5,033 matches
-
axa lui Macedonski ar fi nemulțumirea. Eroarea lui C. Dobrogeanu-Gherea, referindu-se la Năpasta, a fost de a vedea ca „figură centrală a piesei” nu pe Anca, ci pe Dragomir, „și că axa în jurul căreia se răsucește acțiunea nu e răzbunarea femeii, ci remușcarea bărbatului ucigaș”. La Brătescu-Voinești, prin aceeași reducere la unitate, „axa” e „resemnarea”. Fondul din care derivă critica și în genere cugetarea maioresciană este „credința în biruința binelui [...], singura axă cu putință a moralei, dincolo de care domnește lumea
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
după prima noapte petrecută împreună. Fiica unui vizir, Halima, izbutește să-și amâne execuția povestind nopți la rând diferite „istorii”, pe care le întrerupe într-un moment de suspans maxim. Cucerit de înțelepciunea și talentul povestitoarei, Aidin renunță la sângeroasa răzbunare. Istorisirile sunt de o mare frumusețe și bogăție epică, cu întâmplări extraordinare și eroi supranaturali. Spiritul și morala sunt cele ale tuturor basmelor - biruința calităților umane fundamentale. Halima încorporează și istoria filosofului Sindipa, într-o formă modificată. În cultura românească
HALIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287401_a_288730]
-
îl depășesc cel puțin printr-o nuanță. Plânsul se împletește cu blestemul, chinul nu mai poate fi răbdat, vrea să se facă știut, rostind „cuvântul strigărilor noastre”, adică al tânguirilor și al protestelor. Amarul, jalea se prefac în mânie, în răzbunare, în răzvrătire, văzută când ca o forță demonică, ivită din cețuri și întuneric („Simt duhul răzvrătirii negre”), când ca o năprasnică prăvălire de ape, ca în poezia Oltul: „Tu, frate plânsetelor noaste / Și răzvrătirii noastre frate, / Urlai tăriilor amarul / Mâniei
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
Mișcarea”, „Momentul”, „Renașterea română”, „Timpul” (1945), „Tribuna literară”, „Universul”, „Vremea”. Preocupările publicistice variate, laborioase, adesea de un nivel remarcabil, îl obligă să întrebuințeze o serie de pseudonime: Aladin, Faust, Parsifal, Riga, Rigoletto, Frollo, Romeo, Solitar ș.a. „Poemul dramatic” Dragoste și răzbunare, evocare a Moldovei secolului al XVI-lea, tipărit în 1896, va fi pus în scenă la Teatrul Național din Iași în stagiunea 1899-1900, cu Aglae Pruteanu și State Dragomir în rolurile principale. O altă încercare teatrală, revista Irozii, compusă împreună cu
HEROVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287431_a_288760]
-
și aici, ca și în culegerea de aforisme intitulată Confidențe (1940), un analist lucid și obiectiv al epocii sale și al oamenilor pe care i-a cunoscut, un moralist familiarizat cu eseurile lui Montaigne și clasicismul francez. SCRIERI: Dragoste și răzbunare, Iași, 1896; Schițe și epigrame, Iași, 1897; Spre anarhie, Iași, 1899; Răni vechi, Iași, 1901; Irozii (în colaborare cu Spiru Prasin), Iași, 1902; Paria, Iași, 1905; ed. București, 1927; Zile de zbucium, Iași, 1916; Pe marginea epopeei, Iași, 1919; Încotro
HEROVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287431_a_288760]
-
București, 1975; Călătorul romantic, București, 1938; Cartea prieteniei, București, 1939; Confidențe, București, 1940; Despre arta de a citi și alte câteva lucruri în legătură cu această temă, București, 1940; Castele în Spania, București, 1946. Repere bibliografice: St. Bujor [Al. Brandia], „Dragoste și răzbunare”, „Carmen-Sylva”, 1902, 2; A. Steuerman, „Răni vechi”, „Evenimentul”, 1902, 62; N. Iorga, Cronica, „Sămănătorul”, 1904, 51; P. Octavian, „Paria”, „Arhiva”, 1904, 12; Spartacus [C. Dobrogeanu-Gherea], „Paria”, ADV, 1905, 5548; A. Steuerman, „Paria”, „Egalitatea”, 1905, 24; A.H. [Alfred Hefter], „Pe
HEROVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287431_a_288760]
-
