3,509 matches
-
oferi destule surprize. Nu de puține ori nemții mascaseră cuiburi de mitralieră în coroanele copacilor, sau legaseră în serie mine pe trunchiurile lor. Călcai pe un singur fir și totul în jurul tău sărea brusc in aer. Astfel de capcane puteau rade o companie întreagă într-o singură clipă. În cele din urmă văd drumul. Se desfășoară în fața lor, tăcut și alb. Deodată, Romulus îl înșfăcă de braț cu putere. Intrigat, Marius se întoarce spre el și vede mișcarea negativă din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
grave-n inemi,/ Ce desenați pe garduri pule/ Și pizde, ne'nțeleși de nimeni,// Voi, fumătorii din closete,/ Veșnic căzuți la matematici,/ Cu visurile -n debandadă/ Pe globii ochilor extatici,/ Înzăpeziți de vreo femeie/ În sâni rotunzi ca Polul Nord,/ Sarcastic rași în cap cu briciul,/ Cu absolut nimic de-acord,// Ieșiți din datele fixate/ Pentru examene și teze,/ Și plini de cretă și cerneală,/ Fără ca nota să conteze,// Intransigenți în timpul orei/ De Puritate și Candoare,/ Ucideți-vă pro-fesorii/ Cu manualele școlare
Erotica antierotică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8380_a_9705]
-
Cronicar Tarzan, proaspăt ras Decanul de vîrstă al scriitorilor din România, poetul de limbă maghiară Anavi Adám a trecut de 99 de ani și e miraculos de "tînăr la minte și simțire". Ne convinge de asta Daniel Vighi, după ce a stat îndelung de vorbă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8668_a_9993]
-
o casă de comerț ori se ocupă de profesiuni liberale și devin cetățeni ai țării în care locuiesc, patrioți cu același titlu ca și ceilalți. 2. Jidanii propriu-ziși (Juifs), cari cutreieră câmpiile Poloniei, pe ale Ungariei și pe ale României, rasă în adevăr puțin interesantă și care merită cu mult mai mult blestemele al căror obiect este decât protecția atât de manifestă a diplomaților europeni Mulțumindu-ne deocamdată cu lămurirea dată de ziarul francez în privința exploatării populației rurale de cătră evrei
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
care nu-l ia nimeni în serios), că în zona Vrancei, după nu știu ce calcule ale lui, după o anumită periodicitate a cutremurelor cu epicentrul acolo, distanța de la un cutremur la altul se va micșora din ce în ce mai mult și Bucureștiul va fi ras, pământul se va căsca, și un fluviu va țâșni peste ruinele lui... Cică a întocmit și un fel de hartă cu imobilele care se vor prăbuși la cutremurul apropiat (printre care și blocul în care domnul Nicolau poseda un vast
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
anunță că școala de ofițeri ne dă o permisie de zece zile. Când ajunsei îi dădui, chiar din gară, un telefon Matildei. "Așteaptă-mă acasă, îmi șopti ea, viu îndată." Acasă avui timp să-mi schimb uniforma și să mă rad. Era spre seară. Acest ras, precum și odaia, cărțile și lucrurile mele parcă mă treziră dintr-un vis. Îmi dădui seama, avui o bruscă iluminare că mai aveam încă timp să dau înapoi, că timp de câteva luni săvârșisem un lucru
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
drum, cu pantalonii pe șolduri, cu bustul gol și cu crema de ras pe față. Și să aștepte... Apoi intrarea într-un halat elegant... dar totul era neverosimil, Matilda nu era o fetiță sedusă, care putea fi primită în timp ce îmi rădeam barba, între noi nu se petrecuse nimic... A treia variantă putea fi și cea care avusese loc, minus plecarea ei. Trebuia s-o fac să-mi audă răspunsul și să nu mă trezesc singur cu o invitație care mă făcea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
noi să mai râdem. Dar cine știe? Dacă noi n-am fi rîs? "Bravo, domnule Micu, zise Matilda. așa, va să zică, v-ați gândit că o să vă otrăvesc!" Mai știi? își continuă Micu ideea, terminîndu-și totuși ciupercile, odată un frizer în timp ce rădea un client, a întors briciul și harști! i-a tăiat ăluia beregata." Aici Matilda izbucni în râs, în timp ce de astă dată Ion Micu nu schiță nici măcar un surâs. Arăta foarte grav și chiar sumbru. "Și în Șeherezada, continuă el, există
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Dar vă declar totuși că nu se ascunde nimic în acele cuvinte că a fost o glumă absurdă, neverosimilă, stupidă, de studenți. Nici o fibră nu se mișca pe obrazul anchetatorului. Și continua, plesnind de sănătate, de satisfacție că era tânăr, ras proaspăt și pieptănat, cu guler bine călcat de nevastă-sa, care îl primea la întoarcere cu îmbrățișări și sărutări, misteriosul plan de demolare a voinței mele, a rezistenței mele sufletești, până ce - mi se sugera - voi renunța la o apărare zadarnică
