2,310 matches
-
a înhățat o găină, pentru care a fost pedepsit. De atunci Bob nu se mai atinge de găini, pui sau curcani. Iar aceștia s-au obrăznicit și dau târcoale la castronul lui de mâncare tot mereu. - Uneori câinii sunt mai răbdători decât găinile. - Așa-i, zise Mama Nor. Acel om avea trei câini și fiecare are povestea lui. - Spune-mi te rog, mai avem timp destul până ne culcăm. - Despre Bob ți-am povestit deja. Al doilea câine era de rasă
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
copil și îmi scosesem capul pe fereastră. Doi părinți tineri încercau să-și învețe fetița de trei ani (mai mult nu cred că avea) să meargă pe o minibicicletă. Ea plângea, tatăl era nervos și nerăbdător, mama insistentă, totuși foarte răbdătoare. Numai frânturi de cuvinte ajungeau la mine, încercam să obțin sensul imaginii din mișcările vizibile... Tata: ți-am spus să nu mai dai cu pedala înapoi... copila plângea și mai tare... bărbatul își pierdu fărâma de răbdare ce mai avea
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
despre oamenii Curseștilor, anonimi, ca întotdeauna, să iasă și ei din anonimat și să rămână peste veacuri așa cum au fost: răi și buni, umiliți și răsculați, ignoranți și înțelepți, oprimați și trecători prin toate vicisitudinile istoriei prăvălite peste capul românului răbdător ca stânca, cu greu găurită de picătura de apă a vremurilor. - Și acum, la încheierea imaginarului meu interviu? - Viața ne-a fost dată să extragem din ea tot ce are bun iar grăunțele de adevăr și de manifestări nobile descoperite
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93048]
-
care pare un cap de mort. Violoncelistul se uită la ceas și văzu că trecuse de ora prânzului. Câinele, care se gândea deja de zece minute la același lucru, se așezase lângă stăpân și, sprijinându-și capul de genunchiul lui, aștepta răbdător să revină În lumea reală. Nu departe de acolo era un mic restaurant care vindea sendvișuri și alte fleacuri culinare de aceeași natură. Ori de câte ori venea de dimineață În acest parc, violoncelistul era clientul lui și nu varia comanda pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
se asorta cu linoleumul tocit și cu draperiile murdare, în timp ce pereții aveau o tentă galbenă de la câteva mii de țigări. Intrând în birou, după ce furasem câteva ore de somn în apartamentul meu, și zărindu-l pe Hans Illmann așteptându-mă răbdător cu un dosar de fotografii, m-am gândit că locul ăla nu era pe cale să devină mai plăcut. Felicitându-mă singur pentru că avusesem prevederea de a mânca ceva înainte de ceea ce promitea să fie o întâlnire deloc apetisantă, m-am așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
dată asupra cererii ultimului interlocutor, cu ochii ficși, bărbia tremurând, gâtul răsucindu-se în efortul de a ține în suspensie și în evidență toate celelalte probleme nerezolvate, cu răbdarea dezolată a oamenilor prea nervoși și nervozitatea supersonică a oamenilor prea răbdători. Când ai intrat în sediul editurii și le-ai expus portarilor problema volumelor greșit paginate, pe care ai dori să le schimbi, ți-au spus mai întâi să te adresezi Oficiului Comercial; apoi, fiindcă ai adăugat că nu interesa numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
o lună. A patra este păstrată într-o aripă a bibliotecii închisă pentru renovare. Continui să completezi fișe; pentru un motiv sau altul, nici una dintre cărțile pe care le ceri nu este disponibilă. În timp ce personalul își continuă cercetările, tu aștepți răbdător, așezat la o masă împreună cu alți cititori mai norocoși, cufundați în volumele lor. Întinzi gâtul la stânga și la dreapta ca să te uiți pe furiș în cărțile celorlalți: cine știe, poate unul dintre ei citește una din cărțile pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
arătând una din casele voastre. În clipa asta, poate, degetul lui se îndreaptă spre ușa voastră, țepușa răsună pe lemn; în această clipă chiar ciuma intră la voi, se așează în odaia voastră și așteaptă să vă întoarceți. E acolo, răbdătoare și atentă, sigură ca însăși ordinea lumii. Mâna pe care ea are să v-o întindă, nici o putere terestră și nici măcar, să știți, zadarnica știință omenească, nu vă poate ajuta s-o ocoliți. Și veți fi treierați pe aria însângerată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
