nu era încă vremea pentru baie. M-am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
privire. Însemna că-i văzuse! Pe de altă parte, îi recunoșteau însă spiritul practic și energia pe care o desfășura de dimineața până seara ca să rezolve o mie de fleacuri necesare; fără ea, azilul s-ar fi dus probabil de râpă. Nu scăpa nimic, nu neglija nimic, n-avea încredere în nimeni. Orice treabă lăsată în seama altuia reprezenta, poate, în gândul ei o primejdie, un ochi rupt în plasă, prin care putea să scape cine știe ce amănunt important pentru poziția și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Toate astea nu depind și de Uniunea Scriitorilor? De ce se vaită președintele? — Poate că Uniunea nu are bani destui. Trebuie să participe, măcar bănește, și statul. În Franța așa se întâmplă. Dacă n-ar fi statul, s-ar duce de râpă cultura... — Mai slăbește-mă cu Franța, zic eu, deși știu foarte bine că are perfectă dreptate. Statul a făcut și el ce-a putut. De pildă, a înființat Fundația România, condusă de... Na, că-mi scapă acum numele! Un mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
a pornit la vale. Așa, Ionică. Ușor dreapta acum. Bine, mă! Am scăpat de nesuferitele alea de hopuri care ne-ar fi făcut să pierdem pe unul din noi pe drum. Atenție acum la prăpastie! ,,Prăpastia” e, de fapt, o râpă în miniatură, o spărtură în coasta dealului, adâncimea ei e de numai câțiva metri. Pătruns de răspunderea sa, Ion al Vasilicăi Timofte vrea să-și arate priceperea și încearcă să stăpânească cum poate mai bine volanul bobului. Dar, parcă-i
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
-ndreaptă rapid și sigur, spre prăpastie. Înțelegând, în cele din urmă, că nu se mai poate face nimic, că dezastrul este inevitabil, cei patru băieți se resemnează. ,, Fie ce-o fi!” își pune fiecare în gând. Bobul zboară peste buza râpii și alunecă în hău. ,,Parcă ar fi un avion în picaj” își spune, numai pentru el, Paul. Dar, ce se-ntâmplă? Fiecare dintre cei patru viteji s-a desprins, ca prin minune, de bobul cel nărăvaș. Oare, asta să fie
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
energic, disperat, ca în nopțile în care creierul tău confundă somnul cu moartea și îți trimite acel impuls de resuscitare: un scurtmetraj în care pământul îți fuge de sub picioare sau în care cazi. Și cad. Secunde-ere. Atârn peste buza unei râpe cu mâna prinsă în chinga pioletului care, spre norocul meu, s-a agățat probabil într-un jneapăn. Tot ce pot ajunge cu picioarele e gheață și alunecă. Fiecare mișcare aduce un plus de efort pentru brațul de care spânzur deasupra
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
altele s-au dus odată cu rucsacul. Într-o clipă de inspirație salvatoare mi-am desfăcut chingile și l-am lăsat să cadă. Fără povara lui, cu ajutorul unui briceag și al pioletului am reușit să mă aburc cu greu peste buza râpei. Acum râd. N-am mai cerșit din liceu, de pe vremea când mi se părea extraordinar să-ți învingi inhibițiile, să calci în picioare normele, eticheta. Se pare că nu mai am suc 84 cesul de atunci și nici timp să
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
redactor-șef la un pahar? Personal, nu împărtășesc ideea că nu s-ar fi făcut apel la fostul redactor-șef. Nu o dată, de zeci de ori, în discuții individuale sau colective, i-am atras atenția acestui om că duce de râpă colectivul, nu profesional, ci moral. Nu sunt dispus să preiau individual și nici colectiv o serie de abateri de la morală. S-a desființat sistematic, din pricina fostului redactor-șef, spiritul de muncă colectivă, nu există un colegiu de redacție, nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cotitură a potecii l-am zărit în fața unei căsuțe de lemn, înfipte chiar pe muchia prăpastiei. O fată cu părul de aur ieșise să-l întâmpine și acum râdeau împreună, scăldați în argintul și purpura amurgului, cu ochii plecați înspre râpă. Pe Hilda, amanta oficială a pictorului, o cunoșteam pe atunci numai din vedere. Tânără, înaltă și mlădioasă ca pantera, avea chipul pictat de el în fiecare dimineață și corijat cu farduri mereu, peste zi. În zilele din săptămână, o vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
bătrâna aia drăguță stătea acolo și-i plătea băuturile. A trebuit să iau și eu o prăjitură ca să n-o-ntristez. — Uite ce: dacă te mai prind că-ncurajezi oameni de teapa aia și faci să mi se ducă de râpă investițiile, te dau afară c-un picior în fund. E clar? — Da, doamna. — Ești sigură c-ai înțeles ce ți-am spus? — Da, doamna. — Așa. Acum arată-i lu’ omu’ ăsta unde ținem măturile și celelalte chestii și pune-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]