3,584 matches
-
stabilit pentru că are rezonanță istorică: cei 300 de hopliți spartani cu regele Leonida, s-au jertfit în lupta cu perșii de la Termopile, la anul 480 î.Hr., pentru apărarea și salvarea lumii grecești. Tot așa, cei 300 de aleși ai „splendidei rase” sunt gata să se sacrifice pe altarul unei patrii imaginare, dacă ne este îngăduit să comparăm situații și întâmplări mărețe cu niște prea mărunte și nepedepsite ifose secuiești. Și cum ai țară, e și normal să ai zi națională și
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Românii încă n-au aflat că Dumnezeu îi ajută pe cei care se ajută singuri. Repetatele inundații (2005, 2006, 2008) și cele de acum, pustiitoare și tragice, ar fi fost mai puțin catastrofale, dacă tu, cap sec și bleg, nu rădeai pădurile din amonte, nu puneai toporul pe lunci și rediuri, mai dădeai câte un hârleț pe la șanț și pe la podeț, ba, chiar îndrăzneai să consolidezi digul...ș.a.m.d. Iată de ce nu-mi vine să-ți plâng de milă, mai
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
și răutatea celor mari te-au transformat în marfă de câștig». În dimineața următoare, l-a revăzut treaz, mult mai senin, dar cu o crustă de mizerie pe piele. A fost nevoie de toată răbdarea bătrânei Masina pentru a-i rade murdăria de pe el. Și, într-un final se ivi chipușorul palid al unui copil de vreo 6 ani. Calabria a alergat la don Scapini pentru a-i cere un sfat ca să știe ce să facă. Evident că nu putea să
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Mi-aș oferi cu bucurie viața pentru el, dacă Domnul ar accepta-o“. Puțin mai apoi, a spus cu seninătate: „A fost acceptată“. Doctorul Vantini, care era un prieten intim de-al lui don Calabria, l-a sfătuit să-și radă barba. „Mă chinuiți până la capăt“, s-a lamentat don Calabria, dar mai apoi a permis. Cu multă seninătate a spus: „Iată, mi se pare că Isus personal îmi iese în întâmpinare“. O pauză și apoi: „Da, simt că Domnul îmi
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
spiritului critic, iar nu excursurile fictive din opera lui. Oricum am numi-o, Istoria lui Israel, așa cum este ea rezumată în Vechiul Testament, este mărturia incontestabilă a prezenței lui Dumnezeu în istorie. Într-o lucrare devenită clasică, istoricul german Gerhard von Rad întărește afirmația noastră: "Orice studiu al Vechiului Testament care nu are ca premisă faptul că acesta este mărturia acțiunii lui Dumnezeu în istorie este condamnat la sterilitate pentru că nu ia în calcul faptele [...]. De aceea putem spune că Biblia este
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
I, trad. de George H. Kelm, Fortress Press, Minneapolis, 2008. Idem, Revelation as History, trad. de David Granskou, The Macmillan Company, Londra, 1969. Idem, The Idea of God and Human Freedom, trad. de R.A. Wilson, Westminster Press, Philadelphia, 1953 von Rad, Gerhardt, God at work în Israel, trad. John H. Marks, Abingdon Press, Nasvhille, 1980. Idem, Old Testament Theology. The Theology of Israel's Historical Tradition, introducere de Walter Brueggemann, Westminster John Knox Press, Louisville, KY, 2001. Rae, Murray, History and
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Cf. R.G. Collingwood; The Idea of History, Oxford University Press, New York, 1976, p. 14, apud Laurence W. Wood, God and History. The dialectical tension of faith and history in modern thought, Lexington, Emeth Press, 2005, p. 48. 11 Gerharhd von Rad, God at work in Israel, trad. John H. Marks, Abingdon Press, Nasvhille, 1980, p. 154. Teza operei sale principale, Old Testament Theology. The Theology of Israel's Historical Tradition, este următoarea: "Credința lui Israel se bazează pe o teologie a
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
în „aparat” (sau SUA, de exemplu!Ă și mai respectuoși față de valoarea „în sine” a unui individ. E oare o chestiune de vechime a civilizației sau țin aceste reflexe de psihologia socială, de temperament, de istorie, de... rasă?! Există oare „rase”?! Mai toți antropologii zilelor noastre le neagă existența; în tinerețea mea voiam, într-un studiu despre Psihologia succesului pe care l-am părăsit între timp, să cercetez conceptul de „rasă-națiune”, ce mi se părea că răspunde mai bine acestor mari
Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
