2,134 matches
-
o masă de CER hăituit, mâna continuă să scrie pe un nor de CEAȚĂ la fel de ARSĂ ÎN MEMORIA CORALILOR de unde o mare de doruri învinge în capcanele geroase ale întâmplărilor Dar și ciudățenia de chipuri albastre și de cuvinte albastre răstignite în amorțeala licorilor aglomerate-n extazuri mâloase de lumi. Și lumea e o CONTEMPLARE DE SPIRIT de lumini și infernale iubiri, iubiri separate de glasuri, iubiri separate de ploi, iubiri separate de altele noastre iubiri prin desprinse Trupuri de aer
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
-mi dezmoștenească visul ca pe o lumină tristă de dragoste... Timpul a trecut fără să mă rănească în viziunea realului, apoi s-a dus pe spumele mării neputând să se descopere pe sine pentru că sinele se vrea pe el însuși răstignit la capătul unui cuvânt ce ne biciuia odată cu privirile adolescenței ca și cum mi aduc aminte cum s-ar fi întâmplat ieri, cât de suav și pur descoperisem sensibilitatea alungită a privirilor, grăbite parcă peste ani, într-o zestre a bucuriei. Bănuiesc
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
-n cuvinte Și celor dragi din viață să îi prefacă-n gând Și-n depărtate vieți, doar Zeii să-i blesteme Pe cei ce-au dorit moartea unui POET STINGHER, Și-n templu de dispreț, doar albele poeme S-or răstigni profetic în rodii de mister Și-mbătrânit Orașul și sufocat de chinuri, În strae de lumini, te-ar îmbrăca MAESTRE, Arsurile de nopți prin sufocate visuri, Când florile de dragoste s-ar ofili-n ferestre. Veți spune că mi-am fost
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
AER, ce se pierde printre nori Am doar CASA-MI DE POEME, ce te place Să fii muza dintre noaptea de SIMEZE ÎN DECOR, Lasă-ți trupul tău de laur, pe tăcerile durute În rostirea multor doruri spre săli negre răstignite Unde CANDELA IUBIRII, din fiorul neînvins, În triunghi de sfinți apune nebuniile știute. Și plecarea mea de gheață peste umbra ce te-nalță Doar un sentiment sfârșește unde somnul te învinge Trecător și mândru versu-mi, cu o voce te învață
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
minuni de vise I-ar scutura țărâna lui de domn Eterne clipe de iubiri nestinse. Iar eu o ardere de timp Prin lumea plină de dorințe, Un trecător prin vieți de univers Și-n suflet iubirea unei liniști necuprinse. PĂMÂNTUL RĂSTIGNIT PE OAZE Iubitule, să mă arunci în mare, Cu sufletu-mi de aer și chipul înstelat Și lasă-mă să beau otrăvurile stelare Să pot să mor în sufletu-ți uitat. Iubitule, de vei putea să plângi, Căci te-am
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Te va răpi, din ochii mei de dor, Fii dragostea de ape pe-o secundă Îngenunchiată-n vremuri de fior. Iubitule, la căpătâi să-mi pui Mireasma de iubire și de raze Să-mi lumineze-n trupul vântului Să fiu pământul răstignit pe oaze. Iubitule, fii fulgerul de gând Și-aprinde o lumină-n candela de stele, Când toate s-or preface-n trupul de cuvânt Vei odihni alături de chinurile mele. OTRAVA DURERILOR DE SERI Din noaptea obosită priveam spre vremuri noi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
pământuri legendare Întunericul din umbre se destramă printre sorți, Lăsând sufletul de lună dezmerdat în ploi de vară. FĂRÂMĂ DE SOARE Sunt un Ochi din OCEANUL DE NOAPTE Și m-am desprins din raza de sori Ca un înger albastru răstignit în serate În fereastra de lume desprinsă din Nori Sunt un OCEAN DE UMBRE și ZĂRI prin florile timpului sunt COROLA DE NOAPTE Ca o fărâmă de soare m-am rătăcit prin ninsori Și port prin suflet lumini desprinse din
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
roua de profeți Ce-l mai sărut pe nopțile de albe infite... GENIUL UNUI TIMP PREA ȘTERS Aveam un microfon de aer Era un duh de liniști și ninsori. El, omul meu de chin cu plete lungi de aur Un răstignit pe crucea devorată-n sori. Era el omul prea iubit de timpuri Și ochii lui prelinși pe univers, Un domn de aer și de muze, El, un Iisus pe geniul unui timp prea șters Ce tălmăcește arderea în noapte Și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
sau Alexandru Macedon sînt doar obiecte la fel ca o statuie sau ca o rîșniță de cafea. Dincolo de noi rămîne singur numele devalizat ca un muced sarcofag. Un cuvînt. Iar indiferentele vorbe, pe jumătate moarte, sînt jumătăți de moarte. V. răstignit pe patul de spital realizez că e absurd să strig la copia mea tînără. V. tînăr mă privește disperat și totuși rîde. Se bucură văzîndu-mă cum plonjez în apele albastre sperînd să descopăr în mijlocul adîncimii un templu de aur plin
