3,311 matches
-
spânzurat într-un acces de remușcare. Poate, de asemenea, că el avea obiceiul să poarte o sticluță cu votcă oriunde mergea. și a uitat de ea în agitația momentului. ă Asta e o teorie interesantă, comentă Porfiri. și îți sunt recunoscător că ne-ai împărtășit-o și nouă. ă Uitați-vă la haina sa, spuse Porfiri arătând către cadavrul mai mare. Ce observați? Niciunul nu riscă un răspuns. ă Ei bine, permiteți-mi să îl întreb pe locotenetul Salitov. Ai observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Era ceva în intonația sa, precum și în cuvintele sale, care le imita pe ale ei. Pentru a-și atenua totul, adăugă: Mi-ar conveni dacă nu mi-ai oferi recunoștiința ta. Nu ai, la urma urmei, de ce să îmi fi recunoscătoare. ă Vreți să plecați acum? îl întrebă ea de parcă prezența lui o stânjenea. Era cât pe ce să îi spună că nu avea niciun drept să îl pună pe liber. În schimb o întrebă: ă Tu de ce te temi, Raia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
băgă capul pe ușă la un moment dat pentru a fi sigur de ordinul lui Porfiri. ă Ești conștient că începând de astăzi această investigației este în mod oficial închisă? ă Sunt conștient de asta, Ilia Petrovici, și îți sunt recunoscător fiindcă mi-o aduci la cunoștință. Totuși, acum avem de a face cu un caz nou. Acest domn - un prinț, fără îndoială - a raportat dispariția unei persoane. Mărturia sa pomenște de un articol de bagaj. Pentru a avea o cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
despre acest fapt. Când mi-a trimis biletul acela puteai să fi menționat și cele șase mii de ruble. Lilia îl privi cu nedumerire. Fața investigatorului o mustră cu ironie blândă. Văd că glonțul meu a nimerit ținta. Îți sunt recunoscător pentru informațiile pe care ni le-ai furnizat, fie ele și incomplete. Totuși, dacă Zoia ar fi mărturist de la început, cred că ne-ar fi scutit de o groază de belele. ă Cum de ați știut? ă Crima din Parcul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
o urmă de tabac de pe buza de sus în timp ce se gândea la antagonismul ei. ă știu unde să îl găsesc, spuse el nonșalant. Îți rămân recunoascător, Katia. și ca reprezentant al statului, sunt încrezător că Țarul îți este de asemenea recunoscător. Se înclină solemn, clipind, ca și cum astfel ar fi autorizat să-i răsplătească serviciile femeii. Capitolul șaptesprezece Evazivul Govorov Încă o misie dată dracului. Locotenentul Salitov coborî pentru a șaptea oară într-o tavernă și deja era scârbit de mirosul acestor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
că bărbatul se află încă acolo, așteptându-l, ascuns printre siluetele vagi ale celor strânși în jurul focurilor de pe marginea străzii. Stomacul îi urla dureros, iar fulgi mari de zăpadă zburau înspre ochii săi, însetați de lacrimi. O apucă înspre sud, recunoscător pentru cizmele noi, care îi erau de mare folos pe suprafața lunecoasă. Le simțea afundându-se bine în zăpadă, dar intuia la fiecare pas punctul sensibil care l-ar putea doborî, astfel încât își măsura atent mersul pentru a rămâne pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
și deșirat, stomacul fu îndepărtat și așezat într-un vas de porțelan. Doctorul Pervoiedov secționă sacul puternic vascularizat, din care țâși afară un lichid urât mirositor, iar stomacul se prăbuși dezvelind o membrană galbenă și plină de riduri. ă Fiți recunoscători, domnilor, spuse doctorul Pervoiedov, că nu a mâncat hrană solidă recent. Însă judecând după miros, a băut cu siguranță votcă. ă Am găsit o sticlă goală de votcă lângă cadavru, spuse Porfiri. Puțină votcă se pare că a căzut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
autorităților din St Petersburg care m-au însărcinat cu această misiune că nu pot să merg acolo fiindcă Nikita spune că e cale lungă? ă Dar dacă ne prinde o furtună de zăpadă și ne rătăcim, nu o să îmi fiți recunoscător. ă Îți voi fi recunoscător dacă mă duci la Optina Pustin cu bine. Trebuie să vorbesc cu părintele Ambrozie despre o chestiune importantă. ă Părintele Ambrozie? ă Da. ă Omul sfânt. ă Se spune că e sfânt. ă Este sfânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