leac radical dar foarte dureros constă în a pune de jur împrejurul bubei de dalac aluat de grâu. Se presară deasupra bubei praf de pușcă și i se dă foc. Buba va arde până în rădăcină și curând va fi tămăduită. - Degerătură. Cartofi rași pe răzuitoare, încălziți puțin se pun pe organul degerat. Fierea porcului de asemenea poate fi folosit pentru tratarea degerăturii. O albitură, o cârpă sau un chindeu, se înmoaie în vinarsul în care a fost pusă să stea câtva timp o
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
limbrici ajută și usturoiul crud. Lingoare. Bolnavul se spală pe tot trupul cu oțet amestecat cu apă și se hrănește numai cu lapte. Mătrice sau Plânsul cel rău. Copilului nou născut, care plânge de această boală, i se dă slănină rasă de pe șorici cu ceai de anison sau de romaniță. Mirosul de gură. Se mestecă coajă de rodie. Mucărie. Pentru vindecarea mucăriei la cai se ia o rudiță de oțel care după ce se arde bine în foc se pune în praf
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
de albeață) - Cum să nu plâng, Cum să nu jelcuesc, C-am plecat pe cale,Pe cărare, Și-am întâlnit nouă fete, nefete, Pline de albețe,Pline de furtețe, etc. Taci (numele bolnavului) nu mai plânge, Că cu cuțitul ți-oi rade-o, Cu mătura ți-oi mătura o, Cu chindeul ți-oi șterge-o Și te-oi duce la râul lui Avram Și te-oi spăla pe față, Pe brațe Și vei rămâne curat, luminat Ca argintul strecurat, De la maica mea
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
fel și chip în limba lor... Io, pace bună ! Mă uitam la ei ca mutu. Mă scotocesc ei prin buzunare - tufă ! De unde bani ? Era între ei unu înholbat, negru ca fundul ceaunului și cu buzele răsfrânte... Se apucă ticălosul, îmi rade două pălmi și deacolo înainte, pe-aci mi-o fost drumul ! După două zile alta, m-o înhățat poliția și m-o încuiat...Pricină, ce i drept nu mi-or putut găsi...ba până la urmă, tot ei oameni cumsecade, ce
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Dintr-un uitatîn actualitate, nr. 8, 2011; *Dumitru Alistar, nr. 10, 2012, p.107; *Cotnariul în literatură și artă, nr. 10, 2012, p. 126. 13„Prietenia” revista Comunității evreilor din Iași: * Încercări de clarificare istoric literare. Sorin Toma și Ilie Rad în dialog despre poeți, poezie, viață, nr.2, noiembrie 2011; * Trei plăci comemorative evreiești la Răducăneni... * Leon Volovici și Întâlnire cu prieteni la Ierusalim, nr.3-4, decembrie 2011-ianuarie 2012; *Norman Manea - o mare conștiință morală a contemporaneității, nr. 5, 2011
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
aș fi șters praful, ca pe o muncă deprinsă pentru tot restul vieții. Era treabă de femeie. Să nu suporți să chinui găina, să nu fii în stare să vezi sânge - așa ceva nu exista. Cel mult la bărbați, când se rădeau. și, foarte rar, la acele femei care, după cum se spunea, nu erau bune de nimic. Cine știe dacă mai târziu n-aș fi ajuns și eu să nu mai fiu bună de nimic, dar pe vremea aceea la ceva tot
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
era la bărbați mai mult decât la femei un indiciu politic. Demonstrând măsura în care statul intervenise în viața persoanei, gradul de oprimare al acesteia. Fiindcă toți bărbații pe care statul îi înhățase pentru un timp sau pentru totdeauna trebuiau rași în cap: soldații, deținuții, copiii din casele de orfani. Ca, de altfel, toți elevii care făcuseră o boroboață. La școală, lungimea părului era controlată zilnic - ceafa trebuia rasă până la jumătatea capului, iar lobul urechii degajat de păr la un lat
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Uniunea Sovietică. Cinci ani a stat în lagărul regelui care ucide, și în acești cinci ani a fost mereu pe punctul să moară de foame. Ajunsese acolo la nouăsprezece ani, purtând cozi lungi ca orice țărăncuță. Motivele pentru care te rădeau în cap alternau, povestea mama. Existau două, dar ea o pățea mereu, indiferent din care. Când erau păduchii motivul, când faptul că furase de pe câmp câțiva cartofi sau sfeclă furajeră ca să nu moară de foame. Se-ntâmpla, uneori, să fi
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
furase de pe câmp câțiva cartofi sau sfeclă furajeră ca să nu moară de foame. Se-ntâmpla, uneori, să fi fost deja tunsă chilug din pricina păduchilor și, pe deasupra, să o mai și prindă furând. Atunci, gardienilor tare le părea rău că cineva ras în cap nu poate fi ras încă o dată, spre deosebire de o spinare bătută, pe care liniștit o mai poți bate o dată. Chilugul rămâne multă vreme chilug, îmi spunea mama, părul nu-i atât de cretin ca pielea. Am o fotografie: mama