PEN-Clubului vest-german s-a divizat și ca urmare a unei luări de poziție a lui Rudolph Bahro, care a luat public apărarea foștilor săi judecători, care Îl condamnaseră la Închisoare În 1978, pe care Îi consideră victimele unei „justiții a răzbunării” ai statului vest-german. PEN-Est s-a schimbat În ultimii săi ani, primind 77 noi membri din 1989 până În 1995, timp În care Hermann Kant și „supercenzorul” Klaus Hopke s-au retras, În 1993. Luările de poziție din Vest Împotriva reunificării
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
națională, Latinitatea orientală), Constantin Ciopraga (Un urmaș al lui Parmenide: Ion Barbu), Fănuș Neagu (Cu dragoste din București), Ioan Alexandru (Luchian, zugravul), Mihai Cimpoi (Eminescu, homo folcloricus), Ion Ciocanu (În căutarea numitorului comun, Andrei Lupan și limitele sale) Ion Hadârcă (Răzbunarea prin scris), Alexandru Gromov (Din vremile „ciocălăilor de aur”) ș.a. I.C.
LIMBA ROMANA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287812_a_289141]
-
prin introducerea unei intrigi secundare de natură sentimentală. Temele sunt lupta pentru neatârnare, apărarea pământului străbun, slujirea neamului până la jertfa de sine. Tipică pentru întreaga dramaturgie istorică de sursă națională, rezumativă într-un fel, e „tragedia antică în trei acte” Răzbunarea pământului. O țară nenumită e invadată și supusă de un rege străin. Reacția oamenilor - și a pământului însuși - față de ocupant e cea enunțată de Mircea, în dialogul cu Baiazid din Scrisoarea III a lui Mihai Eminescu. În cele din urmă
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
Vălenii de Munte, 1936; Primele mele drumuri italiene, București, 1936; Sfaturi pe întunerec, I-II, București, 1936-1940; ed. îngr. Valeriu Râpeanu și Sanda Râpeanu, introd. Valeriu Râpeanu, București, 1996; Zbor și cuib, Vălenii de Munte, 1937; Instantanee venețiene, București, 1938; Răzbunarea pământului, Vălenii de Munte, 1938; Regele Cristina, București, 1939; Moartea lui Alexandru, București, 1939; Toate poeziile lui ..., I-II, Vălenii de Munte, 1939-1940; Vagabondul, București, 1940; Pagini alese, I-II, îngr. Mihai Berza, București, 1965; Pagini de tinerețe, I-II
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
Aici sunt descoperite principalele trăsături definitorii, prin acest echilibru „ne deosebim de toată lumea Orientului, dar și de aceea a Apusului”. Dezvoltând ideea adaptibilității, devenită „arma noastră de luptă în existență”, R. constată „spiritul nostru tranzacțional”, bunătatea, toleranța, lipsa dorinței de răzbunare. În completarea portretului psihologic, afirmă că românul are inteligență vioaie, suplă, că țăranul e înzestrat cu un spirit critic foarte dezvoltat, ironic și filosofic; lipsit de educație religioasă, acesta nu este mistic, ci mai degrabă superstițios. Ceea ce omite să evidențieze
RALEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]
-
publică cinci poezii de C. Conachi și scrisoarea acestuia către mitropolitul Veniamin Costache, fragmentul Răzvan-Vodă din Românii supt Mihai Voievod Viteazul de N. Bălcescu, Jalnica Moldovei întâmplare de Al. Beldiman. Spiritul critic este ilustrat prin fabulele tipărite de Gr. Alexandrescu (Răzbunarea șoarecilor, Ogarul și iepurele) și Al. Donici (Nada și chiticul, Știuca și motanul), printr-un articol despre mitropolitul Iacob Stamati scris de Mihail Kogălniceanu sau prin studiul social-istoric al acestuia, Sclăvie, vecinătate și boieresc, ca și prin multe dintre paginile
ROMANIA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289324_a_290653]
-
nebuloasă, incoerentă, are și dezavantajul unei exprimări impure. Într-un alt poem, tipărit postum, Ivan („Flacăra”, 1913) - satiră a regimului țarist -, eroul e un amoral, seducător frenetic și fără nici un scrupul, dedându-se plăcerilor, cu voluptăți perverse. În alte poeme (Răzbunare, „Convorbiri literare”, 1892, Muza tragediei, „Flacăra”, 1913), dincolo de maniera declamatorie, ura este simțământul ce se descătușează, precum și o neînduplecată dorință de răzbunare. Mai izbutită la R.-R. se dovedește satira, scriitorul fiind un observator malițios și inteligent. În Satira jocului
