2,283 matches
-
Totuși, ele sînt mobile, independente, respectînd anumite standarde: văzute din perspectiva focalizatoare a lui Lily, ele mănîncă "din toate cele ce era mai ales: mușchi de vacă, ceai de trei șilingi și bere neagră la sticlă, calitatea întîi” și "nu răbdau de fel să le răspunzi”. Pentru a începe o analiză a trăsăturilor distincte, trebuie pur și simplu să întocmim o listă a personajelor menționate pe orizontală alături de o listă a caracteristicilor acestora aranjate pe verticală, și să notăm prezența sau
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
română“, Chișinău, 1995, nr. 3, p. 48. footnote> . Ar trebui să amintim aici vorbele lui Miron Costin: „Nici este șagă a scrie ocară vecinică unui neam, că scrisoarea iaste un lucru vecinic. Cînd ocărăsc într-o zi iaste greu a răbda, dară în veci?“ <footnote Miron Costin, op. cit., p. 137. footnote> . De aceea nu credem că la campania de susținere a etnonimului moldov(e)an în defavoarea lui român și a glotonimului limba moldovenească au participat cercetătorii, căci și-ar trăda condiția
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
la alt sanatoriu, așa că am căutat să stăm mai mult de vorbă cu ea, să nu se simtă prost la noi și lângă noi. Păcat de o așa fată. Ce să faci? Viața îți dă mult de văzut și de răbdat. Iată, cum mi-am petrecut ziua de duminică, apoi luni Școala și după masă, ca și astăzi, am suplinit o colegă. Astăzi hotărâsem deja să ți scriu, am lăsat să fac acest lucru în timpul recreației. În acest timp am primit
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
am de gând să nu mai fac nici un fel de plimbare până-n vacanță. Numai în caz de primesc ordin de la domnul sublocotenent trebuie să-mi schimb planurile, dar sper că și tu, ca și mine, vom rămâne cuminți și vom răbda și aștepta revederea pentru atunci când timpul ne va permite. Fetele gazdei, ce fac? Au mai prins pește? Tu cu masa, cum te împaci? Mănâncă mult, mult de tot, să mi-o iei înainte cu burticica, știi tu cum te vreau
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
batalionului complet, trec Nistrul... Pe 1 aprilie, dimineața, intră în orașul Odessa. Iată scrisoarea primită de la soție, după o lună: Priponești, 30 mai 1942 Dragul meu soț, Ți-am scris și în tren, când veneam spre casă. Nu puteam să rabd, să stau atâtea ore pe loc și să nu fac loc gândurilor și pentru tine. Acasă am ajuns cu bine. Domnica era singură acasă. prima grijă am avut să întreb de scrisoarea trimisă prin ostaș. Nu știa de scrisoare, ca
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
după noi, că în condiții aspre ne-am făcut cu modestie datoria patriotică. Însemnările mele mărturisesc sincer partea noastră de suferință, uneori peste ce poate un om. Nu degeaba se spune să nu-i dea Domnul omului nostru pe cât poate răbda la caz de nevoie”. Atât de minuțios s-a dovedit a fi și de data aceasta profesorul meu, cel care coordonase atât de fertil pentru mine activitățile de la căminul cultural din Priponeștii anilor mei tineri, încât el nu uită să
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
fost și de pe locuri te muți în paranoia cea mai păcătoasă, cu pilde, că ridic glasul precum Domnul, adevărat, adevărat zic vouă, cine-și iubește sufletul său îl va pierde! dar eu nu, că să cîrtesc asupra morții, care mă rabdă, ca pe oricare! Bîrnova lumina în vîrful stîlpului sigur materială, Iași intrarea dinspre sud, ridicături luminile puzderie, paloare de lumină halele cu pereți translucizi la Combinatul de Utilaj Greu, durează pînă să depășești cîte una, două roți portocalii metalele topite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
cer, iarba uscată a lui august, halta Pietrișu tufărișuri și tineret, bălani toți ca moldovenii lui Cantemir, cobor sărind la tren, pumnii strînși, secunda de plutire! halta Costești-Iași tot oameni de duminică, nașterea de lume fără deschidere în spațiu, mai rabzi? aparenta depărtare, aparentul șir de plopi, pasul șovăielnic, legenda călătoriei cît este convenție, nori la șosea în pantă sub rezerva agitațiilor de vorbe, palatul lui Cuza pe văioagă, Ruginoasa telefonul, ai mai scris o strofă, îți spun că este de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
