8,590 matches
-
trei colțuri, din acelea alimentate cu ulei, toate ferestrele deschise și revărsând în afară, în șuvoaie, un râu de lumină ca o inundație, o difuzie de cristale făcute din foc alb, însemnând drumul, marcând ruta fugii dezertorilor ca să nu se rătăcească, ca să nu se abată din drum prin scurtături. Prima reacție a responsabililor cu siguranța convoaielor a fost aceea de a lăsa deoparte toate măsurile de precauție, de a ordona călcarea accelerațiilor până la fund, de a dubla viteza, și chiar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
lui, și apoi, Iată-mă, sunt la dispoziția dumneavoastră. Comisarul încuviință cu bunăvoință, apoi începu, Scrisoarea dumneavoastră sau mai bine zis, cele trei scrisori ale dumneavoastră, pentru că au fost trei, M-am gândit că așa era mai sigur, se putea rătăci vreuna, explică bărbatul, Nu mă întrerupeți, răspundeți la întrebări când vi le voi pune eu, Da, domnule comisar, Scrisorile dumneavoastră, repet, au fost citite cu mult interes de către destinatari, în special în punctul în care spuneți că o anumită femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
aici, ceru comisarul, o să merg pe jos cei câțiva metri care mai sunt până acolo, Vă doresc noroc, domnule comisar, Și eu ție, Să sperăm că problema asta o să se rezolve rapid, vă mărturisesc că mă simt ca și cum aș fi rătăcit în mijlocul unui câmp minat, Omule, fii liniștit, nu există nici un motiv de îngrijorare, uită-te la străzile astea, observă ce tihnit, ce liniștit e orașul, Păi, exact asta mă neliniștește, domnule comisar, un oraș ca ăsta, fără autorități, fără guvern
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
-și facă griji, ministerul plătea factura, apoi se săpuni lent și din nou curse apa pentru a-i îndepărta de pe corp restul de murdărie, atunci memoria îl transportă în cârcă cu patru ani în urmă, când toți erau orbi și rătăceau imunzi și flămânzi prin oraș, dispuși la orice pentru un rest de pâine uscată acoperită de mucegai, pentru orice ar fi putut fi ingerat, cel puțin mestecat, astfel încât să înșele foamea cu sucurile sale sărace, și-o imagină pe soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cu femeia cu găleata înclinată, să se așeze pe marginea bazinului, să mângâie apa verde cu vârfurile degetelor și să le ducă la gură. Și apoi, ce fac după asta, întrebă el. Apoi, nimic, întoarcerea în labirintul străzilor, să se rătăcească, să se piardă și să se întoarcă înapoi, să meargă, să meargă, să mănânce fără poftă, doar ca să reușească să-și mențină trupul în picioare, să intre într-un cinema pentru două ore, să se distreze văzând aventurile unei expediții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
decât simpla mea distracție. III Însă toate acestea au fost doar o paranteză. Eram foarte tânăr când am scris prima mea carte. Din fericire pentru mine, a stârnit atenția și diferite persoane au dorit să mă cunoască. Nu fără melancolie rătăcesc acum printre amintirile din lumea literară a Londrei, căreia i-am fost prezentat sfios, dar plin de dorințe și entuziasm. A trecut multă vreme de când o frecventam și dacă romanele care-i descriu ciudățeniile actuale sunt exacte atunci înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
străzii în zdrențe foarte pitorești și femei cu fuste colorate. Uneori ședeau lenevos pe treptele unei biserici, iar alteori se plimbau printre chiparoși pe fondul unui cer fără nori. Uneori stăteau îmbrățișați ca îndrăgostiții lângă o fântână renascentistă, iar alteori rătăceau prin Campagna lângă un car cu boi. Pânzele erau desenate cu grijă și pictate cu și mai multă grijă. Nici o fotografie n-ar fi putut să fie mai exactă. Unul dintre pictorii de pe la Villa Medici îl numise pe Stroeve Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
lui. Dirk, cu lamentările sale inutile, începuse să mă cam plictisească, așa că-i evitam compania. Era o poveste sordidă și nu mai eram deloc dispus să-mi bat capul cu ea. Într-o dimineață lucram. Eram în pijama. Gândurile mele rătăceau colo și colo și-mi reveneau în minte plajele însorite din Bretagne și răcoarea mării. Lângă mine era ceașca goală în care îmi adusese portăreasa un caffé au lait și o bucată de croissant pe care nu-l mâncasem căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
