2,603 matches
-
a judecății, iar o viitoare ediție a acestei cărții va îndrepta, cred, ceea ce se poate îndrepta și va adăuga ceea ce poate fi adăugat. Eseul Tudor Arghezi. Discursul polemic se singularizează însă, între prestațiile critice de azi, prin densitatea ideatică și rafinamentul stilistic al expresiei, ca și prin judecățile de valoare valide. Orizontul exegetic al acestui alt Arghezi înseamnă, în fond, un alt contract de comunicare cu opera argheziană, un nou cod de lectură pentru cel ce ne-a dat canonul pamfletului
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
altă opinie asupra fazei Cucuteni A o găsim exprimată de către Anton Nițu întro serie de studii privind reconsiderarea din punct de vedere tipologic a problemelor ridicate de ceramica cucuteniană. Astfel, pornind de la criteriile de definire deja existente și utilizând, pentru rafinamentul acestora, raportul dintre ceramica tricromă pe fond brun și pe fond alb, cercetătorul împarte etapele Cucuteni A2 și A3 în patru etape secundare. Astfel, Cucuteni A2a se caracterizează prin predominarea ceramicii tricrome pe fond brun, specifice fiind nivelul II 1b
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
identificate limitele în cunoașterea politică), cât și orientarea anti-metodologică pe care o aduc în atenție dezvoltările teoretice din gândirea politică recentă. Pe linia trasată de acestea din urmă, este ilustrat ulterior un model interpretativ de analiză a ideologiei, în cadrul căruia rafinamentul hermeneutic e adăugat, în chip firesc, demersului explicativ. Într-o a doua etapă, accentuarea importanței conceptului de ideologie în procesul cunoașterii politice va fi realizată prin luarea în considerare a provocărilor teoriei politice contemporane. Conjectura mea este aceea că, investigând
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
425), ci și o concentrare de "dogmatism semantic" specifică, de altfel, repertoriului respingerii facile a ideologiei. Un fapt cu atât mai surprinzător, cu cât este vorba de un analist al teoriei și practicii democratice care s-a remarcat inclusiv prin rafinamentul abordărilor conceptuale. Fără a urmări să institui o raportare polemică la o astfel de perspectivă, apreciez totuși că, în cadrul teoriei politice contemporane, conceptul de ideologie își poate pune la lucru valențele epistemologice nu doar atunci când în discuție se află problema
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
lat. comedere) sau termeni expresivi (lat. manducare, lat. papare); în alte cazuri, termenii uzați continuă să fie folosiți (lat. caput „cap“), dar apar și derivate (lat. capitia) sau cuvinte expresive (lat. testa, lat. conca), în alte teritorii. Alteori, a intervenit rafinamentul social, care a făcut ca unele inovații apărute din aceste motive (ficatum „ficat“, cochleare „lingură“, thius „unchi“) să se păstreze până astăzi numai în anumite limbi. Au existat și motive culturale, înțelese în sens larg, mai exact influența greacă (dies
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
Frumusețea adevărată, în urma căreia exclamăm: "este dumnezeiesc, divin, perfect etc." vine întotdeauna din sănătate spirituală. Este completă, vitală, dă senzația că nimic nu trebuie scos sau adăugat. La ea, cea adevărată, nu lipsește nici unul din cele cinci elemente: armonie, naturalețe, rafinament și eleganță, dar mai ales unitate între fond și formă. La persoana umană ea este esența aromatizată, imaterială a sufletului ce se emană din interior. Găsindu-și forme de manifestare materiale și spirituale ce vrăjesc pe nesimțite, fascinați fără să
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
fost un caz singular. Aparate adecvate cercetării experimentale funcționau în mai toate laboratoarele americane, cele mai multe fiind întâlnite în laboratorul înființat de Münsterberg la Universitatea Harvard. Enumerăm din ansamblul aparaturii laboratoarelor americane pe cele mai deosebite pentru investigații de anvergură și rafinament: * aparat pentru examinarea memoriei pielii, dispus pentru a da cel puțin 10 contacte sucesive la intervalele dorite și la regiunile dorite ale pielii superficiale; * cronoscoape de mare precizie; * aparat pentru studierea simțului presiunii asupra urechilor și asupra feței; * thermo-esteziometru; * aparat
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
Mihail Ralea este rezervată celor ce cunosc istoria de sub aparențe, el fiind un personaj controversat din punct de vedere politic, moral și științific. Partea de apreciere asupra cărora toți analiștii și interpreții sunt de acord este formată din calitățile de rafinament interpretativ deosebit al faptelor culturale, de ateu convins, de stil de viață epicurianist, dedicat plăcerii și satisfacerii nevoii de a fi în prim-planul vieții politice și culturale. A avut un fler deosebit în a se afla în tabăra învingătorilor
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