era problema fiecăruia și că fiecare trebuia să-și facă datoria. Formațiunile voluntare erau deschise tuturor. \ Asta e o idee, spune Cottard, dar nu va folosi la nimic. Ciuma e prea puternică. \ O să știm asta, spune Tarrou pe un ton răbdător, când vom fi încercat tot ce e posibil. În acest timp, Rieux, la biroul lui, recopia niște fișe. Tarrou tot îl mai privea pe rentier care se frământa pe scaun. \ De ce n-ați venit cu noi, domnule Cottard ? Celălalt s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ciuma nu uita pe nimeni prea multă vreme. În luna decembrie, ea a ars în piepturile concetățenilor noștri, a iluminat cuptorul, a populat taberele de umbre care nu făceau nimic, nu a încetat, în sfârșit, să înainteze cu mersul ei răbdător și sacadat. Autoritățile contaseră pe zilele friguroase pentru a opri această înaintare și totuși ciuma trecea prin cele dintâi rigori ale anotimpului fără să se sinchisească. Mai trebuia încă așteptat. Dar tot așteptând, sfârșești prin a nu mai aștepta, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
pe care nu-l cunoscuse, dar despre care auzise destule; fusese viața lui; acum - chiar dacă Într-un viitor incert - se contura viața lor În comun. Ingrid și Thomas. Tineri Încă, arătau bine Împreună, dar asta nu Însemna prea mult. Ingrid, răbdătoare, aștepta; se vedeau mai mult la sfîrșitul săptămînii, o relație periodică, s ar fi putut spune; Thomas era galant, se schimbase mult de cînd se cunoșteau, devenea tot mai așezat, nu avea cum să nu sfîrșească Într-o căsnicie; orice
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
legănat și fiii strănepoților, ar fi devenit, poate, nemuritoare, asta, desigur, Într-un basm pe care un alt Andersen l-ar fi scris. Antonia și cei 1001 strănepoți s-ar fi numit, poate, povestea. Antonia stătea mai departe singură, așteptînd răbdătoare vizita săptămînală a lui Thomas. Îl ospăta cu bucate gătite de mîna ei, era pricepută. Beau amîndoi bere, apoi vin, Thomas ceva mai mult, nu cît să se Îmbete, avea grijă, dar destul Încît să devină, spre nespusa plăcere a
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
acesteia! -, citea, cînd era prins de text, ca un apucat; cînd se Întîlnea cu Ingrid, Între două zboruri transoceanice ale acesteia, trei, rareori patru zile, mai mult nopți, parcă murea puțin. Nu era făcut nici pentru aventura căsniciei, În care, răbdătoare și perfidă, o simțea, Ingrid Încerca să Îl atragă. Nu o iubea; nu avea de gînd să mai Întindă prea mult relația, devenea obositoare; o femeie inteligentă și deosebit de frumoasă Îl omora Încet. O căsnicie ar fi fost un dezastru
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de civilizație. Thomas știa bine că, mai pretutindeni În lumea creștină, morala era mai mult obiect de studiu. El chiar cîștiga bani din asta. Și oamenii de stat vorbeau despre morală, și preoții; și Ingrid; aceasta chiar Încerca, mîță blîndă, răbdătoare, să dea consistență spuselor ei; așa i se părea lui. Cum să mai fi rămas fetele, pîlcuripîlcuri, prea multă vreme fecioare, cu atîția Thomași pedeștri Încă sau motorizați nerăbdători să se Împreuneze? Dimineața - și a unora, și a altora - venise
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
fi zis; putea să se aștepte la orice de la un astfel de om. Mai bine Rusoaicei i s-ar fi destăinuit. Asta prostie. Nu va vorbi nimănui; cine l-ar fi crezut cît de cît? S-a oprit În fața blocului; răbdător, a așteptat pînă cînd un locatar ce se Întorcea acasă a descuiat ușa de la intrare și a pășit În hol Împreună cu acesta, spre nemulțumirea spaniolului, care l-a privit lung, apoi l-a ignorat. Thomas a mormăit o scuză, apoi
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
femeie nu se mărita c-un bărbat pentru a o răzbuna pe alta; ea vroia, din instinct, Încă de la Începutul lumii, un culcuș; siguranță. Thomas oferea o anume Încredere, acesta văzuse ce Înseamnă legăturile trecătoare, putea fi remodelat, Ingrid era răbdătoare. Jesper spunea că femeia nu e om, ci o specie Încă necatalogată, a zis așa doar după ce l-a părăsit dansatoarea. Thomas mai aștepta; femeia din mintea lui poate nici nu născuse; peste douăzeci de ani Încă-nevenita-pe-lume ar fi fost
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
erau nemuritori, Isus ar fi fost unul. Nemulțumirile lui Jesper erau atît de multe, de la revenire, Încît nu mai era loc să mai adauge și Thomas vreuna de-a sa, atunci cînd se Întîlneau. De aceea, Thomas sau tăcea, ascultînd răbdător, chiar cu mare interes uneori, sau aducea vorba doar despre momentele plăcute ale vieții lor trecute ori prezente, ceea ce Îl făcea pe Jesper să fie mai Îngăduitor față de lumea În care se Întorsese; dar asta nu ținea mult; Jesper Își