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Tatăl, prin Carele toate s-au făcut. Carele pentru noi oamenii și pentru a noastră mîntuire S-a pogorît din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfînt și din Maria Fecioara, și S-a făcut om. Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Pontiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat. Și a înviat a treia zi, după Scripturi. Și S-a suit la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui. Și iarăși va să vină cu slavă
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
se încheia, firește, cu cel al lui Jordan von Saxa. Tabloul îl reprezenta în postura Sfântului Eustacius, în costum de vânătoare, alături de calul și buldogul său, îngenuncheat și cu mâinile împreunate în dreptul ochilor, în fața unui cerb falnic, ca un Crist răstignit pe cruce între coarne. Bătrânul stătea uimit în fața celor două ipostaze ale grafului, într-una prosternat și în cealaltă paralizat, întrebându se care din ele era cea adevărată. Se decise să-l asculte și să-l creadă pe cel din
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
codeau, împingându-se unul pe altul, până când, câte unul mai îndrăzneț, suduind cu năduf de "paștele și grijania, care te-a plimbat cu sania", zvârlea căciula în țărână și câteva parale în cutia de tablă a fotografului și se lăsă răstignit la soare, în jilțul de lemn din fața aparatului. Fotograful îi prindea ceafa într-o zgardă de metal, cu care era prevăzut spătarul jilțului, imobilizându-i astfel capul ca pe un gândac în insectar. Îi potrivea în spate un panou de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
viață, nu se vedeau dar exalau miasme narcotice, grele și amare. Memoria olfactivă îi purtă gândul undeva departe, în copilărie. O moleșeală dulce îl făcu să se lase în genunchi, să se tolănească într-o rână și apoi să se răstignească pe spate, decupând o formă umană în desișul verde și primitor al buruienilor. Doar nările continuau să-i freamăte ca frunzele de mesteacăn și auzul i se ascuți până prinse foșgăitul bălos al melcilor pe urechile de elefant ale brusturilor
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
înțelepciunea greacă (I Cor. 1, 18-25). Tertulian s-a lăsat purtat de efecte ora torice al căror ecou se mai aude și astăzi.“ Sunt redate imediat spusele învățatului creștin din Despre trupul lui Hristos, V, 4: „Fiul Domnului a fost răstignit, și nu mi e rușine de acest lucru, pentru că trebuie să ne fie rușine. Și este cu totul vrednic de crezare că Fiul Domnului a murit, pentru că este ab surd. Și este sigur că a înviat după ce a fost pus
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
devin acum călăuzitoare. În fond, multe sunt văzute de unii ca nebunie, înainte de toate suferințele și patimile lui Dumnezeu. Cum ar putea unuia ca Marcion să-i apară demn de Domnul faptul că se naște și poartă un trup, este răstignit și închis într-un mormânt? Învățatul acestui veac se vede pe sine înțelept tocmai fiindcă nu crede așa ceva. „Dar înțelept vei fi [tu, Marcion,] doar dacă vei fi fost nebun [stultus] în această lume, crezând în cele nebune ale lui
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
formula paradoxală, îți dai seama că tocmai acest abis leagă cele două propoziții. Reluând unii termeni ai celor care resping ideea Întrupării, spune exact ceea ce are de spus. Afirmă simplu și limpede adevărul de credință: Fiul lui Dumnezeu a fost răstignit, a murit și a în viat. Or, înainte de toate, tocmai acest adevăr de credință este profund paradoxal. Cititorul ar putea să recunoască aici câteva niveluri distincte ale comprehensiunii. Ar putea să vadă cum ceea ce e rușinos, nebunesc și imposibil ( pudendum
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
lui. Nu frumusețea gratuită a unor antinomii îl atrage acum. De altfel, înainte de a rosti acele propoziții stranii din V, 4, vorbește despre sensul edificator al Întrupării. Reia apoi, în enunțuri lapidare, adevărul de credință (Fiul lui Dumnezeu a fost răstignit, a murit și a înviat din mormânt). Îl reia în așa fel încât să valoreze ca paradox teribil și pentru cei neîncrezători. Protejează astfel scandalul Crucii și îl rostește din nou în fața oricui a auzit ceva despre acesta. În consecință
