2,974 matches
-
de pază al unui lagăr de concentrare. - Cândva am fotografiat o bătălie care se dădea Într-un balamuc, a spus Faulques. 10. După ce a rămas singur, a lucrat Întreaga după-amiază, până noaptea târziu, la o zonă din partea inferioară a frescei: războinicii care, lângă montantul din stânga al ușii turnului, așteptau călare ocazia de a intra În luptă, deși unul dintre ei o luase Înaintea Întregii cete, cu lancea În cumpănă, atacând de unul singur un grup de lănci pictate ceva mai la stânga
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
lui Marey. În tabloul lui Uccello, pe ceea ce la prima vedere părea un singur cal, ceata era alcătuită din cinci călăreți aproape suprapuși, din care se vedeau patru capete cu trei panașuri, unul dintre ele suspendat În aer. Un singur războinic părea să țină În mână două dintre cele cinci lănci dispuse În evantai, ca și cum ar fi fost una singură În diferite faze ale aceleiași mișcări. Totul se topea Într-o descopunere foarte reușită, dinamică, În stilul unei secvențe de film
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
trupului, un braț și un șold; al treilea, doar aparatul. Și, În fiece fragment al imaginii incomplete, Olvido părea să se topească În propriu-i reflex, descompus În fiece clipă a fugii și fixat În timp, În emulsia rollfilmului, precum războinicul lui Paolo Uccello și cel pe care Faulques Îl picta pe fresca lui. 12. Plecase cu el, pur și simplu. Vreau să merg cu tine, spusese. Am nevoie de un Virgiliu tăcut, și tu ești bun la așa ceva. Vreau un
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ia apă din rezervor, l-a găsit stând sub pinii de pe faleză și privind marea. Fără să-i adreseze vreo vorbă, pictorul s-a Întors În turn și a continuat să lucreze mai bine de un ceas, Încercând să finiseze războinicii călare, până a considerat Încheiată acea parte a frescei. Apoi a ieșit iar afară, mijind ochii sub lumina zenitală foarte puternică care Îl acoperea tot, s-a spălat pe mâini și pe brațe și, după ce s-a gândit o clipă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
să facă o cafea și a coborât cu câte o ceașcă aburindă În fiecare mână. Musafirul Își aprinsese altă țigară și privea pe pictura murală locul unde coloana fugarilor părăsea orașul În flăcări sub armele mercenarilor Îmbrăcați În fier, printre războinici medievali și soldați futuriști. - E o fisură În perete, acolo sus, a spus Markovic. - Știu. - Ce păcat - croatul a dat din cap, necăjit. Stricată Înainte de a fi terminată. Deși, oricum... A tăcut, iar Faulques i-a privit profilul, interesat de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
agale În lungul zidului, a zâmbit gânditor. - Știi ceva, domnule Faulques? Datorită dumitale nu mai pot să cred În certitudinile celor care au casă, familie și prieteni. Zâmbetul Îi dezgolea golul din dantură, când s-a oprit lângă ceata de războinici ce așteptau să intre În luptă, la care Faulques lucrase toată ziua anterioară. Lumina soarelui, care Începea să scapete și strălucea În fereastră, dădea Întregii scene o lumină extraordinară, făcând armurile să sclipească de parcă ar fi fost din metal adevărat
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ochii Înnebuniți ai bărbatului ce Înjunghia un mameluc din 2 Mai 1808 la Madrid, abia Întrezăriți printre capetele oamenilor care umpleau până la refuz una dintre sălile dedicate lui Goya la muzeul Prado, până la Mad Meg de Bruegel În penumbră, cu războinicul jefuitor și spada lui căzută de-o parte, iar În cealaltă profilul unui școlar care Îl privea Într-o sală aproape goală din muzeul Mayer van der Bergh din Antwerpen. Rezultatul final al Întregii munci fusese albumul Morituri, ultima lucrare
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Faulques luase de la tânăra pictată de Piero della Francesca aerul Andromacăi sale - un umăr și un sân goale, hainele În dezordine geometrică, de parcă tocmai se sculase din pat, cu copilul În brațe - și mai ales privirea tristă, pierdută dincolo de umărul războinicului. Privirea aceea părea să străbată Întinderea circulară a câmpului de luptă până la șuvoiul fugarilor, care părăseau orașul În flăcări, ca și cum femeia se putea recunoaște dinainte În toate celelalte femei, prăzi ale Învingătorului. În fața ei, Înspăimântător cu suliță și un amestec
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
vopselele direct pe perete, a trecut iar peste chipul lui Hector, aplicând alb și albastru peste siena, ca să Întărească racursiul din partea inferioară, după ce sfârșise de Întunecat umbra chiverei pe gât și pe ceafă. Accentua astfel aerul de duritate stoică al războinicului, tonurile lui reci În fața acelora calde, armonios gradate, ale trupului și chipului femeii, gestul resemnat, rigid aproape până la caricatura militară, al bărbatului supus regulamentelor. Păi, a șoptit iar pictorul de război, eu zic că nu există nici un bărbat pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
