3,632 matches
-
rochie și Virgil fără pălărie, gândindu-se fiecare la lucruri diferite. — Muntele este de-a dreptul irezistibil la ora aceasta a înserării, începu Virgil Jones și nu primi drept răspuns decât câteva silabe. — Da, da, este, spuse Vultur-în-Zbor și fu răsplătit cu o privire cruntă din partea doamnei O’Toole. — Nu se poate să nu fi auzit păsările, încercă din nou domnul Jones. Sunt o armată-ntreagă. Ți-a trecut vreodată prin minte cât de des sunt folosite păsările în analogii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
vrei ajutor, sfaturi, îndrumări. Pentru că vrei aceste lucruri, detești faptul că, în sfârșit, și-a găsit și el alinarea. Ce-ți datorează el ție, domnule Vultur? Tu ești cel care-i datorează totul. Nu există onoare într-un om care răsplătește dragostea cu trădare. Virgil a venit în acest loc de refugiu. Lasă-l în pace. — îmi datorează o explicație, spuse plictisit Vultur-în-Zbor. O explicație a motivelor pentru care m-a adus aici. Dar, dragul meu, exclamă Virgil Jones, tu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
te întorci acolo după rușinea pe care ți-a provocat-o, dar du-te. Eu n-o să-ți stau în cale. — Trebuie, Iocasta! spuse disperat Virgil. Trebuie să-i arăt Poarta lui Vultur-în-Zbor. — Vultur-în-Zbor! strigă femeia. Omul care ți-a răsplătit bunătatea cu trădare. Omul care mi-a răsplătit bunătatea tulburând-o pe Media. Omul care n-a adus decât necazuri tuturor celor care l-au primit. Ai face orice pentru el. Virgil Jones rosti încet: — Vultur-în-Zbor e cel care face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a provocat-o, dar du-te. Eu n-o să-ți stau în cale. — Trebuie, Iocasta! spuse disperat Virgil. Trebuie să-i arăt Poarta lui Vultur-în-Zbor. — Vultur-în-Zbor! strigă femeia. Omul care ți-a răsplătit bunătatea cu trădare. Omul care mi-a răsplătit bunătatea tulburând-o pe Media. Omul care n-a adus decât necazuri tuturor celor care l-au primit. Ai face orice pentru el. Virgil Jones rosti încet: — Vultur-în-Zbor e cel care face asta pentru mine. — Toți! izbucni Iocasta. Plecați cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a vechiului Tom mi-a apărut în minte și mă întrebam dacă nu cumva cerea sprijin la acest eveniment fioros, fără să aibă curajul să mi-o spună în față. Bineînțeles că voi veni, i-am spus și am fost răsplătită cu o îmbrățișare. În partea de sus, puloverul lui zgâria precum o cămașă din cânepă - Tom făcea penitență pentru că era cu Alice. —Trebuie să plec acum, Sammy, a spus. Sunt la jumătatea unui sonet și parcă simt cum îmi vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
M-am gândit la ce roluri ar putea avea Helen, neluând în considerare răspunsul: „Helen, vei fi perfectă în rolul unei prostituate ratate“. În schimb, am spus bucuroasă, sub privirea insistentă a lui Janey: — Sună extraordinar, succes! și am fost răsplătită cu un zâmbet în locul acelei priviri. De ce toți prietenii mei aveau prietene înfricoșătoare? Cu siguranță că eram blestemată. —Toți prietenii mei ies cu tipe îngrozitoare, i-am spus posomorâtă lui Sebastian în seara aceea. Oricum, era distras, fiind ocupat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
a vrut să-mi dea una, dar nu a avut timp, înainte... Am înghițit și am continuat curajoasă: — Mă întreb dacă ați fi atât de amabil... știu că profit de bunătatea dumneavoastră și aș fi foarte fericită să vă pot răsplăti... am strecurat o hârtie mototolită de douăzeci de lire din geanta mea în mâna lui, pe care, suprinzător a primit-o. A dispărut ca într-un truc de magie; o secundă mai târziu mâna, acum goală, desfăcea o pereche de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
luminăția voastră nu vedeți nici un inconvenient... Și poate și o ciocolățică, pentru treaba cu glucoza... Sacerdotul Îi turnă un pahar cu apă, pe care Fermín Îl sorbi cu aviditate. — N-am decît bomboane cu eucalipt. Vă convin? — Dumnezeu să vă răsplătească. Fermín Înghiți un pumn de bomboane și, pe dată, păru să-și recupereze Întru cîtva culoarea. Băiatul acesta, copilul portarului ce și-a pierdut În chip eroic scrotul apărînd coloniile, sînteți sigur că se numea Fumero, Francisco Javier Fumero? