KorAP: Find »[drukola/base=reflexiv & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...74 75 76 ...128 >

3,182 matches

Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799

capitolului despre acordul predicatului cu subiectul, sunt discutate contextele în care verbul la diateza reflexiv-pasivă nu este acordat cu nominalul-subiect ( Tot de la cei săraci se ia banii ăștia), întâlnite în limba vorbită. Lipsa acordului poate fi pusă în legătură cu faptul că reflexivul pasiv are și o nuanță impersonală. Acordul operatorilor modali se datorează avansării subiectului verbului lexical (Studenții au trebuit să plece). În capitolul al patrulea am discutat despre acordul sintagmelor binominale. Acestea oscilează între acordul cu N1 și acordul cu N2

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
format pronumele de politețe dumneasa, rar folosit astăzi. 38 Generalizând, pronumele it se folosește pentru referenți care nu au un gen natural sau al căror gen natural nu este relevant (copii foarte mici). 39 Faptul că pronumele posesiv și cel reflexiv accentuat au avut o evoluție paralelă în ceea ce privește trăsătura de număr ar putea fi legat de rădăcina lor comună: în latină, formele posesive suus, sua, suum au la bază tema pronumelui reflexiv (cf. Bujor și Chiriac, 1971: 65). 40 Se poate

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
foarte mici). 39 Faptul că pronumele posesiv și cel reflexiv accentuat au avut o evoluție paralelă în ceea ce privește trăsătura de număr ar putea fi legat de rădăcina lor comună: în latină, formele posesive suus, sua, suum au la bază tema pronumelui reflexiv (cf. Bujor și Chiriac, 1971: 65). 40 Se poate face o paralelă între adverbul chiar și forma însăși: adverbul chiar provine din adjectivul clar, în urma unui proces de gramaticalizare asociat cu o modificare fonetică (Mîrzea Vasile, 2009). În mod similar

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785

3.1. Cauzativizare................................................................................ 160 5.3.2. Detranzitivizare/anticauzativizare................................................ 161 5.3.3.1. Modelul lui Chierchia (2004 [1989])................................. 161 5.3.3.2. Modelul lui Reinhart (și coautori)...................................... 167 5.3.3.3. Critici, alternative............................................................... 172 6. Relația ergativ−reflexiv................................................................................... 174 6.1. Diferențe semantice între varianta reflexivă și cea nonreflexivă a aceluiași verb............................................................................................. 176 6.1.1. Tipuri de analize semantice pentru se......................................... 176 6.1.2. Aplicarea acestor analize la limba română.................................. 180 6.1.3. O analiză

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
anticauzativizare................................................ 161 5.3.3.1. Modelul lui Chierchia (2004 [1989])................................. 161 5.3.3.2. Modelul lui Reinhart (și coautori)...................................... 167 5.3.3.3. Critici, alternative............................................................... 172 6. Relația ergativ−reflexiv................................................................................... 174 6.1. Diferențe semantice între varianta reflexivă și cea nonreflexivă a aceluiași verb............................................................................................. 176 6.1.1. Tipuri de analize semantice pentru se......................................... 176 6.1.2. Aplicarea acestor analize la limba română.................................. 180 6.1.3. O analiză potrivită pentru situația din limba română.................. 183 6

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
verbe din limba română. Alte obiective ale acestui capitol sunt: clasificarea semantică și sintactică a verbelor inacuzative din limba română; prezentarea fenomenului alternanței cauzative și a explicațiilor pentru apariția acestui fenomen; prezentarea relației semantice, lexicale și sintactice dintre ergativ și reflexiv. Ultimul punct al capitolului are în vedere adjectivele ergative. Al patrulea capitol este rezervat testelor sintactice pentru delimitarea clasei verbelor inacuzative, a căror folosire este legată de abordarea sintactică, dar care au fost explicate și din alte perspective. Deși, aparent

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
semantică primitivă care denotă cauza unei schimbări (engl. cause change), în accepția lui Reinhart cap. = capitol cat. = catalană CAUS = morfemul cauzativ zero, în accepția lui Pesetsky (1995), Alexiadou, Anagnostopoulou și Schäfer (2006) CP = Complementizer Phrase (engl.), grupul complementizatorului CRE = construcție reflexivă ergativă D = categoria funcțională determinant DP = Determiner Phrase (engl.), grupul determinantului D-Structură = structură de adâncime Dat./ dat. = Dativ ECM = Exceptional Case Marking (engl.), marcare cazuală excepțională ECP = Empty Category Principle (engl.), principiul categoriilor vide, conform căruia o categorie vidă

