4,392 matches
-
în asentimentul lui Claudius. — Îmi place u... uniforma, murmură destul de tare. Cu fi... fir de aur. Se aud și alte frânturi de exclamații încântate. În loc să se bucure, Vipsania se lasă pe nesimțite pradă tris teții. De ce mulțimea e orbită și răpită de bogăție? De ce oa menii tânjesc toată viața după bunuri materiale și mor tot nesătui? Suspină înăbușit. Dacă ar fi după ea, recepțiile ar arăta mai sobru. Mai decent. Dar n-are ce face. Oaspeții s-ar simți jigniți și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nedeslușit..., chiar familiar. Plautius Silvanus îi urmărește mișcările cu coada ochiului. Observă scânteia de frustrare pe care caută zadarnic să o înăbușe. Pleacă la rândul său fruntea sub povara tristeții cumplite ce-l macină de când principele a decis să-i răpească fetița și să i-o dea derbe deului ăluia parvenit de Narcissus, feciorul lui Ianuarius. Oftează adânc. Nu o să găsească aici alinare, nici sprijin. Tiberius Nero este un om atât de prudent și meditativ, încât până la urmă nu face nimic
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sfeșnice de argint moștenite de la bunica mea. Argintul și-a pierdut acum luciul, vreo sugestie?“. Și în fiecare săptămână stau ore întregi la afurisitul de telefon, sunându-i pe fabricanții de linoleum și pe argintari: îmi cer scuze că le răpesc timpul și le cer răspunsuri. Așa fac eu jurnalism. Când și când, trebuie să mai scriu câte un articol de fond, de obicei vreun preamărit comunicat de presă, o mică adiere de PR ce trebuie folosită pentru a umple niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
și îl privesc mirată. Nu-mi vine în minte nimic mai rău. ― De ce? ― Ei bine, mai întâi gândește-te la lipsa de intimitate. Deodată, oriunde te-ai duce, oamenii te recunosc și vor să-ți ia autografe sau să-ți răpească din timp. Ben rânjește. ― Fantastic, spune el. ― Și apoi, continui eu, dându-mi ochii peste cap, invazia presei. Adică știi și tu cum e. Cum ai apărut la televizor, devii proprietate publică, și asta înseamnă că ziarele au dreptul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Blestemu"-Ți... să-l cânt, apoi să mor. {EminescuOpI 18} LA O ARTISTĂ Ca a nopții poezie, Cu-ntunericul talar, Când se-mbină, se-mlădie C-un glas tainic, lin, amar, Tu cântare întrupată! De-al aplauzelor fior, Apărând divinizată, Răpiși sufletu-mi în dor. Ca zefirii ce adie Cânturi dulci ca un fior, Când prin flori de iasomie Își sting sufletele lor, Astfel notele murinde Blânde, palide, încet, Sbor sub mîna-ți tremurânde, Ca dulci gânduri de poet. Sau ca lira
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Ce-o gândi un serafin, Când pe lira-i tânguioasă Mâna cântecul divin? Ah, ca visul ce se-mbină Palid, lin, încetișor, Cu o rază de lumină Ce-arde geana ochilor; Tu cântare întrupată! De-al aplauzelor flor Dispărând divinizată, Răpiși sufletu-mi în dor. {EminescuOpI 20} AMORUL UNEI MARMURE Oștirile-i alungă în spaimă înghețată, Cu sufletu-n ruină un rege-asirian, Cum stîncelor aruncă durerea-i înspumată Gemîndul uragan. De ce nu sunt un rege să sfarm cu-a mea durere
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
un alb ș-un negru corb. Arald atunci coboară de pe-al lui cal. Cu o mână El scutură din visu-i moșneagu-ncremenit: O mag, de zile vecinic, la tine am venit, Dă-mi înapoi pe-aceea ce moartea mi-a răpit, Și de-astăzi a mea vieață la zeii tăi se-nchină". Bătrânul cu-a lui cârjă sus genele-și ridică, Se uită lung la dânsul, dar gura-nchisă-i tace; Cu greu a lui picioare din piatră le desface, Din
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Și la șold un corn de-argint. Ea privi atunci în jos, Trece mâna pe la tâmple, Iară inima-i se împle De un farmec dureros. {EminescuOpI 104} El se da tot mai aproape Și cerșea copilărește; Al ei suflet se răpește De închide-a ei pleoape. Cu o mână îl respinge, Dar se simte prinsă-n brațe, De-o durere, de-o dulceață Pieptul, inima-i se strânge. Ar striga... și nu se-ndură, Capu-i cade pe-a lui umăr
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
al umbrei întuneric Te asamăn unui prinț, Ce se uit-adînc în ape Cu ochi negri și cuminți; Și prin vuietul de valuri, Prin mișcarea naltei ierbi, Eu te fac s-auzi în taină Mersul cârdului de cerbi; Eu te văd răpit de farmec Cum îngîni cu glas domol, În a apei strălucire Întinzând piciorul gol Și privind în luna plină La văpaia de pe lacuri, Anii tăi se par ca clipe Clipe dulci se par ca veacuri". {EminescuOpI 111} Astfel zise lin
