2,296 matches
-
el. Nimeni nu mi-a spus nimic despre asta. - Da, a existat un martor. Merse înapoi până în hol, pentru a-i cere lui Lon Sellitto să vină și el. Acesta intră agale, adulmecându-și jacheta cu o mină nemulțumită. - Un rahat de costum de 240 de dolari. S-a dus pe apa sâmbetei. La dracu’! Ce se petrece, Sachs? - Voi interoga martorul, domnule locotenent. Aveți reportofonul la dumneavoastră? - Cum să nu, răspunse el scoțând aparatul din buzunar și înmânându-i-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
care a fost deja scrisă, pentru a-ți spune de la ce cameră e. - De ce nu? E aiurea. - Pentru că nimeni nu are nevoie de această informație. - În afară de noi, bineînțeles. De aceea, vom merge din ușă în ușă și o vom încerca. - Rahat, izbucni Rhyme. - Se potrivește foarte bine cu ce simțim și noi acum, spuse unul din detectivi. Sellitto întrebă: - Bine. Aveție nevoie de mai mulți oameni? - Nu. Nu putem încerca decât o ușă de fiecare dată. Nu e nicio altă cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
povestit despre incendiu și despre Kadesky. Cine a fost? Un zâmbet ciudat, în timp ce își plimba privirea de la Sachs la Kara și într-un final se opri la Rhyme. - John Keating? V-a spus că l-am sunat, nu-i așa? Rahat fără creier. Niciodată nu a avut curajul să mă înfrunte. Și Art Loesser, nu? Niște Iuda. O să îi țin minte. Niciodată nu-i uit pe cei care mă trădează. Avu un acces de tuse. Când se termină, Weir începu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
am o problemă personală. Mam... - Mama ta, o întrerupse Rhyme. - Exact. - Am avut o discuție cu Jayene. Femeia amuțise. Rhyme continuase: - Hai să își spun o poveste. - O poveste? - Eram șeful Departamentului de Criminalistică aici, în New York. Slujba presupunea toate rahaturile administrative, îți dai seama. Dar chestia care îmi plăcea mie cel mai mult și la care mă pricepeam cel mai bine, de altfel, era să investighez locul crimelor, așa că, chiar și după ce am fost promovat, mă duceam pe teren cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
zic când au sculele tari și-ar face orice ca să-i lași să-ți facă felu’ sau ca să le-o sugi și așa, și io mi-am dat seama ce zice când piticania aia a-nceput să-mi trântească toate rahaturile alea, cum că-s superbă sau ce-o fi zis. Îmi dădeam seama că moare de poftă și era transpirat tot și scârbos și vedeam că vrea să se frece. Aproape că l-am lăsat să-mi facă felu’ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Îmi dădeam seama că moare de poftă și era transpirat tot și scârbos și vedeam că vrea să se frece. Aproape că l-am lăsat să-mi facă felu’ și mie, că era așa bine să-l aud cum zice rahaturile alea despre ochii mei care-s așa drăguți și tot așa. De fapt, voiam s-o fac odată, că n-am făcut-o niciodată ca lumea. Nu futut ca lumea, ca-n filme - de vreo două ori, pe vremuri, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
genul răhățel de câine care cântă sau un pahar de bere care râgâie când îl ridici de jos, dar simțul umorului îi e complet imprevizibil în momentul de față și nimic nu-i mai puțin amuzant decât să deschizi un rahat cântător de câine în dimineața de Crăciun dacă n-ai dispoziția necesară. L-am surprins azi privind-o pe mama într-un fel care chiar mi-a dat fiori. Cred că dintotdeauna am luat de bun faptul că ei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
stimezi pe cineva pe care nu-l suporți? Asta nu explică. Dacă mă văd în vreo oglindă, mi se face rău fizic; în nici un caz nu stimez așa ceva. Când se-apucă s-o facă pe psihologii, vorbesc o grămadă de rahaturi în revistele-alea, io așa cred: să ai o părere bună despre tine, așa zic. Și că să-ncerci să-ți găsești copilul interior. Și Crystal a-nceput cu din astea-ntr-o scrisoare și i-am zis că-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
asta o să te pornească iar referitor la ce-nțeleg eu prin realitate și așa mai departe, dar știi foarte bine la ce mă refer. Nu mă interesează câte universuri putem ocupa, eu rămân în ăsta, și poate să fie de rahat și părinții pot să țipe unul la altul și să plece, dar e tot ce avem. Nu-i așa? Cred că da. A scos un chicotit de-al ei, m-a apucat de bărbie cu mâna și m-a ciupit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