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
ext. = prin extindere part. = participiu pers. = persoană PF = Phonological Form (engl.), Forma Fonologică PM = Programul Minimalist (Chomsky 1995) PP = Principii și Parametri Pr = categoria funcțională care reprezintă relația de predicație, în teoria lui Bowers (2002) prov. = provensală ptg. = portugheză refl. = reflexiv rel. = relativ(ă) rom. = română S = subiectul verbelor intranzitive Sa = subiectul marcat ca A So = subiectul marcat ca O S-Structură = structură de suprafață sp. = spaniolă Spec = specificator T = Tense (engl.), categoria funcțională Timp TP = Tense Phrase (engl.), grupul timpului

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
formă impuse nominalelor, corelarea cu indici actanțiali intra- sau paraverbali, jocul relatorilor (prin care Lazard înțelege afixe și adpoziții), topica. Criteriile secundare identificate de Lazard sunt, în linii mari, tot cele folosite de Dixon pentru definirea ergativității sintactice: jocul pronumelor reflexive și reciproce 54, elipsa prin coreferință în frază, construcția propozițiilor relative. Observația lui Dixon că există numeroase limbi care au ergativitate morfologică fără a avea și ergativitate sintactică este "tradusă" de Lazard (1994: 59) prin faptul că există limbi neutre

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
unele dintre ele. Polinsky (2005) subliniază că un rol important al antipasivului este acela de face unicul argument al verbului detranzitivizat să devină accesibil pentru anumite procese gramaticale; marcarea specifică a antipasivului poate fi asociată diacronic cu alte funcții (medie, reflexivă), statutul sincronic fiind nonsintetic. Caracteristicile semantice și discursive ale antipasivului privesc, pe de o parte, întreaga structură antrenată în antipasivizare, iar, pe de altă parte, caracteristicile argumentelor nominale. Palmer (2007 [1994]: 183) sintetizează funcțiile semantico-discursive ale antipasivului: poate avea funcția

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
definiții universale a subiectului Keenan (1976: 305) își propune explicit să dea o definiție universală subiectului (de bază), caracterizat prin următorul set de proprietăți: (a) proprietăți legate de autonomie: existență independentă; indispensabil; referință autonomă; posibil controlor pentru coreferință, în cazul reflexivelor și al pronominalizărilor; impune, de obicei, acord verbului; referință autonomă; statut de topic; cel mai predispus pentru avansare; (b) proprietăți de marcare cazuală: de obicei, subiectul verbelor intranzitive este nemarcat; își schimbă cazul în cauzativizare și în nominalizare; (c) proprietăți

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
somnifer'/' Un somnifer îl face să doarmă'. Așa cum se poate observa, autorul include sub pasivizare mai multe fenomene care astăzi sunt tratate distinct de majoritatea lingviștilor: pasivul cu auxiliar, alternanța cauzativă (vezi Capitolul 3, 5.), construcțiile medii și impersonale, variațiile reflexiv/nonreflexiv care afectează verbele ergative (vezi Capitolul 3, 6.1.), cauzativele ergative. Este interesant de observat că autorul consideră verbele de tipul a intra (pe care astăzi le-am considera ergative/inacuzative de schimbare de localizare/mișcare direcționată − vezi Capitolul

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
4.1.1.) și proprietatea comună de a nu admite vecinătatea unui nominal în acuzativ. Definiția foarte largă a pasivului, a cărui unică trăsătură definitorie este inversarea dintre subiect și obiectul direct, îi permite autoarei să subordoneze pasivului atât construcțiile reflexive cu subiect de adâncime neexprimat (Fereastra se aburește, Pulsul se accelerează, Ridurile se adâncesc), cât și toate construcțiile ergative ( Ședința începe, Fântânile seacă, El îmbătrânește). Definiția largă a pasivului determină identificarea a trei tipuri de pasiv: cu auxiliar, reflexiv și

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
construcțiile reflexive cu subiect de adâncime neexprimat (Fereastra se aburește, Pulsul se accelerează, Ridurile se adâncesc), cât și toate construcțiile ergative ( Ședința începe, Fântânile seacă, El îmbătrânește). Definiția largă a pasivului determină identificarea a trei tipuri de pasiv: cu auxiliar, reflexiv și ergativ, ultimele două fiind caracterizate prin nedefinire, rezultată din neexprimarea fie a Agentului, fie a Cauzalului. Diferențele semantice dintre varianta reflexivă și cea nereflexivă (Ploaia pornește/Ploaia se pornește; Copacii îngălbenesc/Copacii se îngălbenesc) sunt foarte mici. În privința ponderii

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
începe, Fântânile seacă, El îmbătrânește). Definiția largă a pasivului determină identificarea a trei tipuri de pasiv: cu auxiliar, reflexiv și ergativ, ultimele două fiind caracterizate prin nedefinire, rezultată din neexprimarea fie a Agentului, fie a Cauzalului. Diferențele semantice dintre varianta reflexivă și cea nereflexivă (Ploaia pornește/Ploaia se pornește; Copacii îngălbenesc/Copacii se îngălbenesc) sunt foarte mici. În privința ponderii celor trei variante de pasiv, autoarea observă că varianta reflexivă este cea mai productivă în română, pe când cea ergativă este mai puțin