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
-o avea milă, Să binecuvinteze pe cel ce mă împilă, S-asculte orice gură ce-ar vrea ca să mă râdă, Puteri să pue-n brațul ce-ar sta să mă ucidă, Ș-acela între oameni devină cel întîiu Ce mi-a răpi chiar piatra ce-oiu pune-o căpătîiu. {EminescuOpI 116} Gonit de toată lumea prin anii mei să trec, Pîn-ce-oiu simți că ochiu-mi de lacrime e sec, Că-n orice om din lume un dușman mi se naște, C-ajung pe mine
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
decât cei patruzeci și doi de ani ai săi, dar acum se înroșea la mânie. „Iezuiții mă pizmuiesc fiindcă, o dată ce naifu și shōgunul i-au depărtat, n-au mai putut să le cumpere bunăvoința. Nu vor ca noi să le răpim dreptul de a propovădui credința creștină în această țară.” Misionarul nu le putea ierta iezuiților nici în ruptul capului faptul că nutreau o pizmă meschină față de el și îl împroșcau cu bârfe și cleveteli doar pentru că aparținea unui alt ordin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
venit în Nueva España drept coloniști să fie stăpâni de ogoare și de pășuni, întocmai ca niște nobili, dar ei s-au folosit de acest drept punându-i pe indieni la munci istovitoare, ca și cum ar fi fost stăpânii lor, și răpindu-le până și puținul pământ pe care aceștia îl mai aveau. Ordinul nostru s-a împotrivit mereu acestor moșieri și răzmerițele de acum au apărut tot din pricina samavolniciei lor. Cei din tribul Huaxteca erau înainte liniștiți și n-aveau alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nu i-ar putea face să-l înțeleagă. Numai că... eu nu cred în credința creștină despre care predică padres. De ce? Cumplite fapte s-au petrecut în Nueva España înainte ca padres să vină în această țară. Străinii le-au răpit pământurile indienilor de aici și i-au alungat din casele lor. Pe unii i-au omorât fără milă, pe alții i-au vândut. Peste tot au rămas satele pe care indienii au fost nevoiți să le părăsească. Acum nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fapt, gata pentru a asculta glasul cald și melodios al bunei. Oare ce poveste o să le spună? După ce-și luă ghemul și andrelele pentru împletit, bunica începu: Păi, să vă povestesc despre Făt-Frumos și Ileana Cosânzeana... ... pe care a răpit-o un zmeu rău și băiatul cel viteaz a salvat-o. O știm bunică, o știm! Atunci despre Scufița Roșie... ... și lupul cel fioros care ... ... sau Motanul Încălțat, mai face bunica încă o încercare. Ne-ai spus-o ieri. Eh
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
ortogramele întâlnite în text. 3.Povestiți textul. Mărtișorul (legendă populară) „Demult, prea demult, când soarele cu mândru chip de tânăr cobora la horă-n sat, la vreo sărbătoare mare printre fete și flăcăi, l-a pândit un zmeu prădalnic și răpindu-l dintre oameni, l-a închis în greatemniță, zăbrelită, ferecată. Lumea toată se-ntristase; păsări în pădurea mută își uitaseră ciripitul; murmurul izvoarelor, cântecul fecioarelor, râsetul copiilor se topiră-n jale mare. Nimeni nu ndrăznea să-nfrunte zmeul groaznic și
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
roci, strecurându-se în cele mai întortocheate crăpături. Afară, între crestele aspre, din stâncă în stâncă, tot mai în inima de piatră a munților, au început să se precipite oamenii, când, departe, în câmpie, s-au împământenit stăpânirile care le răpeau libertatea. Se vede înăuntrul minelor cum aurul n-a lăsat liberă nici o crăpătură în care ar fi putut să se ascundă. Se vede, afară, între culmile munților, cum oamenii au folosit, pentru a se adăposti, cele mai strâmte și prăpăstioase
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
în uriașe buchete de crini și liliac. Două lumi în veșnică mișcare, despărțite prin linia neîndurată a infinitului. Și cortegiu de imagini și de sunete se desfășoară din această monotonie a elementelor! Bubuitul necontenit al valurilor de țărm, vaietul pescărușilor răpiți de vânturi, o pânză albă clătinându-se în zare, se îndoaie și explodează într-un troian de zăpadă, trimițând stropi sărați pe buzetoată această frământare a apelor aruncă un potop de senzații necunoscute care te înviorează și te primenesc pentru