sub ploaie. Și nenumăratele figurine minuscule care se Îndreptau spre ele, ieșind din orașul În flăcări. Foc și ploaie, tensiunea contrariilor dând vigoare naturii și curs vieții, culori calde, stinse cu forme poliedrice, oțelite, reci. Și axul Învingătorilor, nave și războinici, diferit de al Înfrânților, o chestiune de unghiuri și perspective, culmea orașului, o diagonală care ducea la femeia violată și la copil, și o alta care constituia scheletul șirului de fugari. Și, cu toate acestea, totul atât de liniștit. Privirea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
urmă victimă și totodată viitor călău propriu - numai copiii morți nu erau călăii de mâine. În ciuda cruzimii lor, dezastrele războiului rămâneau În planul al doilea, prinse În culoarea și forma care le Înconjurau; iar ochii privitorului se opreau pe ochii războinicilor care așteptau lupta, pe soldatul de fier, pe femeia din fruntea șirului de fugari, pe coapsele celeilalte femei, căzută la pământ. Și, la sfârșit, formând un triunghi, pe vulcanul echidistant dintre orașul În flăcări, la stânga, și celălalt oraș, care se
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ierarhie nu numai ontologică, ci și spațială, căci ea îi permite Puterii care domină lumea să vadă fără să fie văzută. Ochi anonim. Ochi transcendental. Ochi superior. Supravegherea divină operează în același fel atât la greci, cât și la creștini. Războinicul Aiax e pedepsit tocmai pentru îndrăzneala de a fi crezut că putea înșela vigilența zeilor, iar tragedia disecă îngrozitoarele torturi ale eroului răzvrătit. Mai târziu, la Calderón de la Barca, în splendidele sale autos sacramentales, lumea se află explicit sub stăpânirea
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
viața este un carusel care interzice posibilitatea imobilizării într-o singură relație. Alternanța grecilor este o lecție de relativitate. O regăsim și în Japonia, într-o formă încă și mai riguroasă, căci, după o piesă n: cu fantome sau cu războinici, urmează un kyôgen care tratează aproape aceleași subiecte, dar la modul comic. Astfel, ceea ce, în n:, ține de straniu și de tulburător, de apariții neliniștitoare sau de extraordinare fapte vitejești, se vede reluat, în kyôgen, dintr-o perspectivă diferită, concretă
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
tau (simbol al crucii), care vor reedita individual patimile suferite de Cristos din iubire față de Dumnezeul cel bun21. În vreme ce Cristos a venit pentru a-l revela pe Dumnezeul ascuns, Mesia va veni din partea Demiurgului, Dumnezeul cunoscut, și va fi un războinic 22 care Îi va salva numai pe cei din neamul ales al Făgăduinței 23. Cum se poate oare scăpa din lumea aceasta, din „temnița Demiurgului” (haec cellula creatoris)24? Doar ascetistul riguros, incluzînd encratismul (respingerea căsătoriei), poate ajuta la o
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cu grijă cum să pătrundă În Lumină 33. Îngrijorat poate, după cum insinuează Theodoret și Simplicius 34, Părintele Măreției se găsește În fața unei alegeri: să-i trimită În luptă pe cei cinci eoni ai săi de Lumină, sau să făurească alți războinici. Theodor bar Konai crede că cei cinci eoni, fiind creați pentru vremuri de pace, n-ar fi putut interveni; dimpotrivă, Ibn al-Nad@1@m susține că „acești războinici ai lui erau În stare să-1 Înfrîngă #pe Regele Întunericului##, Însă el
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pe cei cinci eoni ai săi de Lumină, sau să făurească alți războinici. Theodor bar Konai crede că cei cinci eoni, fiind creați pentru vremuri de pace, n-ar fi putut interveni; dimpotrivă, Ibn al-Nad@1@m susține că „acești războinici ai lui erau În stare să-1 Înfrîngă #pe Regele Întunericului##, Însă el #Părintele Măreției## a dorit să-și afirme supremația prin el Însuși”35. În cele din urmă se hotărăște să lupte singur și, În consecință, procedează la Întîia Creație
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
rabba d’igara); - din GÎndire, pe Adamas de Lumină (Adamas nuhra); - din Reflecție, pe Regele Gloriei (melekh shubha); - din Voință, pe Purtător (sabla), numit și Homophorus 41 și cunoscut Îndeobște drept Atlas care poartă Pămîntul pe umeri 42. Cei cinci războinici din A Doua Creație ajung pe Tărîmul Întunericului, unde Îi află pe Protoantrop și pe cei cinci Fii ai săi, care fuseseră Înghițiți de puterile Răului. Spiritul Viu lansează un strigăt (Chemare); glasul lui devine tăios ca o spadă atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
