2,625 matches
-
-l sperii. (Câinele începe să latre de undeva de sus, ca și cum cei doi ar fi pe fundul unei gropi și câinele i-ar lătra de pe marginea gropii.) BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Disperat.): Iar! O, nu... Iar, iar! BĂRBATUL CU BASTON (Umblând rătăcit cu privirile în sus.): Crezi că-i același? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: El e. E unul singur. BĂRBATUL CU BASTON: Ne-am băgat într-o chestie prea de tot. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: În orice caz, am coborât prea mult. Ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
avea mereu prin buzunare pâine uscată. ─ Cuțu, cuțu, întinde el covrigul, aplecându-se înspre arătarea lihnită. Nu, îl oprește Iulia, punându-i o mână pe braț. Nu te apropia de ea. E slăbită, a fătat pui mulți și are mințile rătăcite. Acum omul n-o mai poate ajuta. A ajuns la Dumnezeu. Cățeaua cotește pe linia tramvaiului și la chioșcul S.C. Tundra SRL, dispare. Atunci, întreabă Sandu, ce ni se întâmplă nouă acum cu adevărat, Iulia? Acum, aici, în clipa asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
altul, din caierul mohorâtelor norne care la orice dau din umeri zicând, ei și? sau mare scofală! sau eeee-xtraordinar! Dar băteala! Băteala e ce e! Răzbătând din sala de jocuri, frânturi de cuvinte noi, câte un crâmpei de cântec, note rătăcite alunecă până jos odată cu foșnetul frunzelor viitoare, promițător, amenințător? Cel cu mustață de pandur și ochi tăios fredonează printre dinți o doină de cătănie și apucă pachetul de cărți pe care i l-a întins mărunțelul în trenci verde cărăbuș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
și ale anului. Continuând să tacă, pictorul toarnă ceva gălbui în paharele din tavă. Noroc cu Aurora, care e în formă. ─ Măi băieți, zice ea. Hai noroc și să vă spun cum stă treaba. Și le spune. În timpul ăsta, ochiul rătăcit al lui Pascal stăruie asupra fiecărui amănunt al atelierului, accesibil în mod destul de curios prin cămara de mături de la observator. Cum de n-a știut de mai demult de povestea asta? Dar nu e la prima scăpare. Și pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
el, e o chestie care merge la cititorii de-acuma, asta cu suflatul, răpiri, teroriști ascunși, și p-ormă s-o întorci cum acuma îl face și cetățean de onoare, eu mai și plătesc mascarada, că s-a-ntors oaia sau boul rătăcit cum zice și la Biblie, și-l plimbă ca pe Ceaușescu cu limuzina prefecturii, îți dai seama, și cu motocicliștii în față de la «Roata morții» și «Zidul curajului» de la circul lui Brandaburlea ăl Tânăr, scamatorii kaghebiste, să ții minte când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
N-ai putea să înțelegi. Sigur, zise Hugo, care nu părea prea convins. Deși am recunoscut că fusesem un pic geloasă - ceea ce nu-mi stă deloc în obicei - când o văzusem pe Violet căzând în brațele lui Hugo asemenea soției rătăcite care se întoarce la soțul cel răbdător, la capătul unei super producții în trei părți, principalul motiv pentru care pusesem capăt îmbrățișării lor fusese acela de a-i elibera mâinile lui Hugo ca să poată telefona. Fusesem implicată în așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
A, apropo, îți atârnă un fir de la tiv. Hugo încerca din răsputeri să nu râdă. Știam care îi sunt sentimentele. Tabitha strânse din dinți și se uită cu ură către Violet. Era mult mai atrăgătoare când nu juca rolul fetiței rătăcite. Dacă nu-ți dai seama ce s-a întâmplat, nu înțeleg de ce ar trebui să mă chinuiesc eu să-ți explic, zise ea cu mânie. Dar cine te-a atacat, nu pe tine te căuta! Pe mine mă voia! Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
stele, nori raze de lună, scoici, pescăruși, toate acestea sunt tot atâtea subiecte în haikuurile sau poemele tanka și senryu ale Taniei Nicolescu. Tanka, deși poezie de dragoste, în textele autoarei descoperim scheciuri de natură, Se zbate-n geamuri fluturele rătăcit - cu zgomote seci castanele arămii îi numără clipele Iar în senryu simțul umorului cu care este înzestrată depășește limitele hazului și devine ironie sarcastică. Coadă la loto degeaba risipesc bani de aur salcâmi Cartea se încheie cu texte în stil
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
