7,950 matches
-
ce se cuibărește într-o poală caldă și până dimineață n-am mai știut de nimic. Nici măcar un vis, doar uitare de sine. * * * M-am trezit când au început să cânte păsările. Lumina din cameră era limpede și palidă; soarele răsărea sau răsărise de puțin timp. încă îmi zvâcnea capul de la amfetamină, iar combinația între amfetamină și alcool îmi producea un amestec perfect de sete arzătoare și durere de cap infernală. Aș fi încercat să mai iau o doză, dar amfetamina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cuibărește într-o poală caldă și până dimineață n-am mai știut de nimic. Nici măcar un vis, doar uitare de sine. * * * M-am trezit când au început să cânte păsările. Lumina din cameră era limpede și palidă; soarele răsărea sau răsărise de puțin timp. încă îmi zvâcnea capul de la amfetamină, iar combinația între amfetamină și alcool îmi producea un amestec perfect de sete arzătoare și durere de cap infernală. Aș fi încercat să mai iau o doză, dar amfetamina nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
părinții se ascundeau într-un cavou plin de lume, toate imaginile astea au renăscut fulgerător în realitatea prezentului, în același fel cu mirosul de sânge amestecat cu țipătul celor răniți, căzând sub ploaia de gloanțe. La fel de neașteptat ca împușcăturile a răsărit un om din verdele pădurii, transformat acum în roșul și auriul toamnei. Purta o pușcă modernă în mâna dreaptă și cu stânga ținea de ceafă un animal împușcat. S-a apropiat de locul în care ne opriserăm muți de uimire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
să-mi întind mâinile, să le fac vii, apoi să trimit mâna dreaptă în deșertul hârtiei, să-i văd suplețea, dacă cumva creionul mai alunecă pe nisipul alb. Asta mă îmbată și îmi dă bucurie: să văd o lume nouă răsărind din nimic: lumea desenului. Mai târziu desenez cu mâna stângă care începe cu sălbatice zigzaguri, creând haos. Dar până la urmă, când mâinile se unesc pe hârtia desenată, văd spațiul nou creat, ceva care n-a existat niciodată în realitate. Cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
semene cu o vrajă. Totul se putea transforma în contrariul său. Dudu încălecase deja pe bicicleta lui, începuse să râdă și el nebunește. Primise ce-și dorise atâta timp în viață - o fată după placul inimii. Ea aștepta un copil răsărit în corp cine știe cum, poate chiar din iubirea lui intensă pentru ea, ani de-a rândul. Iubirea avea căile ei, orbindu-i pe oameni. Poate că nu suntem copiii adevăraților părinți care se iubesc după puterile lor tot mai încercate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
de mâncare: te ispitesc atunci când ești flămând și îți produc silă atunci când ești sătul. Când am ieșit, era deja dimineață. Din hornul casei vecine ieșea un val nevăzut de căldură care clătina cerul. Străzile erau pustii, luminoase, deși soarele nu răsărise încă. Tramvaiele nu se vedeau pe traseu. Doar un paznic de stradă, încins cu o curea de gimnazist, cu o barbă încărunță și cu o șapcă cu fund verde mătura bulevardul. Se apropia încet de mine, într-un nor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
spre casă. Se întunecase de-a binelea și răcoarea nopții de munte începea să pună stăpânire pe oraș. Se aflau pe o stradă cu trotuare largi, străjuită de stâlpi cu felinare din fier forjat. Luna, aflată în ultimul pătrar, abia răsărise de după munți și lumina slab pe cerul senin, spuzit de stele. Începuse să adie o boare de vânt, care o făcu pe Ileana să se zgribulească ușor. Mi se pare mie sau suntem pe malul unui lac? întrebă Cristi, privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o ascundă după niște pietre mari, acoperite cu vegetație. Jos, în parcare, puțin mai la dreapta de locul unde se afla ieșirea din galerie, Godunov ținea permanent o mașină cu plinul făcut, pregătită pentru orice eventu alitate. Soarele încă nu răsărise când ajunseseră în port. Se îngâna ziua cu noaptea iar înspre est, deasupra orizontului, cerul începea să se coloreze în roșu. Godunov se repezise în cabină ca să pornească motoarele în timp ce Vlad desfăcea parâmele de amarare la mal. Fără să aprindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