rostogolește sub pielea viului, îi varsă pe de Chirico și pe Delvaux și militantismul oniric tot, am nevoie să ador femeia și mai degrabă pe tine, în Maica Domnului! zdrobit de emoții, dovadă că nu așa trebuia să mi le rabd, 6-8 milioane cu impozitare de 23%, cînd ai planurile gata mori! vara în segmentări, vagonul etajat gol și prin el cerul, rănile vechi nu se vindecă, prezentul sîngerînd, mijlocul de propulsie al viului sîngele țîșnind din artere, perioada întunecată a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
mînă o singură oaie cu talangă la gît, turismul rentabil din iluzia că nu-ți oferi singur serviciile, economia înșelăciune prin definiție, cît de echivalente schimburile! înserare prelungită cît să iasă din timp, orele vaci bucovinene că nu se mai rabdă și se vor mulse, halta Candreni km 117 în case bătrînești, căciula podurilor strivește pereții, una se ține, alta cu șița spartă, pîlc de vreme autonomă de muzeu, cel mai liniștit șes în muntele cel mai înfundat concepția Bucovina despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
stație Salvamont, stațiune, mină sau bloc turn de oraș mineresc egal te aștepți să apară! orașul autogară cît plăcinta betoanelor, nu Abrud, Cîmpeni, jalea folclorică Gîndu' și străinătatea / Îți mănîncă sănătatea / Scoate vinu' și se-ntreabă / Pînă cîndu' le mai rabdă! cabinet parlamentar conservator, deputat Nicolae Popa la vîrtejul circumscripției, casele fără curți matahale între vecini, peretele din spate ține munte, ia navetiste, grilaj la podul CFR, treceau cu mocănița, se va urca, Alba Iulia pentru centrul de județ peste creste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
15-a tot despre asta... ce stație e asta? Valea Seacă, adică Nicolae Bălcescu, ce-i cu denumirile astea? apoi e Letea, Bacău, tu știi ce e frumos? în cazuri de-astea îți mai arată, ești ispitit ca să poți să rabzi, mai stăm după Letea, vezi, eram noi, era trenul de Brașov, ca persoană da, dar îi bun la suflet! și proful de engleză ce-l aveam, și eu aveam intenția să-mi iau un cîine, de asta voi încurajați golăneala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
o simt, și sentimentul de supraviețuire, pe care majoritatea îl “cară” în spinare, o face chiar propria-i alegere: Cu cât 61 își vinde munca!? ( Excluzând persoanele care așteaptă să le bată angajatorii la ușă, chiar și atunci când copiii lor rabdă de foame). Dacă constatați că nu sunteți plătite pe măsura serviciilor voastre, să nu vă fie teamă sau rușine când îi veți cere patronului o mărire de salariu, atâta timp cât știți concret că aveți eficacitate și contribuție la acea firmă. Dacă
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
Ceaușescu și-a chemat specialiștii și... S. B.: ...și a mușcat de ofertă. D. T.: Și a angajat România într-o uriașă datorie externă care s-a acumulat, iar declicul s-a produs după '89, când nu a mai putut răbda. Contextul internațional era acela al declanșării de către administrația Reagan a războiului împotriva "imperiului răului". Acesta i-a chemat pe decidenții americani din băncile mondiale și a anunțat stoparea finanțării țărilor slab dezvoltate și în curs de dezvoltare, mai ales că
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
mult cu noi, în loc să cumpere pământ, cai și boi și să ridice gospodăria care începuse să scapete. Cu banii pe care tata îi câștiga putea să facă acestea. Ei au zidit însă viitorul copiilor lor. Au muncit pe brânci, au răbdat de foame, au suferit dureri fără să meargă la doctor, s-au făcut robii pământului și ai copiilor. De fapt, s-au smerit și s-au înălțat. Au fost niște mucenici deoarece s au jertfit pentru copiii lor; au crezut
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
ceaiurile în funcție de nevoi. Pentru toate acestea era iubită și stimată de cei din jur. Aveam însă și vecini răi de gură, unii ne erau rude, dar tot timpul veneau cu acuzații și injurii fără nici un temei. Mama ne învăța să răbdăm și să nu răspundem cu aceeași monedă. După ce fiecare am plecat pe direcția aleasă nu mai avea liniște, ducea grija fiecăruia chiar și atunci când nu avea de ce să fie îngrijorată. Ne scria adesea și ne certa că nu comunicăm cu
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
chiar zilnic duș este întemeiată. Dar ce contează cînd rachiul este băut pe căldură? Cucoana Anica chicotea și chiar punea mîna pe piciorul lui Musolin, așa, mai pe sus. Îndrăzneț unul, îndrăzneț și celălalt pînă ce n-au mai putut răbda și au oprit hodorogul de camion. Habar n-avea cucoana Anica de forța de strîngere a lui Musolin ăsta. Deci cînd a încleștat-o Musolin și a strîns-o a scos doar un "au" și s-a prăbușit într-un leșin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
