2,034 matches
-
în râs: — Nu vrei să lași pixul acela și să-ți faci lucrarea? Am clătinat din cap, îmbufnat, amuzat. — Nu știi? Am clătinat iar capul. Începusem să mă joc cu ea. Simțeam că și ea intră în joc. S-a răzgândit, brusc. — Bine. Ai doi. Și cu optul de data trecută, ai scăpat. Poți să pleci. Cred că-i cel mai dur șut în fund pe care l-am luat vreodată. Acum îmi lungesc așteptarea, trecerea în zadar, cu citiri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mine. „Toarșu’ - mi-a spus cel care-l chemase pe Paulică - vă rog io, mă-nțelegeți, se face reportaj filmat în direct la televizor, ziceau că vine la opt, când își exprimă votul tovul primar, da’ uite că s-a răzgândit și ne-a telefonat că vine la deschiderea secției și ne trebuie și șoim. Luați-l dumneavoastră pe puștiu’ și, când intrați în sală, îi dați buletinul, îl aplecați și el bagă votul în urnă. Și zâmbitor, și cu entuziasm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de nepovestit aproape. Pornisem spre Patriarhie, la slujba de Înviere. Mă înțelesesem să merg împreună cu T., apoi să venim la mine acasă și să petrecem prima dimineață de Paște împreună. Spre seară, mi-a telefonat că nu mai vine. Se răzgândise. Nu voia să fie văzută la slujba de la biserică. Primise viză pentru o documentare în Iugoslavia, după lungi așteptări și inerente mizerii (șeful ei o tot toca să declare de unde făcuse rost de dolari să-și plătească șederea, cu cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
contribuții din ultimii patru-cinci ani și mă omeneam cu un șpriț mai acătării. Așteptam să treacă și după-amiaza aceea, searbădă, ca multe altele de pe atunci. Trombă m-a văzut. A dat să se ridice, să vină spre mine. S-a răzgândit. S-a prăbușit în scaun, izbucnind în râs. Mi-a făcut doar gestul acela prostesc, cu palma dreaptă peste încheietura mâinii stângi, lăsând brațul să se bălăngăne în sus și în jos, cu pumnul strâns și, pentru a adânci semnificația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nici un rost de beție. La al meu chiar se potrivește. Dar la tine simt că e altceva, care te sperie, ceva care vine de peste tine. Va încerca să se apropie ea de mine, schimbându-și locul pe canapea. Se va răzgândi, foindu-se doar, ca și cum își înșuruba mai bine fundul. — Vine poate de peste noi. Poate ai avut dreptate. Ne-am mai întâlnit cândva. Și ce-i cu asta? Nu-i mai important că suntem, acum, aici? Chiar nu crezi că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
părea să-i Îndoiască puterea, pentru a sări Înapoi imediat, lăsînd capătul cel lung să se desfășoare fără piedici, urmărind animalul rănit În fuga lui nebună spre adîncuri. Părea să știe Întotdeauna momentul precis În care balena avea să se răzgîndească și să se lanseze Într-o goană disperată spre suprafața apei și presimțea - ca și cum ar fi avut un al șaselea simț - cînd era pe punctul de a ataca sau cînd doar căuta să tragă aer În piept pentru a Începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Nu pot face asta, știind că mîine te duci cu altul. - Ba da, vei putea... SÎnt sigură de asta - făcu o pauză. Dar vreau să nu uiți asta nici o clipă: faptul că te doresc nu mă face să mă și răzgîndesc. MÎine plec la Sevilla. Făcură dragoste. Cum nu mai făcuseră niciodată, cu pasiune și aproape cu disperare, iar ea Îi repetă de mai multe ori că Îl iubea, că era a lui, că nu putea exista nimic mai minunat decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și fusese rapid înlocuită de una de resemnare aproape mânioasă. —Judy, mi-a zis, pentru numele lui Dumnezeu, ce faci aici? Tonul fusese unul atât de nefamiliar că mă șocase. Tocmai se pregătea să mai spună ceva, dar clar se răzgândise și privea în altă parte. —Charlie, ce s-a-ntâmplat? Ce faci? am întrebat, destul de anxioasă din nou. Am ieșit doar pentru că mă simțeam îngrozitor după mica noastră ceartă și când mi-a zis Ben c-ai ieșit, am vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
vor întoarce, dar în cele din urmă, trebui să plece, să se întoarcă acasă. Când îl văzu mătușa Paraschiva îmbrăcat cu cojoc, îl luase la rost: - N-ai zis că mergi să-ți cumperi pufoaică, bre? - Da, dar m-am răzgândit și mi-am luat cojoc. Crezi că nu merit? Cei care mi l-au vândut au zis că îl merit. Poate că au avut dreptate, cine știe? Îi povesti, apoi, întâmplarea soției și așa, de la unul la altul, tot satul