trezea din somn. Aprinse fără menajamente lumina din plafon și se proțăpi lângă pat. Ce? Ce s-a întâmplat, ce vrei? tresări din somn Vlad. Am găsit o metodă să capturăm arătarea. Și, chiar nu putea să mai rabde până ce răsare soarele, cel puțin? strigă țâfnos omulețul din așternuturi, căruia nu-i plăcea deloc să fie văzut în pijamale. Lasă-mă să dorm! Vorbim când se face dimineață, mai adăugă el plin de țâfnă, întorcându-se cu fața la perete. Boris dădu plictisit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se vor răspîndi prin lume cu viteza cu care se transmit doar știrile nefaste și febra spaniolă. Această carte va ajunge de pe continentul european În Peninsula Britanică, de acolo În America, apoi, luînd calea inversă, chiar pînă la Împărăția Soarelui Răsare. Datorită originii sale misterioase și a nevoii oamenilor de a Însăila, cu nemiluita, povești Într-o lume fără Dumnezeu, Conspirația va deveni un breviar care te Învață că, În spatele tuturor Înfrîngerilor istoriei, se află o „misterioasă“, o sumbră și periculoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
din poiană, unde au fost Cos[t]e călugărul, la stâlpu, în mijlocul satului ce se cheamă Filipeni și drept spre apus pe Dunavăț la piscul pârâului Boțului din sus și la dealul mai în gios la dreptu Știubeani în dreapta la răsăritu, la dealu[l] Oțăleștilor și peste Dobrana, dreaptă parte la Obârșie la Branova. și văzând domnia mea urice și drese ce au îi pe acea parte ce scrie mai sus pe giumătate de poiană ce se cheam Filipeni să fie
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
grâu sau cu tărâ și se pune pe locul dureros. Medicamentele se preparau din timp, la anumite sărbători: de Ziua Crucii, la 14 septembrie, se punea la cheutoarea casei (locul de îmbinare a grinzilor) baligă de vacă (până a nu răsări soarele!) se amesteca cu busuioc, boance și se usca și, când era cazul, se lua o bucată, se aprindea și se afuma în timpul descântecului. Aici se recunoaște rolul fumigațiilor în tratarea bolii, iar balega de vacă este folosită pentru multe
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mare ciudă-mi făcea. * Fata popii de la noi Are-un plug cu șase boli i-o tânjală aurit și tot nu se mai mărită. Cine dracu’ s-o mai ia Că-i urâtă ca noaptea. * La pământ cu picioru’ Să răsară mohoru’ A răsărit și l-a plivit, La voinici l-a dăruit, La voinci fără musta Cenvașă să strângă-n brață... * Tot picior după picior Că de asta mi-a fost dor. Hai mai iute și-i dai drumul Că
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
făcea. * Fata popii de la noi Are-un plug cu șase boli i-o tânjală aurit și tot nu se mai mărită. Cine dracu’ s-o mai ia Că-i urâtă ca noaptea. * La pământ cu picioru’ Să răsară mohoru’ A răsărit și l-a plivit, La voinici l-a dăruit, La voinci fără musta Cenvașă să strângă-n brață... * Tot picior după picior Că de asta mi-a fost dor. Hai mai iute și-i dai drumul Că s-anfuriat nebunul. * Floricică
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
profundă mâhnire, am ajuns să spun acest lucru, este pentru că acele voturi în alb, care au venit să aplice o lovitură brutală normalității democratice în care decurgea viața noastră personală și colectivă, nu au căzut din nori, nici n-au răsărit din măruntaiele pământului, s-au aflat în buzunarele a optzeci și trei din fiecare o sută de alegători din acest oraș, care, cu propria, dar nu patriotica lor mână, le-au depus în urnă. Altă înghițitură de apă, aceasta mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
în ciuda tuturor rugăminților noastre, guvernul nu ne autorizează să facem o ediție cenzurată pentru aici și alta liberă pentru restul țării, chiar ieri, un înalt funcționar din ministerul de interne ne spunea că cenzura bine înțeleasă este ca soarele, când răsare e pentru toți, pentru noi nu e nici o noutate, știam că așa merg lucrurile în lume, dar întotdeauna cei drepți sunt cei care plătesc pentru păcătoși. Cu toate aceste precauții, atât legate de formă cât și de conținut, curând deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
anecdotelor și a altor nostimade cu care se încearcă să se rănească un guvern, nici starea de asediu nu se ridica, nici problemele de aprovizionare nu se rezolvau. Zilele trecură, dificultățile mergeau în crescendo continuu, se agravau și se înmulțeau, răsăreau sub picioare ca ciupercile după ploaie, dar fermitatea morală a populației nu părea înclinată să se plece, nici să renunțe la ceea ce considerase drept și exprimase prin vot, simplul drept de a nu urma nici o opinie stabilită prin consens. Unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mici înainte de a începe să citească ce e scris cu litere mari, din aceia care sunt capabili să discearnă printre alăturări dezlânate de cuvinte sămânța minusculă care merită udată cât mai repede, fie și numai pentru a vedea ce va răsări din ea. Iată ce spunea scrisoarea, Mult stimate domnule președinte al republicii. Am citit cu binemeritata și cuvenita atenție manifestul pe care excelența voastră l-a adresat poporului și îndeosebi locuitorilor capitalei, cu deplina conștiință a datoriei mele de cetățean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
