KorAP: Find »[drukola/base=rampă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...74 75 76 ...205 >

5,123 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892

Sifonarul dormea mai mult pe afară. Întindea un țol pe pământ și se lungea mulțumit, trăgând cu urechea la hîțele lui, care rumegau încă iarba grasă și umedă a gropii. Se împrietenise cu moș Leu, de păzea avutul primăriei la rampă. Ăsta era albit de bătrânețe, îndesat și iute la treabă. Fuma tot timpul 104 dintr-o pipă de lemn ars. Sfătos ca toți unchiașii, nu-i mai tăcea gura. Știa cîte-n lună și-n stele. Nu era singur. Ținea după

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
nășteau repede, înainte de termen, și nu le mai cunoșteai. Nici Grigore nu le mai putea ține seama, cu toate că le știa pe fiecare după nume. Se înmulțiseră, mereu soseau oameni noi, și drumurile gropii lui Ouatu se lățeau. Unii trăgeau spre rampă, își 105 așterneau cum puteau. După trei zile intrau în prăvălia lui Stere și-i cereau făină pe datorie. Carnetul negustorului se umplea de linii și de semne. La leafă plăteau până la ultimul leu, se mirau de cât aveau să

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
la gârlă la Herăstrău, de dădeau la pește. Înainte mergea Oprică, sorbind dintr-uu muc de țigară, scuipând cu sete. Ăilalți, după el, trăgând cu praștiile în vrăbii. Treceau peste grădina oltenilor, săreau gardurile putrede și de acolo tăiau maidanul până la rampa gropii. O, frumos mai era primăvara când albea Cutarida de flori de salcîm! Și mirosea, mirosea... Da căldura așa, ca o mînguere. Copiilor rebegiți de cu iarnă, ce le mai plăcea! Se opreau lângă bordeiul lui Grigore și se așezau

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
cu ziuă cu ai vecinului, unii mai mici, care abia îl așteptau. Au pornit apoi, unul după altul, pe poteca albă, bătută de pașii lucrătorilor. În mahalaua Cuțaridei plecaseră toți copiii cu colindul. Și Naie, și Petre, și Oprică. La rampă îi lua o frică și grăbeau pașii. Unii băteau Grivița, alții trăgeau spre șina Constanței. Se auzeau câinii în fundul gropii. Râpile erau înghețate și jos ședeau haitele, gata să te sfâșie. Colinda începea de la croitor. Trecură și pe la tâmplar, și

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Aprig proprietar! Se putea spune că scosese aur din mâinile lui. Lumea îl știa cum începuse: cu două sute de metri pătrați în buza gropii lui Ouatu, o întindere tare, acoperită de gunoaie, pe care 166 chivuțele de strângeau trențe la rampă ridicaseră niște șandramale acoperite cu tinichele vechi, să nu le bată soarele. Să-l fi văzut, nu dădeai doi bani pe el. Era un ăla neajutorat și slut, că de-aia i se zicea și Jumate. Numa inimă-n el

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
picase. N-ar fi iertat nici pe tat-său pentru un leu. Bun în socoteli, știa țifrele și jocurile lor, avocat să fi fost, și nu-l dovedeai. Cum făcuse, cine -lo fi sfătuit, cumpărase o curea de pământ la rampă. Pe nimica. Chivuțele strângeau tinichele și cîlti, le adunau grămadă, le vindeau. Pe locul lui! Le lua chirie. Ce s-au gândit muierile: "Ia să ne ridicăm și cfte o magherniță, s-avem unde pune capul". Asta era altă chirie

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
grămadă, le vindeau. Pe locul lui! Le lua chirie. Ce s-au gândit muierile: "Ia să ne ridicăm și cfte o magherniță, s-avem unde pune capul". Asta era altă chirie. Azi una, mâine alta, s-au întins. Se umpluse rampa de colibe. Să fi dat să fugi! Trăiau ca viermii, câte trei la un loc, cu copiii după ele. Acolo mâncau, acolo dormeau. Când ploua mai tare, se duceau dracului acoperișurile și trențele. Plângeau câte o săptămână. Domnul Bică-Jumate nu

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
pământul. Numai că într-o luni, cam după lăsata-secului, se petrecuse un lucru care merita să te facă să scuipi pe lumea asta de rabdă atâtea strîm-băciuni... Tot trecând el prin Cuțarida, a auzit de la unul, de la altul că la rampă ar fi locuri de vânzare. Ce s-a gândit Mielu: de slugărit, n-o să-l slugărească pe domnul Bică o viață întreagă! Dacă și-ar cumpăra și el o palmă de pământ să-și ridice cu timpul o magazie, să

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
popește și spunea prostii. Sluga avea o față blândă, poleită parcă, așa cum au sfinții. Nu se supăra. O lua tîrîș-tîrîș spre buza gropii, într-acolo unde-ar fi vrut să-și cumpere peticul său de loc, și se oprea la rampă, cu mâinile în 176 buzunarele nădragilor peticiți. Gunoierii îi învățaseră damblaua. Cum aveau puțin timp să răsufle de la descărcatul resturilor din camioane, se apropiau de el și-l întrebau: - Ce-ți mai face dușmanul, Mielule? Prostul râdea câtva timp și