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ce doriți în schimb? ― O scurtă colaborare. ― În ce problemă? ― Aceasta o vom discuta mai târziu. ― Cine mă asigură că nu e o provocare? Inginerul auzi un scrâșnet, apoi vocea femeii mocnită: ― Mă întreb dacă nu e cazul să mă răzgândesc. Nu suport dobitocii! Cine și-ar bate capul să provoace un individ a cărui unică perspectivă este ștreangul? ― Presupun că aveți dreptate. Unde pot să vă întîlnesc? ― Mâine la biserica catolică. Mă vei aștepta la primul confesional de la intrare. ― Hm
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ăla urîtu'! Ioniță Dragu abia se ținea pe picioare. ― Ce... să cînt? ― Orice, dar mai repede. Trase încă o dată. Glonțul perforă mâneca profesorului și se înfipse într-un tablou cu micșunele. Șerbănică Miga căscă gura să spună ceva, dar se răzgândi. ― Hai, Ioniță, șopti Melania, vezi că altfel nu se poate. O să te ajutăm și noi. Dragu începu să cânte cu privirea în pământ. Avea o voce jalnică, melodia falsă abia se deslușea. ― Azi am să-ncrestez în grindă, grindă / Jos
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
drapel. Căruntul își ridică obrazul desfigurat. ― Unde-ai dus mașina? ― Vreo trei străzi mai încolo. Dar întîi am dat o raită prin oraș... Trebuia să mă deconectez puțin. Scarlat scrâșni. Ochiul neatins privea întunecat. Voi să spună ceva și se răzgândi, mormăind mecanic: ― E în regulă? ― Bineînțeles. Am primit o scrisoare. Fii atent ce zice: Posibil ca pânzele să fie în safe sau în încăperea secretă. Încercați rafturi, bibliotecă. Ce spui de chestia asta? ― Dă să-l văd și eu, bâlbâi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și? Interesul nostru e să ne salvăm pielea, nu să-i lichidăm pe ei. ― Nu înțeleg de ce te impacientezi acum, așa dintr-o dată, oftă căruntul. În fond, ăsta era planul inițial. Am avut timp să ne gândim și să ne răzgândim, să-l sucim pe toate părțile și ai fost de acord. Mă rog, presupun că ai fost de acord. I-ai ridicat obiecția individei? Inginerul își trecu degetele greblă prin păr. ― Nu! Atunci, la rece, totul mi s-a părut
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
își frecă mâinile înghețate. Prin ușa deschisă se vedeau valiza pregătită și un sac mic de voiaj. Se adresă bătrânului zîmbind: ― Mi-ați promis niște cărți pentru concediu. Grigore Popa tresări: ― A, da... Păru gata să se ridice, apoi se răzgândi. Mă simt cam ostenit. Alege-ți singur... Raftul de jos, sub radio... Vâlcu îl scrută surprins. Ridică din umeri și dispăru în camera bătrânului. Melania Lupu observă în șoaptă: ― Ce greșeală! ― Te-ai ramolit complet, Popa! aruncă, în surdină, sculptorul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
încurcată: ― Îmi pare rău că te-am deranjat, domnule Matei, poate că dumnealor au dreptate. Nu e cel mai potrivit moment. Sculptorul rămase descumpănit, apoi ridică din umeri: ― Duceți-vă dracului! Scoase dopul și duse sticla la gură. Brusc, se răzgândi. În ochi i se aprinse o lumină veselă. ― Nu vreau să se împartă la trei! Cel puțin nu din cauza mea. Bătrâna respiră adânc. ― Să stabilim deci ultimele detalii. Își privi ceasul agățat de gât. Este ora 11. Vom susține că
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Valerica Scurtu deschise gura: ― Când era s-o facem? Abia... ― Unde s-o anunți? Popa ridică din umeri: E la Praga. Cine-i știe adresa? ― A plecat într-o excursie, preciză Melania Lupu. Sculptorul vru să spună ceva, dar se răzgândi. Maiorul îl privi câteva clipe apoi se ridică. ― Aș dori să discut cu fiecare din dumneavoastră. ― Adică separat, sublinie cu o nuanță particulară Grigore Popa. ― Bineînțeles... Aveți ceva împotrivă să fiți primul? Bătrânul puse mâna pe clanță. Observă încet fără
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