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pivniță și n-am reușit să le dibuim galeriile. Clădire veche, ce mai! Am închis măcelăria de trei ori, am pulverizat peste tot, am lăsat înăuntru trei căldări cu toxice, nimic. Și atunci s-a chemat un tanc și am ras tot... Dracu i-a luat, că altfel nu puteam scăpa de ei. Sânt și basme, continuă famenul, că îi poți goni dintr-un loc dacă prinzi unul, îi dai foc cu benzină sau îl jupoi de viu și îi dai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
un om de tip medieval, zisei, refuzi să accepți că pământul se mișcă." " Da, știu, Galilei, eppur si muove, până la urmă o să-mi spui, Petrini, că vreau să ne retragem prin păduri, să bem lapte de iapă și să ne radem cu o bucată de coasă. Vreau doar să spun un lucru simplu, că aflând că cerul care mi-a încîntat copilăria nu mai e același, nici eu n-am mai rămas același, în timp ce bunica stătea și se uita la el
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fotografie o singură sugestie. Treaba ei! Ce-mi răspunsese? Că erau de la șantier, într-o excursie. "Foarte bine! Desigur, erau de undeva, nu erau niște necunoscuți, răspuns irelevant, excursie sau concediu, același lucru." Îmi retrăsei fața și continuai să mă rad. "Oricum, reflectai, păstrarea unei asemenea fotografii, chiar în albumul intim al familiei, arată din partea acestei fete, dar și din a părinților, o... Numai dacă toți cei opt i-ar fi fost rude apropiate, veri, cumnați, veri de-al doilea sau
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
respingere, să-mi văd adică de treabă, iar dacă n-am una, să-mi caut. Ceea ce și făcui, intrai în baie spunîndu-i că vom merge, spre ora Revelionului, ori la gazdele noastre, ori la frații Berea, și trebuia să fiu ras proaspăt... Începui deci să mă bărbieresc, operație pe care o făcui în stil joyceian, adică întîrziind îndelung și gândind... Oare sânt eu pe deplin conștient în clipa de față? mă întrebai, apropiindu-mi chipul de oglindă. Sânt bucuros, iubita mea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Veți lua la cunoștință fiecare în parte. ― Dar ne poți da niște explicații acuma? întrebă Apone schițând un mic zâmbet. ― Păi da, măcar să știu la ce să ne așteptăm. Spunkmeyer se rezemă de o rezervă de explozibili suficientă pentru a rade un hotel și rămase înfipt între tuburile de aprindere și detonatoare. ― Fie. Înainte de toate, e bine de știut ciclul vital al acestor organisme. Fiecare trece prin stadii de evoluție succesive și este constituit în realitate de două creaturi diferite. Prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
cu prima ocazie. Ca și Vasquez, de altfel. Drake va apărea cu șapca și Vasquez cu fularul roșu. Ținute de luptă neregulamentare. Amândoi afirmau că aceste căști le jenau mișcările teleochitoarelor. Sergentul șef era gata să-i autorizeze să se radă în cap și să se bată cu capul gol când or ști să tragă repede și bine. ― Bun. Unitate A, verificarea sistemelor secundare și a alimentărilor individuale. Dacă se strică după împrăștiere, riscați să vă lăsați oasele pe-acolo. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Ceilalți au murit sau îi așteaptă o soartă mai grea decât moartea. Înapoiază-te pe Pământ și strânge o armată întreagă pentru viitoarea expediție și nu doar un pluton. Cu aparate atmosferice pentru atac aerian. Artilerie grea. Cere-le să radă locul ăsta, dacă trebuie, dar pe tine să te scutească! Acest raționament nu avea decât un neajuns. A pleca acum însemna să-i abandoneze pe Vasquez, Hudson, Hicks și pe ceilalți în infernul de la nivelul C și să-i lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
se destindă. ― Așa, da. Deci ce ai de gând? ― Să-ți urmez sfatul și să mă gândesc. (Caporalul închise ochii preț de câteva secunde.) Gata, asta e: După o chibzuială matură, am hotărât să ne ducem pe Sulaco și să radem zona asta. Numai așa putem fi liniștiți. Făcu cu ochiul. Burke se albi la față și făcu un pas în direcția militarului. Până să-și dea seama că nu avea sorți de izbândă să realizeze ce-și pusese în gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