de nea În abisul nopții strălucește muntele - cad fulgii de nea Vântul tăios spulberând roiul de fulgi și-n ripostă nămeți Avalanșă-n munți - în clinchet lin de zurgălăi trecea o sanie Gene albite - sub voalul de ninsoare alți pași rătăciți Zdrențe negre-n nuc - doar ciorile-s culoarea din iureșul alb Pescăruși și ciori zburând prin fulgii de nea fluviul lenevind După ninsoare eternitatea în alb - cruci fără nume Parcul albit de nea - trandafirii doar obrajii iubitei Strada patinoar - sub
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
cad stropii calzi Pești printre stele - castana fierbinte a lunii-n leagănul de unde-ntunecate albește-n așteptare Stol de porumbei măsurand cu zboruri largi cerul de toamnă - doar melcul umbrei călcând după mine prin frunze Se zbate-n geamuri fluturele rătăcit - cu zgomote seci castanele arămii îi numără clipele Se umple strada de foșnetul frunzelor - pentru o clipă din golul ramurilor lumina altor veacuri SENRYU Umbre pe apă - abracadabra și broasca saltă ... în lună Cutezanța viermelui frântă-ntr-o floare - carnivoră
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
să vezi un munte, o pășune, un drum sau o casă și, deodată, fumul înălțându-se spre un cer fără nici o pată. Indieni! vor exclama ei de îndată. „Vreun sălbatic fierbând la foc mic un explorator imprudent...“ „Poate un călător rătăcit, cerând ajutor...“ „Poate pădurea care arde singură...“ Nu și l-ar imagina niciodată așezat în coliba lui, citindu-l pe Huxley, încercând să evadeze din Minunata lume nouă pe care o descrisese. El ar fi „Sălbaticul“, iar coliba lui din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
deprinde cu gândul că Vasilica va fi depusă acolo pentru totdeauna, acolo...în pământ... Acolo, printre crucile străine... Groparii aruncară cele dintâi lopeți de pământ... Primii bolovani loviră scândura raclei cu un sunet innăbușit, tot mai innăbușit. Iorgu, cu privirea rătăcită simți lovitura fiecărui bolovan în creier... în suflet. Ar fi vrut să rămâie lângă dânsa, în groapă, într-o îmbrățișare veșnică în fața acelui Atotputernic și fără de sfârșit. Și, într-o frântură de clipă, hotărâ ce n-a gândit niciodată. ”- Așteaptă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
rămâie lângă dânsa, în groapă, într-o îmbrățișare veșnică în fața acelui Atotputernic și fără de sfârșit. Și, într-o frântură de clipă, hotărâ ce n-a gândit niciodată. ”- Așteaptă-mă, Fata...așteaptă-mă, că vin și eu !” bâigui el cu privirea rătăcită. Bulgării grei de pământ curgeau întruna...groapa se umplea repede, iar Iorgu parcă se depărta tot mai mult de adâncul ei. Bătaia clopotului părea că numără bulgării căzuți peste raclă. Cei de față simțiră, trecând prin ființa lor, suflarea înghețată
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
s-ar fi putut... Într-un târziu, amândoi se aflau în fața ferestrei. ”-... Ce liniștite sunt serile toamnei !” zise ea după o vreme, în fața ferestrei, privind crizantemele aurii, din grădinița din față. Sprijinită de brațul lui, se uita cu o privire rătăcită pierdută pe cer... peste oraș... peste orizont. O albeață de argint acoperea orașul... Cerul nopții era limpede ca gheața. Vasilica văzu prima stea a serii înălțându-se dinspre pădurea Trestiana. ”- Uite, prima stea...!” tresări ea, strângânduse lângă dânsul. ”- Ce-ți
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
pe Vasilica în mulțimea care se pierduse în soare... Tocmai se trezi dintr-o toropeală lungă și grea, de friguri și vise stranii... Se cercetă. Acum i se păru că era "altul”. Tulburat de febră și delir, în mintea lui rătăcită nu mai rămăsese decât ceva confuz, care nu-i îngăduia să cuprindă ce s-a întâmplat cu el. Încet, încet se limpezi. Făcu câțiva pași prin cameră și se opri în fața ferestrei. - Se’năsprește vremea!... murmură el, lăsându-se pradă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
a lăsat încet-încet, simțind o amorțeală între umeri. Nu-și putea aminti tot... doar, și-a șters ochii cu dosul palmelor, și a încercat să-și limpezească gândurile, să-și adune puterile. Tulburat de febră și delir, în mintea lui rătăcită nu mai rămăsese decât ceva confuz, care nu-i îngăduia să lege întâmplările între ele... vedea, doar, imagini ca prin ceată. Si alunecă din nou în somn. ... Pe când se zbătea împotriva fantomelor si febrei... si împotriva sufocării care îi cuprindea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