este singura fată pe care o cunosc capabilă să-și dea seama dacă un tip este mortal chiar dacă fața lui este complet ascunsă de o cască și de o mască de protecție. O jumătate de oră mai târziu, Lauren se răzgândise. Poate că nr. 3 nu era atât de mișto, hotărî ea, după ce echipa lui pierduse meciul fără drept de apel În fața echipei adverse. Jack Kidd, un jucător englez de vreo douăzeci de ani, o ținuse tot Într-o alunecare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ăluia.“ —Nu-mi vine să cred că accepți un răspuns negativ, Lauren. Nu e stilul tău. — Știi ceva? O dată În viață, am să renunț imediat. Era ceva În privirea lui Giles când am menționat numele lui Sanford. Nu o să se răzgândească. —Serios? — În nici un caz. Singura problemă e că... mai știi ce am spus, cu puțin timp În urmă, că sunt nebunește Îndrăgostită de el? —De cine? am Întrebat-o, căci nu mai puteam nici pe departe să țin pasul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Nu că sunt mortale? —Marci, ce se Întâmplă cu tine și Christopher? am Întrebat-o, serioasă. —Sylvie, ești foarte drăguță că Îți faci griji, dar, de fapt, totul este În... desfășurare. —Cum adică În desfășurare? am Întrebat-o. —M-am răzgândit În privința statutului de divorțată. E din cauza tuturor pozelor ălora cu vedete de cinema care ajung piele și os când redevin celibatare. M-a făcut să-mi treacă. Încerc din nou să mai pun câteva kilograme, poți să crezi? Christopher zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
intenția mea inițială - doar să ni-l prezinte -, dar, imediat ce a luat colierul în mâini și și l-a lipit de pielea arămie (porțiunea aceea mică de carne dezgolită imediat deasupra nasturelui de sus, descheiat, al bluzei turcoaz), m-am răzgândit brusc. Am vrut să i-l fac cadou. Pentru Rachel puteam să cumpăr oricând alt colier, dar acesta îi venea Marinei atât de perfect, încât deja era parcă al ei. În același timp, dacă lăsam impresia că mă dau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
alți cinci sute de kilometri pentru a o aduce înapoi? Îi spusesem că trebuie să dea o șansă cinstită experiementului Pamela. Se prefăcuse că acceptă, dar știam că era deja hotărâtă și că nimic nu o putea face să se răzgândească. Astfel că stătea pe bancheta din spate a mașinii, cu o mutră posomorâtă și retrasă, victima bosumflată și inocentă a unor mașinațiuni pline de cruzime. A adormit pe când treceam pe la periferia orașului Bridgeport pe autostrada I-95, dar până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
se repară mașina, pe urmă ne întoarcem toți trei, împreună, în Brooklyn. — Și cu Lucy ce-ți propui să faci? — O să stea cu mine în apartament. Când am vorbit despre asta ieri, ai spus că nu te interesează. — M-am răzgândit. — Care va să zică, am bătut drumul până aici degeaba. Nu tocmai. Uită-te în jurul tău, Tom. Am ajuns în paradis. Două zile de odihnă și relaxare și o să ne-ntoarcem acasă ca noi. Lucy se află la nici trei metri de noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
sfert de oră. Harry era plecat cu treburi, dar i-a lăsat vorbă lui Rufus să ne sune când revine. — Să vedem dacă-l mai interesează, spune Tom. N-are rost să încurajăm speranțele lui Stanley dacă Harry s-a răzgândit. Am stat în șopron mai puțin de o jumătate de oră, dar simt că Tom a petrecut acest scurt interval adâncit în gânduri. Ceva din privirea lui îmi spune că discuția de la prânz cu Stanley i-a schimbat poziția față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
e înțelegere, corect? Dacă te las să dai înapoi, n-o să-ți mai placă de mine. O să zici că sunt bleagă. Cine zice că-mi place de tine? o întreb. Pentru că sunt așa drăguță, îmi răspunde. Și pentru că te-ai răzgândit cu Pamela. Poate vi se pare amuzant, dar, după ce pleacă să se joace cu câinele, mă întorc către Tom și îl întreb: Cum naiba o facem să vorbească? — Vorbește, zice el. Doar că nu spune cuvintele care trebuie. Poate dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mă întorc către Tom și îl întreb: Cum naiba o facem să vorbească? — Vorbește, zice el. Doar că nu spune cuvintele care trebuie. Poate dacă o ameninț. Nu e stilul tău, Nathan. Nu știu. Dacă-i spun că m-am răzgândit din nou? Dacă nu ne răspunde la întrebări, mergem la Pamela și o lăsăm acolo. Fără dacă, și sau însă. Nici o șansă. — Mi-e teamă pentru Rory, Tom. Dacă asta mică nu-și dă drumul la gură, n-o să aflăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]