RONETTI-ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289366_a_290695]
-
e un amoral, seducător frenetic și fără nici un scrupul, dedându-se plăcerilor, cu voluptăți perverse. În alte poeme (Răzbunare, „Convorbiri literare”, 1892, Muza tragediei, „Flacăra”, 1913), dincolo de maniera declamatorie, ura este simțământul ce se descătușează, precum și o neînduplecată dorință de răzbunare. Mai izbutită la R.-R. se dovedește satira, scriitorul fiind un observator malițios și inteligent. În Satira jocului („Flacăra”, 1913), el realizează câteva tipuri - cămătarul, senatorul pehlivan, „un poețel simbolic”, „o văduvă trezită”, un gazetar vândut, un cartofor ș.a.m.
RONETTI-ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289366_a_290695]
-
de fapte pe cât de grozave, pe atât de neverosimile, ia o turnură de naivă și ușuratică legendă. Versificația, chiar dacă avariată pe alocuri de rime forțate, e în genere corectă, tacticoasă, în contrast flagrant cu patimile mari (ură, iubire, dor de răzbunare) care se agită. Prolixă este drama în cinci acte, în versuri, Dorin (1883), din care un crâmpei apăruse în „Literatorul”. Drama, erotică, sentimentală, orchestrată zgomotos, are implicații etice și sociale. Dragostea nefericită a poetului „damnat” Dorin e comunicată în aceeași
RUSANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289400_a_290729]
-
celui În care simțim despre noi Înșine și acționăm asupra noastră. Faima noastră, copiii noștri, munca mâinilor noastre pot să ne fie la fel de dragi ca și corpurile noastre și să dea naștere la aceleași simțăminte și la aceleași acte de răzbunare dacă sunt atacate... În sensul cel mai vechi totuși Eul unui om este suma totală a tot ce poate considera drept al său, nu numai corpul său și puterile sale psihice, dar hainele și casa, nevasta și copiii, străbunii și
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Fiecare tânăr american crește văzând westernuri hollywoodiene, În care hoții de vite sunt vânați de oamenii șerifului sau de grupuri de localnici vigilenți și spânzurați de cel mai apropiat copac. Pe de altă parte, europenii se opun radical ideii de răzbunare. Uniunea Europeană declară fără echivoc că „pedeapsa capitală nu trebuie văzută ca un mod corespunzător de a compensa suferințele familiilor victimelor crimei, deoarece aceasta ar transforma sistemul de justiție Într-o simplă unealtă a răzbunării personale nelegtime”13. În centrul doctrinei
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
europenii se opun radical ideii de răzbunare. Uniunea Europeană declară fără echivoc că „pedeapsa capitală nu trebuie văzută ca un mod corespunzător de a compensa suferințele familiilor victimelor crimei, deoarece aceasta ar transforma sistemul de justiție Într-o simplă unealtă a răzbunării personale nelegtime”13. În centrul doctrinei creștine este credința În ispășire - chiar și cel mai mare păcătos poate fi salvat. Uniunea Europeană Îmbrățișează această credință creștină fundamentală care vine În sprijinul reabilitării. Uniunea Europeană spune că „a menține pedeapsa capitală nu ar
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
și o victimă, cât mai degrabă violență mutuală în sânul cuplului marital sau între părinți și copii (Straus et al., 1981). Ar fi naiv în același timp să ne închipuim că răspunsul la violență are drept cauză doar înclinația spre răzbunare. Interese prozaice sunt implicate și aici; certurile și violența în familie se desfășoară în jurul unor motive precum: cine și cum cheltuiește banii, repartizarea sarcinilor casnice, petrecerea timpului liber, neînțelegeri legate de comportamentul sexual ș.a.m.d. Tensiunile și conflictele interetnice