culinare, o „bucătărie“. Păstorel este ferm: „E drept că Profetul îl oprește pe turc să mănânce carne de porc, dar eu nu-i îngădui Profetului să-și bage nasul în bucătăria mea, unde popreala lui e inoperantă.“ Gastronomia presupune hedonismul; rafinamentul care nu are ca scop plăcerea, ci este efectul respectării unor tabuuri, e reducționist, restricționar, mai precis, și nu se poate afla la originea unei „bucătării“. Din același motiv, expresia „bucătărie mânăstirească“, deseori folosită la noi în ultimii ani, este
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Kyoto, Diane Durston scrie despre obiceiul nobililor din perioada Edo de a se amuza încercând să ghicească din ce ingrediente erau făcute felurile de mâncare ce li se serveau la ospețe. Nu erau ghicitori ușoare... Trebuie însă precizat că acest rafinament culinar nu se întâlnea decât în la grande cuisine, în bucătăria aristocratică. Romanii de rând mâncau mult mai simplu, meniul cuprinzând în special mâncăruri din mei, grâu, năut, carne de porc (inclusiv cârnați) sau de găină, fructe. Prin această remarcă
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
definirea unei bucătării naționale: pentru ca aceasta să se cristalizeze, diferența între bucătăria „înaltă“, cea a păturilor sociale avute, și cea populară trebuie să fie cât mai mică. Gastronomia chineză, de pildă, a avut câteva mii de ani la dispoziție pentru ca rafinamentul meselor de la curtea împăratului să se regăsească - dacă nu deseori din punctul de vedere al ingredientelor, măcar în ceea ce privește tehnicile de preparare - în bucătăria populară. Franța este un alt exemplu în acest sens. Bucătăria europeană medievală include atât ospețele date la
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
uscată a plugarului, și păunul gătit la curtea regelui Franței. Nici în vremea Renașterii, când bucătarii italieni au ajuns în Franța odată cu suita Ecaterinei de Medicis, soția lui Henric II, lucrurile nu stăteau altfel. Pe vremea lui Ludovic XIV, când rafinamentul culinar ajunge la culmi neatinse de pe vremea banchetului lui Trimalchio, descris de Petroniu (s-a afirmat, de altfel, că modelul meselor Regelui Soare era cel al Romei imperiale), se simte prima adiere de democratizare gastronomică: La Varenne publică în 1651
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
altor ingrediente. Iată un exemplu de preparat culinar în care lipsa diversității este benefică. Dacă peștii nu ar fi eviscerați și dacă apa nu ar fi pusă la fiert, ceaunul ar fi un excelent acvariu... Între puritatea acestei rețete, cu rafinamentul dat de simplitate, și dimensiunea barocă a unei bouillabaisse, rafinată prin combinațiile de gusturi, nu se poate face nici un fel de comparație. Amândouă sunt perfecte. Revenind la „marea bucătărie țărănească“, specific acesteia ar mai fi drobul de miel făcut de
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
zic, de a fi născocit perișoarele cu smântână, care făcute după rețeta clasică, sunt suficiente pentru a face gloria oricărei bucătării.“ Despre aceleași perișoare, tot Păstorel: „Nu știu de unde vine și ce va fi fost la origine. Știu însă că rafinamentul bucătăriei moldovenești l-a scos din ticăloșie, așezându-l din nou pe masă boierească.“ Care este secretul acestei rețete de chifteluțe (carne de porc și de vită) prăjite în unt și apoi fierte în smântână? Adaosul, în sos, e de
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
caz gurmanzi; Cornelius Tacit descrie, în Despre originea și țara germanilor, obiceiurile lor alimentare: „Mâncările lor nu-s de multe feluri: poame pădurețe, vânat proaspăt sau lapte acru; foamea și-o astâmpără fără multă gătire și fără dresuri.“ Fastul și rafinamentul meselor romane fusese uitat în Occident (tot bizantinii vor readuce în Italia tradiția culinară antică, creând astfel premisele Renașterii gastronomice italiene, aflate și la originea bucătăriei franceze clasice), iar nobilimea francă ori cea ungară se înfrupta cam din aceleași feluri
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
gală de la nunta principesei Ileana cu arhiducele Anton de Habsburg (26 iulie 1931) s au servit „sărmăluțe de noces roumaines“ („sărmăluțe românești de nuntă“). Cele aproape cinci decenii ce au urmat anului 1945 au șters aproape toate urmele luxului și rafinamentului francez din alimentația noii protipendade. O reîntoarcere la tradițiile culinare autohtone, precum și cultul unei austerități alimentare au simplificat gramatica meselor bucătăriei de înaltă clasă, care „a intrat în adormire“, ascunsă în amintirile și cărțile de bucate ale ultimilor boieri. Presa
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