adevărată furie a dominației și nimic altceva n-o poate satisface. Are o minte îngustă și nu poate suferi abstracțiunile pe care e incapabilă să le cuprindă. Se ocupă de lucruri materiale și e geloasă pe cele ideale. Sufletul bărbatului rătăcește prin zonele cele mai îndepărtate ale universului, iar ea caută să-l întemnițeze în cercul caietului ei de socoteli. Îți aduci aminte de nevastă-mea? Am văzut-o pe Blanche cum, încetul cu încetul, încearcă toate șmecheriile ăleilalte. Cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
preț pentru găzduire. El și cu Strickland fură repartizați în camere diferite și când îi dădu jos din pat la cinci dimineața o huidumă de călugăr, până-și făcu patul și se spălă pe față, Strickland deja dispăruse. Căpitanul Nichols rătăci pe stradă printr-un frig cumplit preț de o oră și apoi se îndreptă către Piața Victor Gélu unde se întrunesc de obicei marinarii. Acolo îl revăzu pe Strickland moțăind cu capul sprijinit de piedestalul unei statui. Îi dădu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mai în vârstă, dar destul de chipeș. Tiaré (taică-său îi dăduse numele florii aceleia albe, parfumate, despre care se spune că dacă ai mirosit-o o dată te va atrage întotdeauna înapoi în Tahiti până la sfârșitul vieții, oricât de departe vei rătăci) - Tiaré și-l amintea perfect pe Strickland: — Venea pe aici uneori și-l vedeam umblând prin Papeete. Îmi era milă de el, că tare slab mai era și niciodată n-avea un gologan în buzunar. Când auzeam că e prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
el, dar i-am spus că aia e în Anglia și Anglia e la capătul lumii. — Adevărat, i-am răspuns. — Venea pe la Papeete cam la două-trei luni o dată, când avea nevoie de vopsele sau de tutun ori de bani, și rătăcea prin oraș ca un câine de pripas. Îmi era milă de el. Aveam aici o fată pe nume Ata care-mi făcea curățenie. Era oarecum rudă cu mine și taică-său și cu maică-sa muriseră, așa că o luasem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
știți, oroarea băștinașilor de boală este foarte puternică și, pe vremuri, când se descopereau urmele ei, bolnavul era ucis. Totuși, uneori, când băieții din sat se urcau pe dealuri, îl mai zăreau pe albul acela cu barba lui mare, roșie rătăcind pe acolo. Fugeau înspăimântați. Uneori Ata cobora noaptea până în sat și-l trezea pe negustor ca să cumpere diverse lucruri de care avea mare nevoie. Știa că băștinașii o privesc cu aceeași aversiune înspăimântată ca și pe Strickland, așa că-i evita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
contraforturi, sau elemente de structură cu o funcție aparte. - Căutați În perimetrul incendiului resturi asemănătoare cu acestea și opriți-vă acolo. Dați-mi câte un capăt din frânghiile voastre și Întindeți-le Între voi, le porunci oamenilor. Toți Începură să rătăcească printre resturile carbonizate, târându-și frânghiile legate Între ele. Unul după altul, se opriră, ridicând frânghiile pentru a le face mai vizibile. În fața ochilor poetului se conturase un octogon perfect. Dante continua să caute un posibil Înțeles În ceea ce vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pentru că făcu un semn de Încuviințare. Apoi Îi strânse mâna femeii acoperită cu vălul și Îi deschise palma, unde se apucă să Îi bată cu buricele degetelor Într-un ritm misterios. Dante privea uimit scena. Dar, Între timp, mintea Îi rătăcea printr-o pădure de analogii. Simțea cum Îi crește un sentiment de stânjeneală, ca și când ar fi pândit o feminitate secretă, dezvăluită puțin câte puțin prin acel straniu colocviu. Poate că aceeași stânjeneală pe care o simțise Paris, se gândi el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
el, atunci când fusese chemat să pună capăt Întrecerii dintre zeițe. De data această, Însă, premiul aflat În joc era răspunsul la o enigmă. Pietra părea și ea atentă, dar, cu coada ochiului, poetul observă că privirea ei, aparent ațintită Înainte, rătăcea prin jur, oprindu-se adesea asupra lui. Femeia acoperită cu vălul Începuse, la rândul ei, să atingă palma celeilalte, cu mișcări la fel de neînțelese. În cele din urmă, tânăra prostituată se opri și se Întoarse spre Pietra, scoțând un șir de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
din jur. Toți ridicară din umeri, uitându-se la cei de alături. Apoi, un băiat ieși În față, sfios. - Eu l-am găsit, bâigui el. Veneam să iau comanda pentru vin... - L-a văzut cineva căzând? O nouă privire perplexă rătăci printre fețele prostite ale celor de față. Dante se aplecă iarăși peste cadavru, examinându-i membrele răsucite. Îl Întoarse Încetișor: pe piept, În dreptul inimii, două tăieturi În vestă, tivite cu stacojiu, ieșeau clar În evidență. Una din cele două lovituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
