2,944 matches
-
însă să atingă starea minții ce este desemnată prin conceptul de înțelepciune, atunci depășește cele ale filosofării ca act discursiv către filosofarea ca theorie, contemplația supraculturală, sau mai exact, meta-culturală. Este aici un „program” cultural paradoxal, deși perfect întemeiat pentru raționalitatea bizantină: cultura, ca o „îngroșare” a trupului, ca o haină cu care omul se acoperă pentru a-și acoperi goliciunea și neputințele cunoașterii sale căzute, cultura ca pedeapsă pentru actul de autonomizare a omului, trebuie să devină o haină străvezie
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
Tatălui. Această nouă perspectivă era dublată de o alta, care deși prezentă încă în Geneza Vechiului Testament, în orizontul creștin dobândea un nou înțeles: omul este făcut după chipul lui Dumnezeu. Acum omul trebuia înțeles ca chip al Chipului. Asumarea raționalității filosofiei grecești în descifrarea noilor înțelesuri aduse de marele paradox care este Întruparea Logos-ului, Fiului lui Dumnezeu, a însemnat o istorie plină de tatonări, formulări și reprecizări. Origen este autorul care a ilustrat cel mai bine, înaintea orizontului bizantin
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
în descifrarea noilor înțelesuri aduse de marele paradox care este Întruparea Logos-ului, Fiului lui Dumnezeu, a însemnat o istorie plină de tatonări, formulări și reprecizări. Origen este autorul care a ilustrat cel mai bine, înaintea orizontului bizantin, aventura implicării raționalității grecești în înțelegerea creștină a temei sixov-ului. Vizibil influențat de schema interpretativă platoniciană, Origen vă înțelege Întruparea mai ales dintr-o perspectivă pedagogică. Întreaga istorie terestră a Logosului întrupat nu semnifică altceva pentru Origen decât etapele unei adaptări dumnezeiești la
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
Dacă acel iarăși și iarăși al ritualității și scriiturii bizantine nu trebuie văzut ca o stereotipă repetiție, la fel de mult e nevoie să se evite înțelegerea sa în registrul magic incantatoriu. Atunci unde ar trebui să căutăm rosturile reluării în articulările raționalității bizantine? Într-un mod mai radical putem chiar întreba dacă iarăși și iarăși are în vreun fel de-a face cu repetiția. Modul în care s-a scris filosofie în Bizanț este un semn asupra atitudinii autorilor unor texte înșirate
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
și o afinitate de natură cu divinul, această conaturalitate fiind și temeiul întru care este cu putință cunoașterea Unu-lui. Filosofia bizantină a avut și ea o prețuire aparte pentru termenul de 0s«Qia, însă încă din timpurile constituirii noii raționalități filosofice a fost produsă o re-înțele- gere a termenului ce pare a ține doar de o pseudoetimolo- gie. Termenul înseamnă acum ©sov opav, adică vederea lui Dumnezeu. Apare, în această situație o întrebare, și anume care este diferența între rugăciune
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
gustată până în Contracultura anilor '60 că energiile de supraviețuire ale organismului social subzistă doar la marginea lui, în gesturi fruste și sintaxe nedisciplinate, adică "sălbatice": așa cum numai Rousseau avusese curajul s-o spună în secolul tare al "luminilor" și al raționalității universale, oripilând multă lume cuminte și încântând, în schimb, câtimea minoră, dar prețioasă a ei. Specialist în secolul al XVIII-lea, ca autor al unei excelente cărți dedicate lui William Blake în 2008, vizitator avizat al Japoniei, căreia i-a
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ei face o propunere, iar celălalt hotărăște dacă acceptă sau nu. Este o ofertă de tipul "da sau nu". În cazul în care nu se ajunge la un acord, nici unul dintre jucători nu primește nimic. Așadar, teoria jocurilor bazate pe raționalitatea jucătorilor susține că cel care face propunerea va oferi puțin mai mult decât nimic, de exemplu un cent, celui care trebuie să ia hotărârea. Acesta se va vedea nevoit ori să accepte un cent, ori să plece cu mâinile goale
by Diego Varela [Corola-publishinghouse/Science/952_a_2460]
-
etc. -69), deși, pentru mulți alții, activitatea poetica s-ar putea rezumă în "ecuația" rațiune tehnică muncă. Două poziții contrarii prin disponibilitățile luate în considerare, deci, dar coincidențe prin efectele acestora, si care instituie, astfel, o relație de echivalentă între raționalitate și iraționalitate că factori determinanți ai creației, între conștiința absolută și inspirație 70. În fața atâtor încercări de clarificare nesatisfăcătoare, s-a admis, în cele din urmă, că asupra "misteriosului" proces literar "nu avem alte date în afara rezultatului"71, ca "despre
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