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Penélope din tot sufletul. Încă mai vorbește despre ea... — Mai sînteți În contact cu Jacinta? — O vizitez din cînd În cînd la azilul Santa Lucía. Ea n-are pe nimeni. Domnul Dumnezeu, din rațiuni ascunse Înțelegerii noastre, nu Întotdeauna ne răsplătește În viață. Jacinta e o femeie Înaintată În vîrstă și a rămas la fel de singură cum a fost dintotdeauna. Fermín și cu mine schimbarăm o privire. — Și Penélope? N-a vizitat-o niciodată? Privirea părintelui Fernando era un puț de beznă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În ușă, să-i Îndrume pe „calea cea bună”, anihilându-le voința și aducându-i la același numitor. Acum ei resimțeau victoria lui Oliver ca pe propria lor victorie. Nu era de mirare că, În camera vecină, prestația lui fu răsplătită cu aplauze și zgârieturi În tencuială și pe linoleum. Oamenii-degete și oamenii-unghii se simțeau solidari cu Oliver. Ca și oamenii-gât, de altfel, care strigau: Ura! Nu același lucru se putea spune despre oamenii-mâini sau oamenii-picior, care percepeau lupta lui Oliver
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
să te invite și ei, la rândul lor, pe tine și să iei o astfel de răsplată pentru ce-ai făcut. Ci când vrei să dai o masă, cheamă-i pe săraci, pentru că ei n-au cu ce să-ți răsplătească; dar ți se va răsplăti la Învierea celor drepți...” În chilia lui nu se aflau cine știe ce bunătățuri, dar o masă frugală se putea Încropi. „Vino, fiule”, Îi zise el pictorului, care Îl privea de parcă ar fi căzut din lună, „nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
la rândul lor, pe tine și să iei o astfel de răsplată pentru ce-ai făcut. Ci când vrei să dai o masă, cheamă-i pe săraci, pentru că ei n-au cu ce să-ți răsplătească; dar ți se va răsplăti la Învierea celor drepți...” În chilia lui nu se aflau cine știe ce bunătățuri, dar o masă frugală se putea Încropi. „Vino, fiule”, Îi zise el pictorului, care Îl privea de parcă ar fi căzut din lună, „nu te sfii...” Desigur că Bikinski
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-și acompanieze ciripitul cu clinchetul dumnezeiesc pe care Îl scot crinii sălbatici atunci când Înfloresc pe țarină, dar În auz nu-i răzbătu decât un zumzet Îndepărtat al unui roi de albine. Ar fi vrut, drept mulțumire pentru găzduire, să-l răsplătească pe starețul Pafnutie fredonând această melodie, dar de pe buzele-i Întredeschise, de data asta, ieși ceva ce semăna c-un chițcăit sau scâncet. Tocmai atunci Începu să bată toaca și starețul, făcând În urma pictorului semnul crucii, se strecură Înapoi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Închise ochii și numără până la zece... Când Își deschise pleoapele, observă că distanța dintre el și sticlă se micșorase considerabil. Noimann făcu un efort, Întinzându-și brațul În direcția mesei. Mai trebuiau câțiva centimetri și efortul său ar fi fost răsplătit din plin. Noimann tremura de nerăbdare. Masa părea că vine Înspre el și totuși distanța dintre ea și pat nu se micșora, ci, parcă, dimpotrivă, creștea mereu. Masa luneca spre pat, dar patul luneca și el, retrăgându-se din calea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
decât mort în iatac! Cotoșman: Ridică-te, Măria Ta! Împăratul: Tu ești salvatorul nostru...Îți mulțumesc și îți rămân îndatorat!... Domnița: Și eu îți mulțumesc din suflet!... Cotoșman: Nu mi-am făcut decât datoria, Domniță! Domnița: Cu ce te putem răsplăti, Cotoșmane drag? Împăratul: Cere-mi orice și îți voi da! Cotoșman: Mulțumesc Măriilor Voastre de bunătate, dar singurul lucru pe care-l cer, este să-mi îndepliniți o modestă dorință... Împăratul: Gata, e ca și împlinită! Cotoșman: Vreau să vă
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Baltazar: Din partea mea, tămâie, ceea ce înseamnă că misiunea ta va fi să mori pentru omenire. Steaua (spre sală): Fiecare din noi, de azi și dintotdeauna, îl vom primi în casele și în inimile noastre! Îl vom sluji și vom fi răsplătiți! Pauză muzicală de trecere spre scena VI - 2 minute Scena V - Camera copilului Se apropie bunica. Bunica: Trezește-te, copile! Copilul (Se întinde.): Bunico, știu sfârșitul poveștii! Bunica: Da? Care este? Copilul: Mâine este Crăciunul, ziua nașterii lui Hristos! Bunica
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
acesta îi aducea aminte cu cântecul său. Cri-cri! Cri-cri! Atunci, oriunde s-ar fi aflat, chiar și în pat pregătită de culcare, nu-i era frică de întuneric, ci mergea fără sfială să-i dea apă greierașului, iar acesta o răsplătea întotdeauna cu cântecul lui. Cri-cri-cri! Cri-cri-cri! Doar când ploua nu-i dădea Angelina apă, altfel, seară de seară avusese grijă de el, grijă pentru care își primea răsplata prin cântec. Într-o seară, greierele nu se mai auzi; Angelina îl