și în sentimente de o exagerare romanescă, a trebuit să servească drept model unor intrigi pline de incidente și de caractere hiperbolice. Așa este teatrul spaniol. (...) Dar nici aceste exagerări forțate, nicio licență de imaginație care violează toate regulile, niciun rafinament al glumei deseori pueril nu au putut determina să i se refuze lui Lope de Vega unul din primele locuri printre poeții comici moderni. El alipește într-adevăr celei mai fericite înțelepciuni în alegerea caracterelor, o forță a imaginației pe
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ridicolul onest", pe care se străduiește să-l găsească, și "ridicolul bufon", pentru care nu simte decât dispreț. "Nu-mi plăceau arlechinadele", declară el în Memorii, pronunțându-se împotriva comicului grosolan al comedianților dell'arte. Om de gust, sedus de rafinamentul Iluminismului, nu ar fi putut aproba glumele și clovneriile lor, uneori obscene. Lucrul cel mai esențial al Comediei, scrie un talentat francez 65, este ridicolul. Există un ridicol al cuvintelor și un ridicol al lucrurilor, un ridicol onest și un
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lui o pălărie exotică. Mexicanii se răzbună cum pot împotriva acestui soi de turiști. Ei le oferă pălării împodobite cu fructe de plastic, banane, ananas, papaya, lăsîndu-i să creadă că acestea sunt gusturile mexicanilor. În realitate, vestimentația mexicană are un rafinament pe care bazarele pentru străini o mistifică adesea prin exces. Fenomen care, de altminteri, nu se întîmplă numai aici. Nici o țărancă de la noi n-ar purta dumineca la horă costumul pe care scenografi hotărâți să stilizeze cu orice preț ni
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
și, înainte să afle orice despre el, știa tot ce avea nevoie să știe. Era cu cinci ani mai în vârstă decât Clodagh și în prezența lui ceilalți băieți păreau niște adolescenți mucoși. Era sigur pe el și avea un rafinament specific, ceea ce îl făcea absolut fermecător. Zâmbea, fermeca pe toată lumea, simpla lui prezență era călduroasă și plină de energie. Și o făcea să se simtă în siguranță: chiar dacă era abia la început cu afacerea, ea era sigură că Dylan s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
nici mai mult, nici mai puțin, decât un polițist exagerat de zelos, care aleargă după cai verzi pe pereți. Ce doriți, domnule Loew? Fritzie râse. — Spune-mi Ellis, zise Loew. Întrunirea de taină intră într-o fază total lipsită de rafinament - cu mult sub whisky-ul și covrigeii pe care soția lui Fritzie, plină de amabilitate, ni-i oferise. Trebuia să mă întâlnesc cu Madeleine într-o oră, iar fraternizarea cu șeful meu în afara orelor de program era ultimul lucru pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
provenind de la oile de pe pietroasele pășuni din Latium, se alegea lâna bună ce venea de la Canosa, în Puglia. Mai târziu apăruse lâna moale de la Miletus, în Jonia, cașmirul acelei epoci. Mulți fuseseră scandalizați de prețuri. Însă tânărul Împărat gustase din rafinamentul vestimentar elenic, siriac și egiptean. Apoi, în casa Mașterei și în vila de la Capri, suferise din cauza unei amare și meschine dependențe economice, până la cele mai mici cheltuieli legate de îmbrăcăminte. Astfel, în palatele imperiale își făcură repede apariția - și fură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-i un complot, e o alianță, spuse Domitius Corbulo, singurul căruia Împăratul i se destăinuia. Împăratul răspunse: — Eu cred că mulți dintre ei au vorbit prea mult după ce au băut. Curând își dădură seama că tânărul Cerialis, dovedind de un rafinament sinistru, îi menționase pentru ca nevinovăția lor evidentă să stârnească îndoieli cu privire la vinovăția celorlalți. Pe când anchetatorii bâjbâiau, speculatores, răniți în orgoliul lor de profesioniști, dovediră că știu să-și facă treaba. Aduseră probe incontestabile împotriva câtorva dintre personajele respective. Printre acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sprâncene și de încordarea mușchilor sub piele. Cruda și longeviva Livia, Maștera, care i-a facilitat drumul spre putere fiului său, Tiberius, avea o față ascuțită, cu buzele strânse, absorbită de lungile meditații, o piptănătură rigidă și compactă, lipsită de rafinament; ochii ei privesc fără să vadă. Întâlnim din nou chipul Agrippinei, extraordinar de frumos. Este pieptănată altfel decât celelalte femei celebre din familia sa: părul este împărțit lejer, cu două șuvițe scurte care-i încadrează fruntea înaltă, aproape masculină. Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
izbucnește acel miorlăit drăcesc, care nu e descriptibil; probabil că, dacă n-ar fi compatibil cu plăcerea adusă la paroxismul senzual, actul ar fi evitat de către parteneră. Se poate spune că, de fapt, ca și antropoizii, ei urmăresc un anumit rafinament al actului, pe care-l repetă toată ziua, din perversiune, căci altfel ar fi de ajuns o singură copulație prin care s-ar asigura Înmulțirea speciei. După act, ea se spală meticulos În acel loc cu limba sau Își face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]