putea auzi. În mai multe rânduri, Îi surprinsese schimbând câte o privire cu Înțeles, Însă gândurile lui erau prea captivate de ultimele Întâmplări din noaptea precedentă. Începuse să cerceteze o urmă care Îi fulgerase prin minte, dar imediat firul se rătăcea Într-un hățiș de ipoteze neconcludente. Adunarea se prelungea de câteva ceasuri bune, Împrăștiate asupra unei multitudini parcă nesfârșite de deliberări nesemnificative. Însă, de câteva momente, ceva Începuse să Îl deranjeze, ceva ce se insinua În toate acele discuții ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
un colț, trupul lui Arrigo, Învelit În lințoliu, parcă le observa mișcările. O margine a țesăturii alunecase, descoperindu-i fața. Era drept să se afle acolo, se gândi Dante. Încă nu trecuseră două ceasuri de la moartea lui, iar sufletul Îi rătăcea la hotarele Împărăției umbrelor. Încă putea vedea. Una câte una, cele opt plăci fură rezemate de câte un perete. Bonatti urmărea perimetrul construcției, indicând din memorie unghiurile, ca și când ar fi trasat pe piatră un ultim, extraordinar horoscop. Dante Îl urmărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
unii care se voiau poeți adăugau chiar Belle de jour. Când erau toate trei în local, ducând carafele, paharele și tacâmurile, în mijlocul a zeci de bărbați care vorbeau tare și beau prea mult, mi se părea că sunt niște flori rătăcite într-o tavernă a viciilor. Și îndeosebi mezina îmi părea atât de pură, încât am văzut-o întotdeauna foarte departe de lumea noastră. Când Destinat intra în restaurant, Bourrache, care este un om al obișnuințelor, îi spunea de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și saschiu, lângă apele molcome ale râului Guerlante și cele, mai grăbite, ale micului canal. Putea fi luat, în acele momente, drept o statuie. Încerc să înțeleg de atâția ani, dar nu mă socotesc mai răutăcios decât alții. Bâjbâi, mă rătăcesc, mă învârt în cerc. La început, înainte de Caz, Destinat era pentru mine un nume, o funcție, o casă, o avere, un chip cu care mă intersectam de cel puțin două sau trei ori în fiecare săptămână și înaintea căruia îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
convingeam că îmi simțea prezența și că își trăgea forța din ea, forța de a se întoarce la mine. Era frumoasă. Poate ceva mai palidă decât era când o părăsisem, dar și mai dulce, ca și cum somnul profund în care ea rătăcea acum alungase îngrijorările, temerile, suferințele zilei. Da, era frumoasă. Nu am văzut-o niciodată urâtă, bătrână, ridată, obosită. Trăiesc de atâția ani cu o femeie care nu a-mbătrânit. Eu mă cocoșez, scuip, sunt epuizat, am riduri, dar ea, ea rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
spre estul campusului. S-au scurs câteva minute, În care Amory a continuat să șadă fără glas. Regreta că exista o regulă ce le interzicea studenților din primul an să iasă din casă după stingere, fiindcă ar fi dorit să rătăcească pe aleile umbroase și parfumate, unde Witherspoon se apleca deasupra copiilor săi atici, Whig și Clio, ca o cloșcă neagră, unde negrul șarpe gotic al râului Little se Îmbârliga spre Cuyler și Patton, iar acestea, la rândul lor, proiectau misterul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Amory a găsit ceea ce căuta și, Întorcându-se la masa de toaletă, a deschis un sertar plin cu scrisori, Însemnări, verigi dintr-un lanț, două batiste micuțe și câteva instantanee fotografice. În timp ce le muta grijuliu În cutie, mintea i-a rătăcit până la un pasaj dintr-o carte, În care eroul, după ce păstrase vreme de un an o bucată din săpunul iubitei pierdute, În cele din urmă s-a spălat cu el pe mâini. A râs și a Început să fredoneze „După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
În atmosfera aceea de mulțumire de sine zâmbăreață. Într-o după-amiază a parcurs câțiva kilometri pe un drum nou pentru el și apoi, urmând sfatul greșit al unei femei de culoare, a tăiat-o printr-o pădurice... și s-a rătăcit definitiv. O furtună care trecea pe acolo s-a hotărât să izbucnească și, spre marea lui supărare, cerul s-a smolit dintr-o dată, iar ploaia a Început să șiroiască printre copacii deveniți brusc fantomatici și amăgitori. Tunetul se rostogolea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]