sînt și ele eliberate.” Mani spuse: „Acest foc va ține o mie patru sute șaizeci și opt de ani.” El spuse: „Dacă această lucrare se va Încheia și Îndrăzneața căpetenie, Spiritul Întunericului, va vedea eliberarea Luminii și Înflăcărarea Îngerilor la capitularea războinicilor și a gărzilor #Întunericului##, și dacă ea va vedea În jurul ei cîmpul de luptă și războinicii care-o acuză, se va retrage Într-un mormînt pregătit pentru ea, iar mormîntul acesta va fi astupat cu o stîncă mare cît lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de ani.” El spuse: „Dacă această lucrare se va Încheia și Îndrăzneața căpetenie, Spiritul Întunericului, va vedea eliberarea Luminii și Înflăcărarea Îngerilor la capitularea războinicilor și a gărzilor #Întunericului##, și dacă ea va vedea În jurul ei cîmpul de luptă și războinicii care-o acuză, se va retrage Într-un mormînt pregătit pentru ea, iar mormîntul acesta va fi astupat cu o stîncă mare cît lumea, care o va Închide acolo Înăuntru”87. Porțile, pridvoarele, ușile, pragurile și cărările, confirmate și de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a duce o viață dharmică. Viața în societate este condusă de reguli precise: astfel, viața bărbaților este împărțită în faze (dobândirea învățăturii dharmice, activitatea socială și susținerea familiei, retragerea și ascetismul); membrii societății sunt împărțiți în caste (preoții și învățătorii; războinicii și regii; oamenii de afaceri și negustorii; oamenii simpli și muncitorii). INCLUDEPICTURE "http://www.himalayanacademy.com/resources/books/hbh/images/06 SYM Buddha.jpg" \* MERGEFORMATINET Religia budistă, veche de peste 2500 de ani, își are rădăcinile în învățăturile regelui Buddha; astăzi are aproximativ
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
lor, erau leneși, nepăsători, așteptau totul de-a gata (secolul al XVII-lea). Stereotipurile privind atitudinile pun în evidență lipsa de cenzură și autocenzură în relațiile sociale, manifestările instinctuale: spirit grosolan, necioplit, viteji, dar fără disciplină militară, puși pe harță, războinici, puțin primitori, răi, se poartă autoritar, nervoși (secolul al XVI-lea); buni ostași, veseli în sărăcie, nerușinați, impulsivi, iubitori de noutate (secolul al XVII-lea); recunoscători pentru faptele bune, dar răzbunători când sunt jigniți, curtenitori, amabili, iubitori de străini (secolul
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
nervi; neutru; Nicolae Guță; nimic; Oana; ocrotitor; oglindă; om fără mască; om neputincios; opoziție; oribil; oriunde; ostilitate; penibil; persoană rea; pervers; pierdere; pleacă de aici; plictiseală; prefăcut; fost prieten; prieten fals; prieten pierdut; prieteni falși; probleme; putere; puternic; puternică; răbdare; războinic; reci; respect; rezervat; rivalitate; rudă; sanscrită; satana; scăpa; sever; sînge; spin; străin; supărat; superioritate; șarpe; șiret; șoarece; șosetă; teamă; tiran; topor; toți; tristețe; țintă; te urăște; urî; a urî; urîcios; urîciune; valoare; Vasile; versus; viclenie; vindicativ; voi; zeama; zmeu (1
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
3); învingător (3); mașină (3); măreț (3); Mircea (3); mîndru (3); prost (3); voință (3); vrednic (3); cavaler (2); descurcăreț (2); Făt-Frumos (2); fraier (2); Harap Alb (2); lider (2); necaz (2); ostaș (2); povești (2); prieten (2); Prîslea (2); războinic (2); român (2); Ștefan (2); adevăr; admirație; ambițios; armă; armată; basm; basme; Becali; biruitor; boier; bravo; bucurie; bun; calul; căcăcios; un călăreț; chip; cinstit; cîine; cneaz; colegul; complexitate; copac; copil; croitoraș; dacă; deștept; domn; domnitori; al Dracului; drept; dur; el
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
martie, calendarul roman având inițial 10 luni așa se explică numele actual al lunilor, de exemplu septembrie este luna a șaptea. Astăzi, 1 martie reprezintă începutul Noului An agricol, Marte fiind la origine zeul primăverii, al vegetației, devenind, mai târziu, războinic. Înnoirea timpului, la echinocțiul de primăvară, este posibilă prin "moartea" simbolică a Babei Dochia, identificată cu zeița neolitică Terra Mater, cu Iono și Diana, în Panteonul roman sau cu Hera și Artemis, în Panteonul grec. Ritualul specific Zilelor Dochiei este
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
îl cunosc îndeaproape. Cu un an înainte de Cartofi prăjiți la orice munca noastră la clasă era dedicată dramaturgiei shakespeariene. Alexa își alesese ca obiect de studiu Richard III, ultimul act. Am fost puțin suprins pentru ca nu vedeam interesul acestui act (războinic) în afara celebrei replici Dau un regat pentru un cal. Cât de naiv fusesem. Visarion ne-a arătat în citirea sa că actul ultim e un act care ne arată "moartea tiranului" și "supraviețuirea" sa. Exercițiul era executat de studenți actori
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]