istoriei esteticii sau prin referințe la teoria literaturii conduce, pornind de la aceste întrebări și urmărind implicațiile ideilor și noțiunilor de lucru, la conturarea a trei teze kantiene fundamentale privitoare la creația poetica: 1) geniul este un compus din natură și raționalitate, ale cărui manifestări sunt strâns legate și influențate de sociabilitate; 2) condiția de posibilitate a metaforei este jocul liber concurent al facultăților subiective, imaginația și intelectul; 3) poezia reprezintă un mod particular de cunoaștere a omului și a lumii în
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
menținut și în perioada Clasicismului, cănd prin frumos artistic se înțelegea acela care era produsul regulilor. Toate aceste sensuri vor fi contopite mai apoi la temeliile accepției kantiene a geniului de "compus" pe baza a două elemente principale, natura și raționalitatea, cărora li se adaugă un al treilea factor, cu rol hotărâtor în cultivarea și manifestarea lui: sociabilitatea. O accepție destul de apropiată, în parte, daca nu expresiv, atunci ideatic (cum se va putea observa pe parcursul acestei prezentări) celei pe care Denis
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
al maestrului sau Kant -, a situației lui de particular în general, de verigă într-un lung lanț în afara căruia existența să n-ar avea nici un rost162. Iar sociabilitatea, prezentată de Kant drept a treia condiție a artistului, după natură și raționalitate, în afară de a proiecta o umbră de îndoială asupra caracterului de finalitate fără scop al operei de artă (geniul pare să caute, prin creația lui, comunicarea cu ceilalți, împărtășirea satisfacției frumosului), schițează, în perspectiva mai amplă a locului ființei umane în
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
de pornire, afirmația filosofului că, în arta frumoasă, "plăcerea însoțește reprezentările că moduri de cunoaștere"198. Plăcerea, interpretează Salim Kemal, "is connected with the use of rationality, with engaging the mind în a way similar to its cognitive use"199. Raționalitatea și plăcerea, prin urmare, la prima vedere atât de diferite, apar acum reunite într-o relație ce implică o formă particulară de cunoaștere. Formă particulară de cunoaștere înseamnă cunoaștere cu obiect, limite și mod specifice. Pe de altă parte, Coleman
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
Comp.), Filosofía, política y estética en la Crítica del Juicio de Kant [Filosofie, politică și estetică în Critică facultății de judecată a lui Kant], Lima, Goethe Institut, 1991. Villacañas Berlanga, José Luis, Racionalidad crítica. Introducción a la filosofía de Kant [Raționalitate critică. Introducere în filosofia lui Kant], Madrid, Ed. Tecnos, 1987. Vorländer, Karl, Immanuel Kants Leben [Viața lui Immanuel Kant], Hamburg, Felix Meiner Verlag, 1974. I. c. Crowther, Paul, Fundamental Ontology and Transcendent Beauty. An Approach to Kant's Aesthetics [Ontologie
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
placer y nos hace felices en șu formă más básica: asistiendo a una felicidad de los demás que es común con la nuestra, y no contradictoria con ella." José Luis Villacañas Berlanga, Racionalidad crítica. Introducción a la filosofía de Kant [Raționalitate critică. Introducere în filosofia lui Kant], Madrid, Ed. Tecnos, 1987, pp. 240-241. 142 "Aucune recette (...) n'a jamais pu servir à créer une oeuvre valable sans le facteur primordial qu' est l' inspiration, le souffle originel." [Nici o rețetă n-a
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
operei, ci doar vehiculul simbolului, vesmântul material a aceea ce numim idee estetică]. Art. cît., p. 294. 196 Dinámica de la poesía, p. 27. 197 Kritik der Urteilskraft, § 42, p. 152. 198 CJ, § 44, p. 355. 199 [este legată de uzul raționalității, de exercițiul minții într-un mod similar activității ei cognitive] S. Kemal, The Importance of Artistic Beauty, p. 493. 200 Op. cît., pp. 163-164. 201 Enciclopedia Salvat de los grandes temas de la música [Enciclopedia Salvat a marilor teme muzicale], Pamplona
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
crima lui Claudius (nici măcar Hamlet). Tot ce se vede e un nou lider decis să gestioneze elegant problemele țării. De unde atunci ostilitatea vădită și neconcesivă a nepotului? De ce acest refuz obstinat de a vedea lucrurile prin prisma realității și a raționalității? Deși Claudius îi vorbește atent și politicos lui Hamlet în primele scene, prințul îi răspunde cu o anumită agresivitate. Bineînțeles, la suprafață, există o motivație întrucîtva legitimă pentru nemulțumirea tînărului student (la Filozofie). Mariajul celor doi foști cumnați i se
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
identității. Naratorul sucombă psihologic și moral, depersonalizîndu-se subit. De aceea, textul devine pasibil de o lectură parabolică, în postură de diatribă la adresa instituției domestice însăși. Crima premeditată nefiind decît expresia ultimă, grotescă, materială, a acestei rebeliuni. Oricare ar fi, însă, raționalitatea ascunsă a violenței, rămîne cert faptul că am fost din nou martorii unei diversiuni narative, eroul-reflector misti-ficînd deliberat expunerea epică și lăsînd foarte puține indicii ale neloialității sale. Textul devine un instrument al disimulării, fiind construit pe o divergență fundamental