absolut nici un efect asupra lui Strickland m-a încurcat groaznic, împiedicându-mă să le rostesc. Numai un poet sau un sfânt e în stare să ude asfaltul străzii crezând cu convingere că efortul lui va fi răsplătit pentru că acolo vor răsări crini. Am plătit eu băuturile și pe urmă ne-am îndreptat către un restaurant ieftin, aglomerat și vesel, unde am cinat cu plăcere. Eu aveam o poftă de mâncare caracteristică oricărui tânăr, iar el pe cea a unui om cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cap. Hanul Îngerului dădea Într-o străduță de pământ bătătorit, rezemat de vechile ziduri romane, pe drumul spre Santa Maria Novella. Inițial trebuie să fi fost unul din turnurile exterioare de pază, al cărui vârf se prăbușise de demult. Acum răsărea dintre rămășițele zidurilor ca o ultimă santinelă a unei armate dispărute, Înecată de clădirile mai recente care Îl depășiseră spre zona rurală. În jurul structurii circulare, la nivelul solului, fusese construită o sală Încăpătoare, cu grinzi solide din lemn, unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de instrumente și de componente mecanice. Într-un ungher, văzu o mică nișă ce adăpostea o rogojină și un cearceaf de noapte Împăturit. Pesemne acolo dormea tânărul sclav, se gândi el, În timp ce ochii Îi căzură peste marginea unui codice care răsărea de sub cearceaf. Curios, se aplecă peste rogojină, Înșfăcându-l. Era un codice cu miniaturi, În care arabescurile caracterelor se Îmbinau armonios cu decorațiunile de pe margini. Tânărul Îi urmărise mișcările cu teamă. Dante Îi interceptă privirea când Își ridică ochii pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nu cuteza să pătrundă? O apucă pe strada ce ducea către Porta del Prato, de-a lungul vechiului drum, de la răsărit la apus, al primei așezări romane. Construcțiile plasate de o parte și de alta a pavajului alcătuit din lespezi, răsărite pe anticele ruine precum mucegaiul pe trupul unui animal În descompunere, erau, cele mai multe, niște clădiri grosolane cu un singur nivel, lipsite de orice decorațiune, cu ferestre mici și Înguste, la nivelul străzii, abia acoperite cu câte o perdeluță simplă În loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ei. El Îi simți mâinile atingându-i ceafa, iar apoi atrăgându-l domol către buzele deschise. Gura ei avea gust de somn și de miere. Dante se lăsă În voia sărutului cu voluptate, Încercând să stingă surâsul acela care Îi răsărea mereu În fața ochilor. Respirându-i suflarea, Începu să Înlăture vălul subțire care Îi acoperea sânul. Sfârcurile Întărite de excitație se Întinseră către el, slobozite din apăsare. Când Începu să slăbească voalul care Îi strângea pântecul, Amara Îi apucă mâna, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
dimpotrivă, este stabilit dintotdeauna. - Dar din asta rezultă că Însăși mișcarea corpurilor e o iluzie, obiectă Dante. Și totuși, suntem Înconjurați de dovada cea mai evidentă a contrariului, chiar În corpurile acelea cerești pe care se Întemeiază știința dumitale. Nu răsare soarele În fiecare zi, nu scade luna cu măsura ei exactă În fiecare lună? Și, chiar dacă aceste corpuri ar fi fixe, nu se mișcă atunci cel puțin lumina lor, care ajunge până la noi pentru a ne aduce imaginea lor? - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
al Baptisteriului se contura pe cerul negru, ca o coroană imperială Învăluită Într-o mantie Înstelată. Dante grăbi pasul, nerăbdător. Intrară În piața pustie, printre grămezi de materiale de construcție. Ceva mai În față, o muchie din zidul viitorului Dom răsărise deja din pământ. Se Îndreptă hotărât spre partea laterală a Baptisteriului. Era cineva În fața lui. - Sănătate, messer Alighieri, auzi spunând din umbră. Știam că Încăpățânarea dumitale te va aduce aici, mai devreme sau mai târziu. În stelele acestei nopți era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]