vin cu cineva de specialitate, de la muzeu. Nu, doar dumneavoastră. Sînteți doar universitar. Îmi amintesc de eruditul meu profesor Zghibarț. Îmi povestea de Cernescu, de groaza tuturor deținătorilor de biblioteci. Eram curios și mai ales ciudos că Dumnezeu l-a răbdat atîta pe pămînt. -Bine, o să vin mîine la ora zece. Singur, da? Singur, sînteți mulțumit? Încă nu pot să știu..., murmură bătrînelul. Stătea pe trotuar, puțin speriat, puțin agitat. Mă poftește în casa năpădită de pustiu. Lacăte, zăvoare ruginite și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
atîtea despre ei? Păi, mai aude omul de la unul, de la altul. Privesc tapiseria. O scenă religioasă, cu Maica Domnului. Eu cred că a aparținut unei biserici. Este lucru făcut de măicuțe. Da, era în capela lor, de familie. Nu mai rabd și dau în foc. Simțeam că trebuie să urlu. Și Dumnezeu nu te-a trăsnit? Cîte am făcut eu pentru Biserică! Eu îs cu frică de Dumnezeu, domnule primar. Nu mai pot. Ies precipitat. O senzație de vomă mă sîcîie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Taza 500km. Am fost uimit de anunțul acesta de pe bornele care ne acompaniau. Ajungem la Taza, luăm masa și ne odihnim mai îndelung, convenim întreaga familie. Foamea ne dădea tîrcoale cînd mai aveam încă 100 km pînă la Taza. Mai răbdăm puțin și vom mînca civilizat într-un restaurant acătării. Taza 60 km, anunță veseli copiii. Accelerez și trec de sută. Ultimii kilometri treceau foarte greu și toți eram încordați și cu ochii pe bornele care ne anunțau misterioasa Taza. Taza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
care trăiesc la limita umanului. Cei care găsesc un carton, care devine canapea pentru o noapte, pot fi fericiți. Ceilalți nu se mai obosesc și asfaltul scofîlcit poate fi o saltea odihnitoare. O odihnă care să le permită să mai rabde încă o zi de foame. Preocuparea principală este găsirea unei bucăți de pîine. Toți vînd ceva, de la naive brățări din sîrmă de cupru și pînă la extrem de stilizatele statuete din lemn de abanos. Ca alb ești privit ca un nabab
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
o petrecere veselă, o piruetă cochetă, o seară de bal, sau un gest solemn. E așa cum a fost și viața lui: plină de neliniști și iluzii, de grijă, speranță și incertitudine. Da, avem voie să ne temem de moarte, să răbdăm greu suferința, să ne simțim părăsiți, fără să ne pierdem, astfel, demnitatea. Căci, chiar când „duhul este plin de râvnă, carnea este neputincioasă“ (Matei, 26, 41). Dacă Iisus ar fi ales moartea „demnă“, în accepțiunea de azi a termenului, ar
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
suspendată definitiv, exclusă din prin cipiu, refuzată fără drept de apel. Iertarea e, în fond, transcendere a eticului, prin instaurarea regulii fără de reguli a iubirii. Care „toate le suferă“, „nu se aprinde de mânie“, „nu gândește răul“. Care „toate le rabdă“, sperând, cu încăpățânare, într-un deznodământ nesperat. De aici încolo însă, spiritul sistematic nu mai ajută. Intră în joc un teritoriu fără hotare limpezi, fără rețete, fără cuvinte. Războiul nevăzut Sunt de acord - fără entuziasm - cu Slavoj Žižek, care, într-
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
plece, l-ar fi scăpat astfel de groaznica soartă și de cauterizarea otrăvitoare, pentru care a trebuit să plătească și 1.318 fl. 34 kr., însă, un an și jumătate, ea l-a lăsat, într-un chip de neiertat, să rabde, să sufere și să se lupte cu moartea. Maiestatea Voastră! Abia a ajuns acasă, că libertatea și destinderea i-au dat înapoi puterile zdruncinate de suferințele îndurate. Planurile sale trimise către Oficiile locale de acolo, în a doua lună după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
facă declarații acuzatoare, cu răspunsuri ireale, declarații pe care erau obligați să le semneze. Printre cele mai mari penitenciare în care au fost întemnițați prizonierii politici au fost: Suceava, Pitești, Brașov, Gherla, Târgșor, Târgu Ocna, Aiud. Pătimirile celor ce au răbdat torturi înfricoșătoare, care au trecut prin „reeducare”, rămân ca o filă de demnitate românească. Și, întrucât, așa cum afirma părintele Justin Pârvu: „adevărata Biserică a fost în închisorile comuniste”, de la mulți dintre foștii deținuți politic ne-a rămas o comoară de
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]