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Nici nu apucă să-i expună intenția sa, că eruditul și exclamă: — Vai, sărmane domnule Pérez, cât vă compătimesc! Vreți să studiați femeia? Vă doresc mult curaj... Dar și dumneavoastră o studiați ... — Trebuie să te sacrifici. Studiul, și studiul neștiut, răbdător, tăcut, e rațiunea vieții mele. Eu însă, știți doar, sunt un modest, foarte modest muncitor al gândirii, eu adun și sistematizez materiale pentru ca alții veniți pe urmele mele să poată beneficia de ele. Lucrarea umană e colectivă: nimic nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
care pe lângă un șir vast și laborios de reproșuri insultătoare și extrem de furioase mai conțin și amenințări, și atacuri directe, cu o virulență pe care eu nu am mai trăit-o nici în mediul nostru mult mai puțin blând și răbdător. O cumplită și fără precedent criză de orgoliu rănit (are și ea dreptatea ei). Pe scurt, o bardă urâtă în bunăstarea mea de excepție, în care doar dorul de ai mei mă tulbura un pic. Am avut două luni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
care își toarnă un pahar de vin și se așază lângă mine la masă. O clipă, nici unul dintre noi nu spune nimic. Nici măcar nu mă uit la el. În cinstea ta. Nathaniel ridică paharul. Felicitări. — Mda, mersi. — Serios, Samantha. Așteaptă răbdător până când îmi ridic ochii din podea. Indiferent dacă se ating sau nu de ea, e o mare realizare. Vorbesc cât se poate de serios. Mustăcește amuzat. Îți aduci aminte când ai gătit ultima dată în bucătăria asta ? Fără să vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mișcată. Chiar doresc ce e mai bine pentru mine. — Îhm... păi... poate. Mă dezbar pe șest de toate creaturile de podoabă și le strecor în cutia de bijuterii. După care mă uit la Nathaniel, care a așteptat tot acest timp răbdător în prag. Mergem ? — Zi-mi și mie: ce-a fost chestia de mai devreme ? mă întreabă Nathaniel când pornim pe drum. Aerul e blând și cald și părul meu cel proaspăt aranjat tresaltă ușor și la fiecare pas îmi văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Pornesc spre ușa bucătăriei și ies în grădină. — Poftim ? Iris iese după mine, ștergându-și mâinile de șorț. Ce s-a întâmplat, scumpa mea ? — Nu pot să fac asta ! Mă întorc spre ea. Nu pot să... stau pur și simplu răbdătoare, așteptând ca drojdia să-și facă treaba. De ce nu poți ? — Pentru că e o mare pierdere de timp ! Mă apuc cu mâinile de cap, frustrată. E o mare pierdere de timp ! Ca și toate celelalte ! — Și ce crezi c-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Elldridge mă fixează nedumerit. E ultimul termen din jargon pentru consultant pentru situații de criză ? Nu mai țin pasul cu toate denumirile astea ridicole. — Lucrezi ca juristă ? spune Ketterman. Asta vrei să spui ? — Nu, nu asta vreau să spun, zic răbdătoare. Sunt menajeră. Fac paturile. Gătesc. Sunt fată în casă. Preț de vreo șaizeci de secunde rămân toți împietriți. Doamne, păcat că n-am un aparat foto. Au niște fețe... Vrei să spui că ești... chiar menajeră ? spune poticnit Elldridge în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
din carieră, lăsată de trei generații care, zi de zi, și-au băgat mâinile în praful și apa argilei, iar, afară, culoarea de jar viu a cuptorului, stingându-se treptat când rămânea gol, ca o casă părăsită de stăpâni, așteptând răbdătoare, iar mâine, dacă toate astea nu se vor fi terminat definitiv, din nou prima flacără a lemnului, prima răbufnire caldă care va învălui ca o mângâere pământul uscat, iar apoi, încetul cu încetul, tremurul aerului, o scânteire rapidă a jarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cuptor au fost trei sute de statuete, sau mai bine zis trei sute cincizeci, socotind probabilitatea erorilor. Nu încăpeau mai multe. S-a întâmplat să coincidă cu ziua liberă a lui Marçal și a fost pentru el o zi grea de lucru. Răbdător, amabil, își ajută socrul să aranjeze păpușile pe rafturile interioare, își luă sarcina să alimenteze cuptorul, treabă pentru bărbați robuști, atât din pricina efortului fizic cerut de transportul și introducerea lemnelor în cuptor cât și a duratei, căci un cuptor ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]