să fie omorâți de îndată ce Bishop își va fi terminat studiul. ― Fii rezonabilă, Ripley, răspunse el arborând o copie palidă a surâsului său profesional. Aceste specimene au o valoare inestimabilă pentru ramura Companiei care efectuează cercetări asupra armelor biologice. De acord, radem colonia cu o bombă nucleară, că majoritatea e împotriva mea. Dar cu specimenele e altceva. Nu sunt decât două, Ripley. Ce pericol ar reprezenta ele în tuburile de stază? Iar dacă te temi că vor scăpa când vor ajunge la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Hicks, răbdător. Androidul se întoarse spre el. ― Dacă mă bazez pe informațiile de care dispun, instalația ar trebui să explodeze în ceva mai puțin de patru ore. Raza de suflu ar fi de aproximativ treizeci de kilometri. Totul va fi ras. Fără căderi atomice, evident. Vreo douăsprezece megatone. ― M-am liniștit, declară Hudson scurt. Hicks trase adânc aer în piept. ― Avem o problemă. Comtehul își desfăcu mâinile încrucișate și se întoarse. ― Nu-nii vine să cred. Vouă vă vine? RS-urile fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
astea se băteau cap în cap, doi morți cărându-și lovituri cu tibiile și oasele bărbiei, cu scheletele caselor distruse, bușindu-se pe maidane în zgomot de basculante și tablă îndoită: o stradă contra unui nebun. Înainte să dispară, nebunul răsese jumătate din stradă (mai exact, toată partea dreaptă) și, odată cu ea, jumătate din privirea mea de copil. Ochiul meu drept va rămâne întotdeauna opac, închis, infirm, acoperind cu rigiditatea pleoapei imaginile fragile: pereții curați, obloanele verzi, lampa plutind diminețile sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
terciuite sunt povestite de o minte invizibilă, terifiantă, pregătită să pună în practică păcăleala supremă: urmăream cu plăcere, aproape cu voluptate dinamica dezastrelor, cronometram secundele rămase până la impact, aveam acces la camera de filmat a morții, supraviețuiam în timp ce alții erau rași cât clipeai de pe suprafața pământului, dar fiecare cadru îmi încărca memoria cu un minuscul bâzâit de fond, în care recunoșteam vocea altcuiva. L-am întrebat odată pe Mihnea dacă nu crede că cineva ne omoară lent cu povești, infectându-ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
O iubeam plăcut, nemțește, ca un contabil. La 38 de ani, nu-ți mai arde să riști (aveam de fapt 37, dar îmi plăcea să zic 38: suna frumos, rotund, aniversar). Am sărit pe telefon, lansând clăbuci de spumă de ras prin toată casa. „Sandu?“ O voce vioaie, necunoscută, aproape ironică. Am devenit prudent. „Da, vă rog?“ Un timbru rece, neutru; plasam imediat un frigider între mine și interlocutorul îndrăzneț. În general, când te caută o femeie, e de rău; dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în loc de mai; a atras furnicile roșii, care de-obicei nu treceau în statele din nord, din cauza iernii grele; invazia de furnici a atras o invazie de păsări, venite să-și caute hrana, în loc să migreze; iarba și terenurile fermierilor au fost rase, trecute ca printr-o mașină de tocat. Rezultatul? În ianuarie ’98, statul Montana declara stare de calamitate pentru...distrugerea suprafeței verzi. Un tufiș care-a ars la San Francisco a mutat din loc un orășel cu zece mii de oameni din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
peste masă, lângă mine. Era deja tăiat pe lungime și nu conținea nici o adresă. Am scuturat ambalajul într-un loc liber, printre cești. Din el a căzut o carte subțire, cu cotorul alb-lucios. Nu descifrai decât titlul, numele autorului fusese ras cu lama. Am ridicat-o și, sub privirile tuturor, am citit cu voce tare: „Alexandru.“ „Ce mai e și asta?“, s-a întins Maria, lăsând cana din mână. Pipăia coperta velină, acoperită de-o poză cu un fractal verde. „E-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Ar putea fi oricine.“ Nimeni n-a mai zis nimic. Maria a tras din nou cartea spre ea. „Pe mine altceva mă miră. Să presupunem că tipul există și cineva i-a scos numele. Cine ar fi avut interes să radă numele de pe copertă? Și de ce nu l-a șters cu totul? Mai ales în condițiile în care se presupune că, dacă ai titlul și cota, găsești automat și autorul. Așa e și la tablouri, când sunt păstrate în depozitele muzeelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]