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
și a fetelor . Iată în câteva cuvinte ce-a făcut el pentru învățământ : A chemat învațați din Italia și alte țări străine pentru a reînsufleți școlile publice ale Franței , care fuseseră mult slăbite de pe urma frământărilor din ecpocile precedente . I-a răsplătit cu mare dărnicie pe acești oameni reținând câțiva pe lângă el și cinstindu-i cu prietenia sa . Cu ajutorul lor el a întemeiat o academie sau școală regalaă, care trebuia să aibă conducerea tuturor școlilor din regat . Carol însuși era membru al
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
băgându-l în gură a dispărut pe dată din ochii cavalerului. Rogero privea în juru-i ca ieșit din minți, dar curând și-a amintit de inelul pe care i-l pusese în deget. Uimit de nerecunoștința cu care i se răsplăteau serviciile, el exclamă: -Ingrată frumusețe, acesta este deci răspunsul tău? Preferi să mă jefuiești de inel decât să-l primești în dar? Cu dragă inimă ți l-aș fi lăsat dacă mi l-ai fi cerut. Astfel vorbea el căutând
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
învestească soțul cu suveranitatea țărilor ce-i mai rămase, a luat cu el drumul Răsăritului. Ea păstrase dealungul aventurilor sale o brățară de aur încrustată cu pietre scumpe, dar al contelui Roland. Neavând nimic altceva asupra sa, pentru a-l răsplăti pe bunul cioban cu a lui soție, care îi slujiseră cu atâta devotament, ea și-a tras brățara de pe mână și le-a dăruit-o. Apoi, tinerii soți și-au îndreptat pașii către acei munți care despart Franța de Spania
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
vreodată ființa umană, urgie, osândă și moarte. Dar nici un murmur! Aici a fost strivit orice gând dumnezeiesc, orice încercare de a se opune purgatoriului diavolesc, jocului macabru al celor care îi dirijau din afară; dar până la urmă făptașii au fost răsplătiți cu un glonte în tâmplă. Încercările mele de a contura cât de cât dureroasa rană a legionarilor sunt doar o umbră pală, un trist dangăt de clopot, pentru a trezi pe cei ce nu cunosc drama noastră, a deconspira pe
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
de mare. ― Da’ se poate să nu facă avere un hangiu? - a întrebat unul din mijlocul ascultătorilor. ― Face avere, nu-i vorbă, dar acesta, pentru tăcerea lui față de potere și pentru ajutorul dat lotrilor în caz de nevoie, sigur era răsplătit din plin de șeful bandei... ― Așa da! - a apreciat unul din cei de față. ― Să mergem mai departe. Căpitanul bandei era un bărbat strașnic. Înalt, bine legat, cu o privire azurie de te treceau fiorii când te privea și mustață
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
putea fi mistuită de flăcări în câteva secunde. Timpul se scurgea. Orchestra trecu de la ritmuri lente la unele îndrăcite și apoi reveni la cele lente. Cafeaua și privirile roată aruncate sistematic prin local îi mențineau atenția trează. După aceea fu răsplătit din plin, observând printre draperiile de la ieșirea laterală doi negri care tocmai negociau un schimb suspect: bani gheață contra ceva palmat - o afacere grăbită în parcare. Danny numără până la șase, apoi se îndreptă într-acolo, deschizând ușa foarte încet. Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
care nu se potriveau cu cele ale lui Marty Goines din copiile pe care și le procurase și stăteau acum în dosarul lui. Știind că amprentele lui Goines trebuiau să apară, continuă să caute și în cele din urmă fu răsplătit: o urmă de mână stângă pe marginea chiuvetei din bucătărie. Ghici că asasinul făcuse duș pentru a se spăla de sânge, așa că dădu cu praf pe fiecare suprafață de contact din baie, depistând unul, doi, trei degete și evantaiul complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
nou plasma pe 18 ianuarie 1950. Cardurile erau niște chestii de la cursele de cai - bilete de pariuri anulate, chitanțe, plicuri de chibrituri pe care erau scrise numele cailor favoriți și niște numere. Danny îi eliberă gâtul lui Leo Theodore Bordoni, răsplătindu-l pentru reacția avută la vederea ororii. Grupa de sânge și semnalmentele fizice îl scoteau de pe lista suspecților. Bordoni își drese glasul și își șterse sângele de pe față. Danny trase fermoarul borsetei și văzu un set de scule: un șperaclu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]