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
însă și aici anumite nuanțări: diferențele sunt mai pronunțate în cazul agresivității fizice decât în al celei verbale (Hyde, 1986); femeile sunt mult mai preocupate de consecințele actelor agresive asupra victimei, se simt mai vinovate, se tem mai mult de răzbunarea celui agresat și, prin urmare, impulsurile lor agresive sunt mai inhibate (Eagly și Steffen, 1986). De altfel, diferența în comportamentul agresiv dintre sexe este mai mare în situații naturale spontane și mult mai redusă în condiții de laborator (Hyde, 1986
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
nu au aceeași transparență pentru membrii obișnuiți ai grupurilor, ele consumându-se frecvent „în spatele ușilor închise”. De unde și reacțiile de gen diferit față de justiția distributivă ale celor ce percep inechitatea procedurală. Ei vor folosi în mai mare măsură mijloace de „răzbunare” mai ascunse (sabotaj, amenințări și violență anonimă). 3) Cercetări multiple au dovedit că oamenii sunt extrem de afectați și de felul în care sunt tratați atunci când primesc recompense (și penalități). Numită justiție interpersonală, ea se referă la conduitele concrete ale celor
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
puțin îndărătnic decât ea în hotărârea de a nu se întoarce la viața pe care o lăsase în urmă. Zgândărită de atitudinea condescendentă a lui Castriș, trufia Tofanei e răscolită până în străfunduri de refuzul lui Rudy. Această trufie este reversul, răzbunarea umilințelor îndurate de înaintașii ei obscuri, apăsați și diprețuiți. Trezită în ființa studentei, nepoata hingherului Sbilț se dezlănțuie năprasnic. Bunicul ei „pedepsea” făcând „hăț cu sbilțul”. Printr-o stratagemă Tofana îl atrage pe Rudy, după miezul nopții, în camera Crinei
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
Coriolan Secundus (1929), Durnoaia, Dracul (1935), Baronul mizează pe senzațional și pe comicul de situații, pe efecte facile, menite să satisfacă gustul unui public puțin cultivat. Nu lipsite de calități (intrigă, dialog, atmosferă, pictură de mediu), dar tot superficiale, sunt Răzbunarea și A doua tinerețe, debitoare, de altfel, Patimii roșii. Dezamăgitoare sunt scrierile în proză: romanele O iubești? (1933), Mângâierile panterei (1934), Adevărul și numai adevărul... (1936) sau schițele din culegerea Glasul nevesti-mii (1938). Tentativa de a atrage cititorul prin anecdotică
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
și pentru teatrul românesc ea reprezintă o dată. G. CĂLINESCU SCRIERI: Eroii noștri, București, 1906; Letopiseți, București, 1914; ed. 2, București, 1922; ed. postfață Aureliu Goci, București, 1980; Patima roșie, pref. Mihail Dragomirescu, București, 1916; Praznicul calicilor. Săracul popă, București, 1916; Răzbunarea, București, 1918; Dezertorul, București, [1919]; Prăpastia, București, 1921; A doua tinerețe, București, 1922; Don Quichotte de la Mancha, București, 1925; Coriolan Secundus, București, 1929; Ion, București, [1932]; O iubești?, București, 1933; Mângâierile panterei, București, [1934]; ed. pref. Florentin Popescu, București, 1992
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
unor martori. Apar, astfel, ecouri ale domniei lui Mihai, personaj aprig (moștenind-o pe mamă), neînfricat luptător, dar care e răpus de propriile slăbiciuni și greșeli. Măria-sa Burduja-vodă (1970), succintă relatare a domniei moldoveanului Gheorghe Ștefan, dezvoltă dorința de răzbunare a acestuia împotriva lui Vasile Lupu. Ascensiunea i se datorează abilității și sprijinului unor oameni simpli, iar ca domn e stăpânit de o maladivă sete de îmbogățire și mărire. În ambele romane perspectiva e a naratorului ce adoptă parcă mentalitatea
STEFANOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289911_a_291240]