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
sfeclă furajeră ca să nu moară de foame. Se-ntâmpla, uneori, să fi fost deja tunsă chilug din pricina păduchilor și, pe deasupra, să o mai și prindă furând. Atunci, gardienilor tare le părea rău că cineva ras în cap nu poate fi ras încă o dată, spre deosebire de o spinare bătută, pe care liniștit o mai poți bate o dată. Chilugul rămâne multă vreme chilug, îmi spunea mama, părul nu-i atât de cretin ca pielea. Am o fotografie: mama ca fată tunsă chilug, jigărită de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
pe care pisica-l avea, iar mama nu? Blana pisicească e zbârlită, perii-s pieziși și lungi de parc-ar fi crescut pe socoteala cărnii și împotriva propriei naturi trecând într-o materie nefirească. Iar aici, în Germania? De ce se rad în cap neonaziștii fără să fie nevoie? Felul în care se raportează la ei înșiși e profund viciat, le lipsește simțul pentru autoumilire. Își instrumentalizează țeasta, și-o poartă denaturat ca pe un grohotiș, ca pe bolovanii din albii de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
să i se înfățișeze ca făptaș sau ca victimă. și nici unul n-a rămas nevătămat când a fost destituit din istorie. Tatăl meu își îneca în beție amintirea perioadeicât fusese soldat în SS. Mama se lupta cu fata hămesită și rasă în cap ce fusese ea însăși în timpul deportării, bunica venera geamantanul acordeonului, bunicul nu renunța în ruptul capului la chitanțierele lui. În capul fiecăruia se ciocneau lucruri ce n-ar trebui niciodată să se nimerească laolaltă. N-am înțeles cu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
trebuia rezolvată problema cumanilor lui Kotian. Dar măsurile luate de către Sinodul de la Buda, în 10 august 1279, de a stabili pe cumanii din Ungaria, Transilvania și Banat în case, desființindu-le corturile, de a-i obliga la monogamie, de a le rade bărbile și de a le distruge alte obiceiuri cu sila, nu au fost întâmpinate cu prea multă bunăvoință de către aceștia. Și cum întotdeauna violența naște rezistență, cumanii s-au răsculat împotriva lui Ladislau Cumanul și a călugărilor catolici, sub conducerea
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
se nimerește ca lumea și piesa se termină cu bine pentru el. O sinucidere bizară apare la G. Brăescu. Decorat cu un colan exotic, un medic militar cu grad de maior vrea să pună în evidență distincția. Pentru aceasta își rade frumoasa barbă căreia îi datora autoritatea și prestigiul. Dar care ar fi obturat decorația. Odată cu barba, se duce pe apa sâmbetei respectul celorlalți și prestanța maiorului. Chiar și nevasta îi pune coarne. Soluția constă într-un glonț de revolver. La
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
aproximativ 10 ani, după ce Felix ajunge profesor la Medicină și medic cunoscut, casa lui Moș Costache, anacronică încă la 1910, va fi găsită de tânărul doctor nelocuită. Despre a Aglaei nu aflăm nimic. La fel, după război, Jim Marinescu va rade parțial casele cu molii ale mătușilor construind pentru familia sa un decor modernist, chiar excesiv, dar care se va învecina fatal cu vechiturile în care o parte dintre bătrâne continuă să trăiască în stilul lor vetust. După războiul de întregire
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
și cavou. Clădirile care nu se acordă cu vederile lui Ioanide au un „mizerabil stil de provincie franceză”, iar stilul lui Ion Mincu este „oribil”. Apare și o „oribilă imitație de stil Mincu”. Ioanide se ocupă constant de renovări. El rade pitorescul cultivat de Mincu și de imitatorii săi (între care Pomponescu) pentru a geometriza formele. În realitate, clădirile osândite de Călinescu: CEC-ul, Cercul Militar, Bufetul de la Șosea nu sunt „oribile” decât în ochii unor radicali și prin excesul de
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
anul ăsta... Pisicel mă susține, cred că și Cuțulescu, de Burețel nu știu nimic, ăsta e tip ascuns... Dar să văd ce fac cu Sticloi, că nu poate să mă sufere. A mai fost în trei jurii și m-a ras de fiecare dată.” Aceste calcule mă distrează atât de tare, încât compensează orice eventuală „nedreptate” mi-ar face un critic sau un juriu. E plăcut să trăiești în mijlocul unor oameni atât de amuzanți. În țara lui copy-paste Limba folosită în
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]