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
își ținuse gura. Strigă la Gheorghe: - Treanță! -Ei? - Sîntem, mă, boieri? - Sîntem. - Avem, mă, ce ne trebuie? - Avem! - Sîntem cumnații lui Dumnezeu-piele goală? - Sîntem! Râdea Paraschiv, râdea Sandu. Ăsta era hazul lor. Vântul primăverii spulbera focul în toate părțile. Dinspre rampa gunoierilor cădea un miros greu de floare de salcâm, dulce și parșiv. Și-au tras ciolanele mai lângă flăcări. - Ar trebui să luăm Grivița asta de la un cap la un cap... spuse starostele. De mult pusese el geana pe negustori

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
iasă și Nicu din pușcărie, să se întoarcă și Oacă de la Filaret... Erau puțini, și asta cerea îndrăzneală. A treia noapte, au picat poterele. Jandarmii au înconjurat groapa. Căutau pe dezertorii fugiți de la armată. Trei camioane s-au deșertat la rampă. Soldații și-au stins țigările și n-au mai vorbit. Un căpitan i-a împărțit în plutoane și au coborât. Nu cunoșteau. Gunoaiele au început să se prăbușească. O dată a ciulit Stăpânul urechea. - Șase! a strigat scurt. 227 Companiile erau

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
liniște, nu se auzea nici vântul. Până dimineața au cotrobăit jandarmii groapa. N-au pus mina pe ei. În zori, hoții au auzit motoarele mașinilor păcănind pe drumul Cuțaridei. - Scăparăm! a oftat Sandu ușurat. Toată primăvara au bătut Grantul și rampa de mărfuri. Gheorghe înainte, cu mâinile în nădragi, Sandu, pestriț și bocciu, trențăros și desculț, scuipând cu râvnă într-o parte, pe urmă ucenicul, golaș și ușchit, numai într-o cămașă, ținîndu-și din când în când pantalonii legați cu o

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
urmă, starostele, șiștirit, abia scăpat din brațele Didinei, ca după o moarte, ostenit, mestecând tutun, parcă nici nu-i mai ajungea pielea pe el. Treceau linia ferată, ocoleau vagoanele negre, pline de țiței, săreau scările lor unse și ajungeau la rampa Reginei, în piață. - Ce ziceți, nătăfleților, spunea Bozoncea, trecem pe la simigii? - Trecem, făcea codoșul, să-i târguim puțin... Și să-i fi văzut pe greci, că le plângeai de milă. Cișmele la ochii lor, nu alta! Ăștia aveau tarabe la

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
să-i fi văzut pe greci, că le plângeai de milă. Cișmele la ochii lor, nu alta! Ăștia aveau tarabe la capătul pieței, vindeau covrigi cu susan, corobețe, halva, peltea și semințe. Toamna umpleau prăvăliile cu bostani copți. Pe toată rampa se scurgea un miros dulce, care aducea lucrătorii de la Regia de tutun în fața dughenelor. ' Pungașii își umpleau buzunarele goale de dimineață. Priveau de departe alvița. Liftele o întindeau pe tarabe după ce-și legau șorțurile. Întâi îi vedea Iani. - Țineți

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
știe el ce plăcute erau foile acelea care povesteau aventuri de dragoste cu contese și bandiți? Uneori, ca să mai scape de gura lui și de-a mă-si, pleca în groapă, unde avea un loc tainic, sub malul galben al rampei. Era o scobitură rotundă, dincolo de baltă, neștiută de nimeni. Vara așternea pe jos 251 buruieni uscate și asculta cum se rostogoleau de sus bulgării mari de pământ. Îi țiuiau urechile de atâta liniște. Parcă stătea într-o apă. Dimineața bătea

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
bulgării mari de pământ. Îi țiuiau urechile de atâta liniște. Parcă stătea într-o apă. Dimineața bătea soarele și iarba se usca foșnind lingă ea. După amiază, umbra malului din fată creștea amenințător și parcă i se făcea frică. De la rampă picura mirosul gunoaielor încinse. Prin iunie înfloreau mărăcinii. Buruiana avea o tulpină lemnoasă, verzuie. Făcea la cap o gogoașă roșie, plină de spini, care se umfla ca un cimpoi. Alături creșteau loboda și pelinul argintiu. Pe frunzele lui se oglindea

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
A, de ce te gândești la lucruri urîte? Uite, să știi că m-am supărat pe dumneata! Și se ridică. Coborâră tăcuți. Au trecut balta înapoi, uitând pelinul cules. El s-a încălțat, și-a luat servieta și-au urcat la rampă. Înserase. Umbrele se șterseseră prin iarba uscată. Peste sticlele fărâmițate se scurgea o scamă umedă. Fata simți bruma rece pe degete, pișcînd-o. Și-au adus aminte de brațul de pelin cules, dar nu s-au mai întors. În dreptul pompei au