pila de unghii jos pe suprafața de sticlă, ridicând mâna cealaltă de pe cartonaș și lăsându-se ușor pe spate în scaun. Acum vedeam bine cartonașul: Jocul Celor Două Jumătăți, scria pe el, cu roșu pe un fundal verde dungat. O, rahat. Cred că trebuia să se-ntâmple într-o zi, Sally. Îmi pare rău. — Ce naiba... Îl joc pe ăsta, deocamdată. Mă opresc imediat, eu... a izbucnit când m-a văzut privind cartonașul și s-a uitat în jos la el. Urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
o așa dulcegărie. Chiar dacă se pensionase de acum șase ani, Charles Eisner avea să fie un redactor șef impunător până în ziua în care avea să moară. Timp de doisprezece ani condusese cu mână fermă Editura Paramour — care nu era “un rahat cu perje”, după cum se exprimase el, ca editurile din ziua de azi — și acasă reușise să rămână la fel de distant și detașat. Grilele de toamnă, proiectele, asistenții de redactori, presiunile din partea corporației, chiar și autorii deveneau perfect previzibili după primii câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
dar să intre după aceea și să-i spună chestia asta tatălui ei avea să fie insuportabil. — Nu-i nicio problemă. Sunt la părinții mei și tocmai am terminat masa, așa că nu mă deranjezi. S-a întâmplat ceva? Henry oftă. Rahat. S-ar putea să fie mai rău decât crezuse. — Ești cu Charles? E perfect. O să-i placă la nebunie. Leigh inspiră adânc și se forță să vorbească. — Da? Păru mai degrabă un țipăt decât un cuvânt. — Te-ai așezat? N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
editură cred că sunt mult prea neexperimentată să mă ocup de cartea ta. Jesse goli ceașca de cafea. — Dar tu, tu ce crezi, dragă Leigh? întrebă el cu un surâs în colțul gurii. — Cred că te-ai săturat de tot rahatul ăsta. Nu știu de ce ai dispărut în ultimii șase ani, dar presupun că a fost ceva mai important decât nenumărate petreceri sau ce mai zic gurile rele. Cred că vrei un nou început și un editor care n-are nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
-se printr-un teanc de ziare. — Bună. Adriana oftă teatral și se strecură lângă ea. Leigh nu ridică privirea, doar aruncă la coș un catalog de lenjerie intimă Victoria’s Secret. — Nimic nu te face să te simți ca un rahat cum te face mizeria aia, spuse ea. Mă rog, nu pe tine, evident, pe noi, celelalte. — Oh, te rog, ești superbă, spuse Adriana automat, deși era mulțumită — și întrutotul de acord — cu aprecierea lui Leigh. — Încotro în seara asta? Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
un pariu — mare brânză! Limuzina trecu pe lângă Bear Stearns, iar Adriana își aminti de Duncan al lui Emmy așa cum făcea de fiecare dată când trecea pe lângă clădirea unde se lăudase el (cel puțin în mintea ei) că e nu știu ce mare rahat. Adriana nu l-a plăcut niciodată, dar trebuia să recunoască faptul că era un bancher tipic newyorkez rezonabil de atrăgător, peste măsură de încrezut și destul de selectiv când venea vorba de fete. Nu era de presupus că, dacă Duncan o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
mele. — Mă despart de Russell, spuse Leigh calm, fără nicio intonație. Abia după o secundă și-a dat seama că a rostit acele cuvintele, dar surprinderea lui Emmy confirmă și ea același lucru. — Ce-ai spus? Telefoanele astea sunt de rahat. Nu cred că am auzit— — Ba da, m-ai auzit, spuse Leigh cu mult mai calmă decât fusese în ultimele șaptezeci și două de ore. Am spus că mă despart de Russell. Unde ești? întrebă Emmy. — Emmy, sunt bine. Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Am locuit aici trei ani. CÎnd Tulloch Începu să se Îndepărteze, Jim strigă: Am lucrat la spital cu doctorul Ransome! — Doctorul Ransome? Tulloch se Întoarse la poartă. Se uită neîncrezător la Jim. — Doctorul scormonește-rahat? — Ăsta-i, domnule Tulloch. Am scormonit rahatul pentru doctorul Ransome. Trebuie să mă duc la Shanghai să-i găsesc pe mama și pe tata. Am avut un Packard, domnule Tulloch. — A scormonit ultimul rahat... Tulloch scoase inelul de chei al sergentului Nagata din punga cu muniții a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Se uită neîncrezător la Jim. — Doctorul scormonește-rahat? — Ăsta-i, domnule Tulloch. Am scormonit rahatul pentru doctorul Ransome. Trebuie să mă duc la Shanghai să-i găsesc pe mama și pe tata. Am avut un Packard, domnule Tulloch. — A scormonit ultimul rahat... Tulloch scoase inelul de chei al sergentului Nagata din punga cu muniții a revolverului. Era Încă nedecis dacă să-l primească pe Jim În lagăr. — Un Packard? Bună mașină... Descuie poarta și Îi făcu semn lui Jim să intre. Auzind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
intră În curte, o minți fără să clipești că ai luat zece În teză la română și capeți pe loc cinci lei. O tulești ca din pușcă. Cosmonaut mă fac, Gagarin, Îi strigi. După ce-ți cumperi o pungă de rahat și bei un sirop cu revista Cravata Roșie sub braț, intri În sala cinematografului. În Întuneric Începi să te gândești la spațiul cosmic și la Gagarin. Cum o să fii tu ca el. Din jurnalul vechi de actualități mai afli Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
scoată tricoul În fața oglinzii, avu revelația că n-o făcea să arate atât sexy, cât caraghioasă. Era tricoul pe care i-l luase Fi acum doi ani de Crăciun, În glumă. Pe piept scria, cu litere mari, maro: „Spune nu rahatului de mâncat, cere rahat adevărat 1“ *** Nu se mai puteau opri din vorbit tot drumul până la Brighton. El se arăta interesat În special de Les Sprogs. I-a pus multe Întrebări și despre familia ei. În scurt timp, Ruby se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
avu revelația că n-o făcea să arate atât sexy, cât caraghioasă. Era tricoul pe care i-l luase Fi acum doi ani de Crăciun, În glumă. Pe piept scria, cu litere mari, maro: „Spune nu rahatului de mâncat, cere rahat adevărat 1“ *** Nu se mai puteau opri din vorbit tot drumul până la Brighton. El se arăta interesat În special de Les Sprogs. I-a pus multe Întrebări și despre familia ei. În scurt timp, Ruby se trezi vorbindu-i despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Cine te crezi?! Are chipul răvășit, vocea răgușită, n-am văzut-o niciodată așa. Mă las lovit și mi-e milă de mine, de ea, care face eforturi să găsească cuvintele cu care să mă jignească. — Tu... Tu... Ești un rahat! Un rahat egoist! Reușesc să-i prind o mână, apoi cealaltă, o îmbrățișez. Plânge. Îi mângâi părul, respiră cu greu printre hohote. Ai dreptate, Elsa, sunt un rahat egoist. Reușesc să stric viața tuturor persoanelor care mă înconjoară, dar crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
crezi?! Are chipul răvășit, vocea răgușită, n-am văzut-o niciodată așa. Mă las lovit și mi-e milă de mine, de ea, care face eforturi să găsească cuvintele cu care să mă jignească. — Tu... Tu... Ești un rahat! Un rahat egoist! Reușesc să-i prind o mână, apoi cealaltă, o îmbrățișez. Plânge. Îi mângâi părul, respiră cu greu printre hohote. Ai dreptate, Elsa, sunt un rahat egoist. Reușesc să stric viața tuturor persoanelor care mă înconjoară, dar crede-mă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să găsească cuvintele cu care să mă jignească. — Tu... Tu... Ești un rahat! Un rahat egoist! Reușesc să-i prind o mână, apoi cealaltă, o îmbrățișez. Plânge. Îi mângâi părul, respiră cu greu printre hohote. Ai dreptate, Elsa, sunt un rahat egoist. Reușesc să stric viața tuturor persoanelor care mă înconjoară, dar crede-mă, nu știu nici eu ce vreau, încerc pur și simplu să câștig timp. Doresc o femeie, dar poate că mi-e rușine cu ea, mi-e rușine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
bărbat străin“. Annette Îi sesiză zâmbetul și râse ca o fetiță consolată după ce plânsese. Continuă: — Ce am vrut să spun nu e că nu ești masculin, ci că Îți pot vorbi ca unui frate. Am fost nevoiți să Înghițim tot rahatul pe care ni l-au băgat pe gât poeții cu Beatricele lor, cu pământul mamă, căprioarele, tigresele, porumbițele, lebedele, toate tâmpeniile astea. Dă-mi voie să spun că firea bărbaților mi se pare mult mai complicată. Sau poate nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]