m-au însărcinat cu această misiune că nu pot să merg acolo fiindcă Nikita spune că e cale lungă? ă Dar dacă ne prinde o furtună de zăpadă și ne rătăcim, nu o să îmi fiți recunoscător. ă Îți voi fi recunoscător dacă mă duci la Optina Pustin cu bine. Trebuie să vorbesc cu părintele Ambrozie despre o chestiune importantă. ă Părintele Ambrozie? ă Da. ă Omul sfânt. ă Se spune că e sfânt. ă Este sfânt. Era o fată. Fiica uneia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
se Întrebă de ce oare toate frazele ei Începeau cu: „Adevărul e că...“. — Îmi placi foarte mult, mi-am dorit compania ta și chiar țin la tine. Pe bune. Dar situația e de-așa natură, că Charlie se așteaptă să fii recunoscătoare. — Astă-noapte era să mor de frig! Pentru asta se-așteaptă el să-i fiu recunoscătoare? zise Kitty șocată. Începea s-o enerveze tot mai mult felul În care Desert Rose uita de oricine, inclusiv de ea, când venea vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
mult, mi-am dorit compania ta și chiar țin la tine. Pe bune. Dar situația e de-așa natură, că Charlie se așteaptă să fii recunoscătoare. — Astă-noapte era să mor de frig! Pentru asta se-așteaptă el să-i fiu recunoscătoare? zise Kitty șocată. Începea s-o enerveze tot mai mult felul În care Desert Rose uita de oricine, inclusiv de ea, când venea vorba de Charlie. Da, se așteaptă. Știu, e o nebunie, zise Desert Rose cu o privire stânjenită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
spuneți pentru că sunt văduvă, întrebă femeia, Nu, ce idee, e doar o ofertă, nimic mai mult, avem un număr de urcioare pe care s-ar putea să nu mai reușim niciodată să le vindem, În cazul ăsta, vă rămân foarte recunoscătoare, domnule Cipriano, N-aveți pentru ce, Un urcior nou e ceva, Da, dar e numai atât, Atunci pe mâine, vă aștept, și vă mulțumesc încă o dată, Pe mâine. Or, alergând gândul simultan în toate direcțiile, cum înainte s-a explicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
auzise, nu poate să nu observe că melancolia de pe chipul stăpânului contrazice deschis decizia din cuvinte, noi știm totuși că hotărârea lui Cipriano Algor e fermă, Cipriano Algor n-o va mai căuta pe Isaura Estudiosa, Cipriano Algor îi este recunoscător fiicei sale pentru că îl făcuse să vadă lumina rațiunii, Cipriano Algor e un bărbat în toată firea, trăit și răstrăit, nu un adolescent naiv care, la vârsta entuziasmului negândit, își petrece timpul alergând după fantezii, nori și miraje, și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
a ieșit din casă, dacă se așeza pe cea autentică, fiica lui l-ar vedea din ușa bucătăriei și n-ar întârzia să se apropie întrebându-l dacă se simte bine, e o grijă pentru care suntem, în mod evident, recunoscători, dar natura umană e atât de stranie încât până și cele mai sincere și mai spontane mișcări ale inimii pot deveni inoportune în anumite circumstanțe. Despre ce-a gândit Cipriano Algor n-are rost să vorbim pentru că la fel a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și, fiind aici casa, evident și olăria este cu ea, Știu, tată, că-ți plac foarte mult enigmele, Nu-mi plac enigmele, îmi plac lucrurile clare, Tot aia, nu-ți plac enigmele, dar ești enigmatic, așa că ți-aș fi foarte recunoscătoare dacă mi-ai explica unde vrei să ajungi, Vreau să ajung exact unde suntem în acest moment, unde vom mai fi încă o săptămână și sper că multe altele după aceea, Nu mă face să-mi pierd răbdarea, te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
spuse, aplecându-se, „Un moment, domnule, vă rog să fiți atât de bun să mă așteptați”, porni spre ușă, se răzgândi și se întoarse după câțiva pași ca să se aplece din nou spre mine. „Vă grăbiți cumva? Vai, cât de recunoscător vă sunt că-mi dați acest răgaz, domnule” și se îndreptă, de data aceasta mai hotărât, spre ușă; o deschise, inspectă din reflex împrejurimile și se prelinse pe coridor. Eram intrigat. Când Arhivarul se întoarse, îmi mulțumi încă o dată. — Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
sunt că-mi dați acest răgaz, domnule” și se îndreptă, de data aceasta mai hotărât, spre ușă; o deschise, inspectă din reflex împrejurimile și se prelinse pe coridor. Eram intrigat. Când Arhivarul se întoarse, îmi mulțumi încă o dată. — Vă sunt recunoscător că m-ați așteptat, domnule... — Sunt sculptor. Spuneți-mi Daniel. Da, domnule Daniel, vă rămân îndatorat, obligat. Vă rog să fiți atât de bun și să-mi spuneți cu ce v-aș putea fi de folos. I-am comunicat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