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Vecinii alergau la pompă cu căldările să le umple. Nu putură să oprească focul. Șuvoaiele flăcărilor se întindeau și se încolăceau pe buruienile maidanului, aprindeau gunoaiele de prin curți și urcau stflpii cătrăniți ai porților. Tot malul gropii ardea, și rampa, și drumul de lemne. Cădura se întețea. Mirosea a baligă încinsă. Apoi pârjolul coborî malurile, într-un cerc de scântei. - Arde! Arde! se auzeau alte țipete. Acoperișurile se spulberau într-o clipită. Zidurile de paiantă se prăbușeau și muierile strigau

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
noduroase. Vița-sălbatică era vânătă și rară. Sub streașină caselor scunde luceau pânzele albe și alunecoase ale păianjenilor. Vântul spulbera frunzele corcodușilor și le arunca pe maidan. Copiii băteau turca, scuipând în palmă. Lemnul ascuțit se înfingea în noroiul drumului. La rampă se strângeau lopețile, și gunoierii, băuți, ciupeau muierile, înghioldindu-le spre camioanele deșertate. Făcuseră focuri alături, și fumul atârna destrămat peste crestele gropii. Aglica pierise. Mai rămăsese o creastă de ciulini uscați și buburoși. - Uite câinii, Paraschive! spuse ăl bătrân

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
în pământ, Aglaia spălase morți, le mâncase din pomană. Întâi trecea spărgătorul de lemne. A gunoierului îl simțea de departe, cu sufletul. O dată se împosoca. - Grigore, nu știu ce mi-e. Am o inimă rea... In capătul străzii care se sfârșea la rampă, șeful zărea umbra mătăhăloasă a lui Tudose. Mergea agale, cu toporul său înfipt într-o buturugă, ținut pe un umăr, fără să se uite-n dreapta și-n stânga. Muierea începea să blesteme: - Na, că iar trece! îl vezi, Grigore

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
grele, ca o grindină, se năpustiseră peste locul sălbatic. Se făcuse frig. Bolțile se despicaseră. Apa apăsa pe acoperișuri. Muierile aprinseseră candelele. - Doamne, Maica Domnului! Scapă-ne, Doamne! se rugau. Întâi s-au umflat șanțurile. Apele gâlgâiau sub geamuri. Drumul rampei era tot un nămol, o clisă neagră. Dinspre mahalaua ceferiștilor se scurgeau șerpi galbeni de gunoaie. Pânzele ploii măturau totul. Luaseră gardurile și bulumacii, care se rostogoleau spre adânc. Balta se umflase și clocotea. Puhoiul se lățise, apăsase pereții de

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
mână. Măritei îi luase preșurile. Lui Matei potopul îi urnise dulapul cu scule. Meșterul, numai în izmene, alerga cu Petre, tinînd niște prăjini în mână, să-l oprească. Cizmarul abia adunase pantofii clienților. Ploaia îi furase calapoadele, care pluteau spre rampă. Într-un târziu, ploaia ostenise. Mai bătea rar și rece. Stere privea de pe scările lui de piatră mahalaua înecată toată sub o gârlă galbenă. 322 Apa bătuse și la geamurile pivniței lui. Ieșiseră copiii s-adune cotețele, suiți în albii

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
cel tânăr. Ce-ai pus capul în noroi? Scăparăm, scăparăm! Noi să fim sănătoși și să-l găsim pe cumnatul nostru, mînca-i-aș zilișoarele... Și, fericit că mai vedea soarele, se rigli la cerul albastru. Codoșul, cu mâinile în buzunare, privea rampa și malurile înverzite. Aici se simțea el bine totdeauna. Îi pierea frica Ungă locul sălbatic și larg, unde nu te putea nimeni tine în gheara lui. Culese un fir de măselariță și-l fărîmită între degete. Tare era bine la

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
de om și nu i-au slăbit. Ăl bătrân gâfâia, fără putere. Își ținea mâinile în buzunare, să nu piardă banii. Paraschiv îl grăbea: - Haide mai repede, că ne prind! Ce dracu ai, de-abia te miști! Au coborât drumul rampei. Erau sfârșiți. De pretutindeni se arătară oameni. Îi văzuseră. Sergenții strigară după ei să se oprească, pe urmă au început să tragă de departe. Ajunseseră lângă baltă. Ochii brotanilor licăreau în apa moartă. În trestii se mișcau șobolanii, rodeau tulpinile

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
casa aia cu ei, știi tu, Paraschive, să fi crescut porumbei, ehe, ce bine ar fi fost, că sânt ostenit, mi-ajunge... Ochii îi înghețară. Paraschiv îl lăsă. Sergenții erau aproape. Roti privirile și văzu cunii. Dulăii alergau speriați spre rampă, liberi... Peste salcâmii Cuțaridei treceau brabeții. Se lăsau stoluri-stoluri la rampă. Grigore privea cerul fără culoare, adânc, străveziu. Aglaia scotea măturile din magazie. Vorbea singură: - Gnd vin ăștia, parcă se iau după mine. N-am pomenit așa ceva, murdari, lacomi, parcă

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]