pe dinăuntru, gata să explodez, fărĂ să-mi pot Întinde mâinile și picioarele, fărĂ Adina Dabija 84 să ies, să sar, să explodez și să fiu una cu toți atomii din univers, ca pe Vremea Poeziei. iar dacă vreo muză rătĂcită bătea la poarta mea, ademenindu-mă cu vreuna dintre lumile văzute sau nevăzute, Îi trânteam ușa În nas, ca unei tentații frivole. Știam că pot fi un diapazon, că pot vibra, că pot avea orgasme peste orgasme și că pot
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
un asemenea joc. Puteam măcar să fi vorbit cu Teo Haiduc să vină cu mine, să mă aștepte În fața hotelului. Concentrată cum eram să privesc mereu Înapoi, nu i-am acordat nici o atenție cerșetorului care stătea pe marginea trotuarului cu privirea rătĂcită. Când am trecut de el am simțit o lovitură În spate. „Tâmpitul“, am exclamat eu În gând, crezând că mă șicana precum puștii cretini care te pișcă de fund și fug râzând. mă Înșelam Însă. Am pus mâna la spate
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
pentru că spectacolul uman care se deschidea În fața ochilor mei era de-a dreptul horific, Încât numai să-i privesc pe toți la un loc era pentru mine cea mai mare pedeapsă. Unii rânjeau, alții grohăiau, dar cei mai mulți aveau niște priviri rătĂcite și semănau cu niște case părĂsite cărora li se bălĂngăne ușile și feresterele a pustiu, gata să fie luate În stăpânire de orice duh rău care s-ar fi nimerit prin preajmă. răul Își desă- vârșise opera prin ei și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Vrei bani ? m-a Întrebat femeia cu Înfrigurare. Îți dau bani sau, dacă preferi, Îți dau jumătate din apartamentul nostru... E central... Poți veni să locuiești la noi ! m-am Îndepărtat cu oroare. Era Într-adevăr o femeie cu mintea rătĂcită, ca și fiul său. — Nu, serios, insistă ea apropiindu-se din nou de mine. Ce vrei ? Întrebă ea cercetându-mă cu ochi speriați ca niște păsĂri. În cele din urmă femeia izbucni În plâns. — iartă- l, mamă ! Era și el
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
oară În viața mea, am fost salvată prin miracolul grației divine. Poate că o lacrimă a lui Dumnezeu a topit ghețarul În care mă rătĂcisem. Sau poate dragostea pe care am simțit-o pentru ivan - seamănul meu, fratele meu, partea rătĂcită a sufletului meu - a prefăcut pe loc ghețarul În abur. m-am trezit În camera mea de hotel cu puțin Înainte ca recepționerul să mă anunțe că e timpul să cobor la micul dejun. Șaman 229 Pe hol se auzea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
dezorientare, mă chirceam pe dinăuntru, gata să explodez, fără să-mi pot întinde mâinile și picioarele, fără să ies, să sar, să explodez și să fiu una cu toți atomii din univers, ca pe Vremea Poeziei. Iar dacă vreo muză rătăcită bătea la poarta mea, ademenindu-mă cu vreuna dintre lumile văzute sau nevăzute, îi trânteam ușa în nas, ca unei tentații frivole. Știam că pot fi un diapazon, că pot vibra, că pot avea orgasme peste orgasme și că pot
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
un asemenea joc. Puteam măcar să fi vorbit cu Teo Haiduc să vină cu mine, să mă aștepte în fața hotelului. Concentrată cum eram să privesc mereu înapoi, nu i-am acordat nici o atenție cerșetorului care stătea pe marginea trotuarului cu privirea rătăcită. Când am trecut de el am simțit o lovitură în spate. „Tâmpitul“, am exclamat eu în gând, crezând că mă șicana precum puștii cretini care te pișcă de fund și fug râzând. Mă înșelam însă. Am pus mâna la spate
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
pentru că spectacolul uman care se deschidea în fața ochilor mei era de-a dreptul horific, încât numai să-i privesc pe toți la un loc era pentru mine cea mai mare pedeapsă. Unii rânjeau, alții grohăiau, dar cei mai mulți aveau niște priviri rătăcite și semănau cu niște case părăsite cărora li se bălăngăne ușile și feresterele a pustiu, gata să fie luate în stăpânire de orice duh rău care s-ar fi nimerit prin preajmă. Răul își desăvârșise opera prin ei și, apoi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Vrei bani ? m-a întrebat femeia cu înfrigurare. Îți dau bani sau, dacă preferi, îți dau jumătate din apartamentul nostru... E central... Poți veni să locuiești la noi ! m-am îndepărtat cu oroare. Era într-adevăr o femeie cu mintea rătăcită, ca și fiul său. — Nu, serios, insistă ea apropiindu-se din nou de mine. Ce vrei ? întrebă ea cercetându-mă cu ochi speriați ca niște păsări. În cele din urmă femeia izbucni în plâns. — Iartă-l, mamă ! Era și el
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]