trebuia să se grăbească, m-a lămurit că lui îi revenea datoria ingrată de a consemna într-o istorie a azilului amintirile celor care soseau să locuiască acolo, ca să se poată face, eventual, mai târziu o comparație. V-aș fi recunoscător, prin urmare, dacă mi-ați povesti și dumneavoastră, scumpe domnule Daniel, mă îmbie curtenitor, deschizându-se din nou la cămașă, luând tocul cu penița verificată și deschizând dosarul la pagina unde făcuse mai devreme ștersătura. — Acum? Chiar acum? — De ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Era vegetarian convins, cunoștea nenumărate ierburi pe care le căuta în spatele azilului și pe care, după caz, le fierbea sau le mânca crude.) El zâmbea jenat și închidea gura, dar ochii îi străluceau mai departe. De abia aștepta să continui, recunoscător că-mi pierdeam timpul cu el, să-i povestesc. A fost primul din azil pe care am experimentat plăcerea de a fi ascultat cu admirație. Singur Mopsul mai bombănea, închipuindu-și că răutățile lui nu ajungeau la mine: „Pietrarul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
În așa fel Încât să fii sigur că n-o sustrage nimeni. La Florența, asociatul meu urcă În timpul opririi și o ia. Pentru dumneata e un deranj, știu, dar dacă poți să-mi faci acest serviciu, Îți voi fi etern recunoscător“. „Cu plăcere“, răspunsese Belbo. „Dar de unde o să știe prietenul dumneavoastră de la Florența unde am lăsat valiza?“ „Sunt mai prevăzător decât dumneata și am reținut un loc, locul 45, vagonul 8. Până la Roma, așa Încât nici la Bologna, nici la Florența nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
feluri discrete, unduiri imperceptibile și a Început să creadă În yoga lui zburătoare. Îi fu de folos, de mult folos. A devenit mai atent, mai grijuliu, mai reactiv față de lumea din jur, și asta nu numai cînd zbura. Îi era recunoscător Zeldei și nici nu se gîndea să o Înlocuiască cu un agent turistic obișnuit. Nu l-ar fi deranjat nici să se culce cu ea. Dar asta era În afara oricărei discuții. Continuîndu-și evoluția, Zelda devenise o „saphistă“ dedicată, cum le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
adormite, cufundate În zăpadă și ornamente de Crăciun, pe lîngă case construite din nimic altceva decît niște foi fragile de placaj, Înfășurate În becuri pîlpîitoare. Oamenii din ele dorm bine, deși au adormit privind războaie la televizor și Wakefield este recunoscător pentru că acești oameni, pe care autostrăzile i-au Înghesuit laolaltă În adăposturi clătinătoare, pot să aibă atît de multă Încredere unul În altul. Nu se tem că vecinii lor Îi vor omorî și le vor arde casele. Probabil că nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de o gagicuță țîțoasă cu vergeturi, care se plesnește peste fund cu energie, apoi de Claudette, cîntăreața jamaicană, care arată ca Josephine Baker și se mișcă pe propria ei muzică lentă, hipnotică, reducînd Întreaga sală la tăcere. Vrajă, gîndește Wakefield, recunoscător pentru anonimatul satisfăcător pe care ți-l poate da o sală plină de străini (de și mai mare ajutor dacă sînt goi). Pace, născută din resturi, floare de mlaștină născută din mal citadin. La sfîrșitul numărului, Caddy o aduce pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
se adresează patronilor artelor: — Oh, voi, greci, antici și contemporani, vă mulțumesc. Agora și Atena vă mulțumesc! Vestalele, tîrfele templului, fluturașii din Pigalle și fetele lui Madam Coit, toate vă mulțumesc. Și Uniunea Lucrătoarelor sexuale vă este peste măsură de recunoscătoare! Palmer Încă mai povestește istoria curvelor de-a lungul evilor cînd o voce de bas Îl Întrerupe: — Treci la chestiune, Palmer. Spune-le să scoată cecurile! Domnul Redbone este solid și pătrățos ca un lingou de aur, cu ochii străjuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
-lea Înainte de Hristos, epoca de aur a lui Pericle. E un bonus. Onorariul tău ți-a fost deja depus În cont. Ia mîna lui Wakefield, Îi pune moneda În podul palmei, Îi Închide degetele peste ea. Și ți-aș fi recunoscător dacă ai ține totul pentru dumneata. — Evident, promite Wakefield, Întrebîndu-se ce i s-ar putea Întîmpla dacă nu o face. Dă drumul monedei În buzunar. La petrecere, toată lumea dansează pe ritmurile foarte dansabile ale celor Trei Grații S&M. — Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]