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
reflector" colectiv (băieții în cauză, mesmerizați de cele cinci surori Lisbon și împărțiți, cronologic, între un timp actual, al faptelor derulate în text, și un altul retrospectiv, al amintirilor venite la vîrsta adultă, cînd ochiul încearcă să explice, prin grila raționalității, ceea ce, odinioară, părea fantastic și, frecvent, oniric). Despre acest "narator" original, cu identitate generică, de grup, Eugenides spunea, într-un interviu pentru o revistă canadiană: "Mi-am stabilit reguli foarte stricte în privința vocii narative. Băieții urmau să poată reproduce numai
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
doresc altceva decît ca și el să supraviețuiască: SĂ RĂMÎNĂ ÎN VIAȚĂ indiferent prin ce mijloace, dar SĂ RĂMÎNĂ ÎN VIAȚĂ". Salvarea lui Mișa funcționează de aceea ca echivalent psihologic al acestei supraviețuiri, ca simbol al păstrării in extremis a raționalității acolo unde orice urmă de rațional a dispărut. Prin ea, putem zice, Zolotariov crede că-și va păstra identitatea nealterată și că, într-un sens mai larg, își va salva sufletul. Finalul romanului este totuși neașteptat. Viktor află, din întîmplare
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
pe Lider (care știe că va fi ucis și dorește să nu fie cruțat!), Aomame conversează, epifanic, cu el. Fukada îi mărturisește că el însuși, ca Lider absolut, nu e decît un pion într-un joc ce merge dincolo de barierele raționalității. În acest "joc", Oamenii Mici creează "clone" ale indivizilor reali (în "crisa lide de aer"), cu care, ulterior, populează lumea. Mesajul "ideologic" al lui Murakami este, prin urmare, suficient de lizibil: Liderul e Scriitorul care se vrea omniscient și omnipotent
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
un moment dat, în zona plăcerilor lumești, înșelătoare, numai pentru a-i indica, epifanic, precaritatea condiției umane, în timp ce manus crisul introspectiv al lui Heller (manuscris ce trebuie văzut și el ca o parabolă a unei călătorii autoscopice) eșuează într-o raționalitate rece și impersonală, menită să-i arate autorului său urgența (auto)inventării emoționale (de altfel, lecția principală a lui Pablo pentru Harry este că Nirvana nu are cum să fie asumată decît printr-o dozare corectă a emoției și rațiunii
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
nealterată de nici o "impuritate" emoțională ori instinctuală. Jucătorii lui Hesse aspiră la o stare intelectuală supremă, lipsită de orice constrîngere existențială. Dacă Ordinul este o elită a umanității, atunci "jucătorii cu mărgelele de sticlă" în străduința lor de transformare a raționalității în modus vivendi devin o "elită a elitelor". În universul vîrfurilor, Joseph Knecht ajunge vîrful prin excelență, fiind ales magister ludi, maestrul absolut al "jocului" (deși rădăcina lud, în latină, poate trimite și la "școală", la un "maestru al inițierilor
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Arhivelor Securității, Arhivele Securității, Editura Nemira, București, 2004. Constantinescu, Silvia, Exil. Oameni și idei, Editura Curierul Românesc, Skogås, 1995. Corbea, Andrei, Despre "teme", Explorări în dimensiunea antropologică a literarității, Editura Universității "Al.I. Cuza", Iași, 1995. Cornea, Paul, Interpretare și raționalitate, Editura Polirom, Iași, 2006. De Flers, Al., René, Radio Europa Liberă și exilul românesc, Editura Vestala, București, 2005. Djuvara, Neagu, Amintiri din pribegie (1948-1990). Ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Humanitas, București, 2005. Dumitrescu, C., Vasile, O istorie
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
și memorialistice ale literaturii exilului, Editura "Jurnalul literar", București, 2002, p. 117. 211 Manolescu, Nicolae, Literatura română postbelică. Lista lui Manolescu, vol. III, Critica. Eseul, ed. cit., p. 162. 212 Northrop Frye, op .cit., pp. 23-24. 213 Paul Cornea, Interpretare și raționalitate, Editura Polirom, Iași, 2006, p. 467. 214 Nicolae Manolescu, Teme, Editura Cartea Românească, București, 1971, p. 12. 215 Ibidem, p.14. 216 Monica Lovinescu, La apa Vavilonului, ed. cit., pp. 658-659. 217 Nicolae Manolescu, Teme, ed. cit., 1971, p. 14
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
au înțeles să «șteargă de pe chipul omului trăsăturile care îi revelează asemănarea cu Dumnezeu, pentru a-l conduce, treptat, la o voință de putere distructivă și la o solitudine disperată». Totodată Fides et ratio reprezintă o apărare a legitimității, sensului, raționalității și umanității întrebării metafizice. Filosofia «se conturează ca una dintre misiunile cele mai nobile ale omenirii», pentru că tocmai filosofia este aceea care menține în viață acele întrebări de fond ce caracterizează parcursul existenței umane: Cine sunt, de unde vin și încotro
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]