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
la ei să iasă afară. La auzul acelor amenințări ininteligibile, Dwight și Roxanne s-au Înarmat cu bețe amenințându-i pe paznici pe care-i luaseră drept hoți periculoși. Heidi țipa ca din gură de șarpe sigură că va fi răpită și vândută ca sclavă sexuală. Bătrânul de la intrare se dovedi a fi șeful minorității Bai. Țipă la domnișoara Rong cerând să i se plătească o amendă substanțială pentru toate aceste nelegiuiri de nedescris. Când Își dădu seama că ea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
o țară În alta și bolile transmisibile prin refolosirea acelor. Era evident că multe dintre femeile din „saloanele de frumusețe“ luminate În roz erau dependente de opiu. Spun „femei“, dar cel mai bine li s-ar potrivi „fete“. Multe fuseseră răpite din sate la vârsta de doisprezece-treisprezece ani, drogate și apoi puse să se prostitueze. În lumina aceea roz, aveau o strălucire mai sănătoasă, dar era de-ajuns să te uiți la mâinile și picioarele lor descărnate ca să-ți dai seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
undeva pe marginea drumului. Cu un curaj demn de invidiat, șoferul porni motorul. Sigur că știe locul exact. E acolo unde a văzut Natul venind călare spre el, pe un cal alb, lângă păduricea de jacaranda. Sigur Harry a fost răpit de Nat. Slabe speranțe să-l mai găsească. Și, dacă-l vor găsi și vor Încerca să i-l ia Natului, sigur vor avea necazuri. Înainte să pornească, domnul Joe se aplecă spre Walter și deschise torpedoul unde-și ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
soțului ei, vor să atingă, să atingă, să atingă tot ce nu au voie, de la fructele din piață până la lucrurile interzise În alte țări. În acest timp, tribul Shan care trăia În jurul lacului Inle credea că cei unsprezece americani fuseseră răpiți de Nații supărați. Fără Îndoială, americanii Îi jigniseră pe câțiva dintre aceștia, ba chiar pe mulți. Dintre toți vesticii, americanii mâncau cel mai mult. Cu toate acestea, nu se gândeau să le ofere și Naților din festinul lor. Și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ca Fratele Alb Mai Mic al nostru să ajungă și să ne aducă Înapoi cartea. Marlena era confuză. I-a luat zece minute de interogatoriu amănunțit până să deslușească ce spunea Pată Neagră. Aceasta era surpriza lor de Crăciun! Fuseseră răpiți de un trib de nebuni, care visau la cai verzi pe pereți despre un mântuitor care să Îi facă invizibili. Dwight avea dreptate spunând că s-ar putea să fie paranoici. Dar nu, Își spunea, nu poate fi adevărat, ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
urcat aceste scări nenorocite, atunci el de ce n-ar putea? Totul ținea de eforturile lui de a face tot posibilul. Aceste știri de la fața locului erau singura lor șansă de a menține atenția concentrată asupra prietenilor lui. Astfel, dacă fuseseră răpiți, răpitorilor le va fi teamă să-i ucidă. Dacă se pierduseră, un milion de oameni vor fi pe recepție. Aceste filmări erau la fel de importante ca orice episod din Dosarele Fido - nu, chiar mai importante, mai importante și decât episoadele filmate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
grație. Harry Îi zâmbi cu amabilitate. Și cine sunteți dumneavoastră? —Belinda Merkin. —Merkin, ce nume interesant. Cum să vă spun: domnișoara Merkin, doamna Merkin...? —Belinda, simplu, e cel mai bine. —Minunat. Atunci, „Belinda simplu“ aș putea oare Îndrăzni să vă răpesc camera digitală pentru scurt timp? Desigur, dacă vă grăbiți să vizitați vreun obiectiv turistic... Nu ne grăbim deloc. Sora mea și cu mine nici nu ne-am hotărât ce vrem să facem. Mă scuzați, i se adresă Harry falsei surori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
al Consiliului Superior al Magistraturii. Normal că erau și avocați din alte birouri, dar pe polițiști îi îngrijora faptul că acest birou devenea mai puternic. — Cu toate că avocații din Biroul de Avocatură Yokohama le-au spus polițiștilor: „Avocatul Sakamoto a fost răpit de Aum“, ei și-au văzut de problemele lor... Este foarte probabil. Cred că la mijloc a fost o răzbunare. Îmi pare rău că nu vă pot confirma eu, dar asta mi-au spus-o niște jurnaliști pe furiș. Șeful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]