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
să spun că Tertulian se află la originea celor scrise de Kierkegaard. Însă, deși îi desparte o istorie întreagă, cei doi se întâlnesc în chip fericit. În Despre trupul lui Hristos, V, 4, se spune: „Fiul lui Dumnezeu a fost răstignit, și nu mie rușine de acest lucru tocmai pentru că e de rușine (pudendum). Și este vrednic de crezare că Fiul lui Dumnezeu a murit, tocmai pentru că e nebunesc (ineptum). Și este sigur că a înviat după ce a fost pus în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
de întoarceri. Mda. Ar fi ceva... * Și-au mai trecut ani și întâmplări. Hoinari de Del tă, pe puntea unui vaporaș am fi început să scuipăm plictiseala în Dunăre când, revelație recompusă, l-am văzut ridicându-se, ridicându-se parcă răstignit dureros pe o cruce de aer. Acolo! Ce...acolo? Școala. Școala mea și a maică-ti. Și a întins palma parcă să apuce imaginea de de parte s-o apropie, s-o miroase, s-o guste. Era poate prima oară
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
sensul tare al progresului îl constituie căutarea paradisului pierdut. Ceea ce o bună parte a intelectualilor nu-i iartă lui Heidegger, respectiv adeziunea acestuia la nazism, e mai degrabă teama fiecăruia de decizii similare către ceea ce este considerat a fi răul. Răstignindu-l cât mai cu sârg parcă dispare pericolul adeziunii la rău. Însă poate că și insistența asupra exemplelor rele constituie o reiterare a răului. Una din părțile slabe ale secularizării o constituie preluarea rolului Divinității de către înlocuitori ai acesteia. Astfel
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
am îmbolnăvit rău de tot și ceea ce vreau să spun, într-un mod mai direct este că, este bine să evoluăm pe orizontală dar, trebuie în același timp să evoluăm și pe verticală, simbolistic este crucea pe care a fost răstignit Iisus Hristos și mulți alții în acele timpuri străvechi, dacă nu vom înțelege acest lucru, toți suntem destinați să ne crucificăm singuri. Evoluția pe verticală presupune folosirea puterilor interioare și nu mă refer la mușchi sau oase, mă refer la
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
pîntece. Mercurul din termometru Își izbește coada grea de somon, iscînd vîrtejul Înaltei febre. Aud loviturile de topor ale proniei prin tratatele de medicină, În timp ce vena sihastrei tinereți se zbate pe tîmpla infirmierei ― mă răstoarnă, scoțîndu-mi argintul din oase și răstignindu-mă de-a-ndoaselea crucii, Într-un tîrziu... Nebunii Îmi bolborosesc numele, mă năpădesc răscrucile, În curtea cimitirului mormintele au intrat În călduri. Femeile ușoare ale orașului Își leapădă puii dinaintea unui zeu venit pe catalige-n oraș. Încerc să-mi scot
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
În sînul stîng al sorei-șefe, strigînd: "Luna lehuza! Luna lehuza! Aduceți uneltele și pregătiți dalta Înfrîntă de un al treilea semn cardinal, frunțile noastre nu mai pot ieși din noapte...!" Cocoșul Încă nu a cîntat, dar cîntecul său Îmi stă răstignit pe tîmplă, și eu restitui, În felul meu, după cum spuneam, cerului marea-i singurătate, așteptînd zorile. Scene din viața și moartea poetului necunoscut Împleticit Între realitate și vis, trag după mine noile buletine de știri. Tot mai mulți dintre cunoscuții
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
nări și numai ce m-am crucit, când l-am văzut pe Ilarion Cărare, care nu se mai știe de unde apăruse și care nu degeaba chema Că era agățat cu un cablu electric de după gât pe niște bușteni și așa răstignit îl ducea apa în fundul galeriei, de unde nu mai putea fi salvat, cum nu-l poți salva pe unul care-i prins de un rechin uriaș, în gura lui plină de dinți înfricoșători Cum am putut, cum n-am putut, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în al căror ajutor porniseră ei, cu atâta inimă-bărbată Cutezător a fost și bietul Ilarion Cărare, cel care nu a mai apucat să ne spună cum s-a încurcat în blestematul de cablu electric, de pe acei bușteni pe care îl răstignise destinul, târându-l pe volbura apei tulbure și reci în adâncimile Muntelui Și Mehmet, adică Ali Străilaș, când a văzut că ne-am înmulțit în năpastă și nu mai suntem singuri sub ursită și-a sticlit dinții lui albi, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]