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
din neexprimarea fie a Agentului, fie a Cauzalului. Diferențele semantice dintre varianta reflexivă și cea nereflexivă (Ploaia pornește/Ploaia se pornește; Copacii îngălbenesc/Copacii se îngălbenesc) sunt foarte mici. În privința ponderii celor trei variante de pasiv, autoarea observă că varianta reflexivă este cea mai productivă în română, pe când cea ergativă este mai puțin productivă decât celelalte două și mai puțin productivă față de limbi, precum engleza. Spre deosebire de engleză, în română, trecerea obiectului direct în poziția subiectului se asociază cu apariția formei reflexive

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
reflexivă este cea mai productivă în română, pe când cea ergativă este mai puțin productivă decât celelalte două și mai puțin productivă față de limbi, precum engleza. Spre deosebire de engleză, în română, trecerea obiectului direct în poziția subiectului se asociază cu apariția formei reflexive a verbului, reflexivul marcând formal distincția sintactică dintre tranzitiv și intranzitiv. Această primă analiză a verbelor ergative din lingvistica românească are în vedere numai verbele ergative care au o pereche tranzitivă (adică pe cele "derivate", vezi infra, 3.2.1

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
mai productivă în română, pe când cea ergativă este mai puțin productivă decât celelalte două și mai puțin productivă față de limbi, precum engleza. Spre deosebire de engleză, în română, trecerea obiectului direct în poziția subiectului se asociază cu apariția formei reflexive a verbului, reflexivul marcând formal distincția sintactică dintre tranzitiv și intranzitiv. Această primă analiză a verbelor ergative din lingvistica românească are în vedere numai verbele ergative care au o pereche tranzitivă (adică pe cele "derivate", vezi infra, 3.2.1.) și numai pe

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
o pereche tranzitivă (adică pe cele "derivate", vezi infra, 3.2.1.) și numai pe cele de schimbare de stare. Ca urmare a unei abordări strict sintactice, analiza nu dă seamă de distincția dintre pasivul cu se și verbele ergative reflexive, punct asupra căruia autoarea va reveni în studii ulterioare. 2.3. În DSL sunt prezentate diversele accepții ale termenului ergativ (în concepția morfologică asupra cazului, în teoria localistă, în clasificarea tipologică a limbilor). De la acestea, termenul s-a extins la

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
cazul morfologic ergativ, denumind clasa de verbe intranzitive caracterizate prin selecția unui singur argument având rolul de Pacient, pe care îl așază în poziția subiectului. Tiparul de construcție este prezent în numeroase limbi, putându-se însă stabili diferențe în privința formei reflexive/ nonreflexive a verbului: în limbi ca franceza și engleza, tiparul ergativ se realizează mult mai frecvent decât în română prin forma nereflexivă. 2.4. Comentând corespondența dintre verb și nominalizarea corespunzătoare în limba română, Stan (2003: 72−73) se oprește

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
repede, Din cauza valurilor, se înoată greu etc. − privesc și clasa ergativelor nonreflexive cu subiect personal (Se moare din ignoranță, Se suferă mult în spitale 9, În zilele de arșiță se transpiră mult), așa cum se arată în GALR II: 146. În ceea ce privește reflexivul, Pană Dindelegan 2008e [2005e]: 164/161 în GALR II se arată că există verbe ergative și eventive cu reflexiv obligatoriu: Carnea se arde/se rumenește/se scumpește/se strică, El se îmbolnăvește/se îngrașă/se însănătoșește și că anumite construcții

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Se suferă mult în spitale 9, În zilele de arșiță se transpiră mult), așa cum se arată în GALR II: 146. În ceea ce privește reflexivul, Pană Dindelegan 2008e [2005e]: 164/161 în GALR II se arată că există verbe ergative și eventive cu reflexiv obligatoriu: Carnea se arde/se rumenește/se scumpește/se strică, El se îmbolnăvește/se îngrașă/se însănătoșește și că anumite construcții, ca: Prăjitura se coace, Profitul se dublează, Bogăția se repartizează inegal, Averea se risipește, admit atât o interpretare ergativă

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
cea tranzitivă cauzativă, transformarea cauzativă este responsabilă de "tranzitivizarea" verbului din construcția de bază; trăsătura ergativității se manifestă prin schimbarea poziției sintactice între constituenții subiect și obiect direct. Autoarea arată că efectul cauzativizării este "dereflexivizarea" verbului, manifestată prin ștergerea mărcii reflexive. Verbul ergativ este definit (Ușurelu 2005a: 51) ca fiind un verb biactanțial, care se combină obligatoriu cu un actant subiect și cu un actant obiect. În accepția autoarei, în cazul unei perechi de tipul Vântul împrăștie norii/ Norii se împrăștie

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
156). Folosind drept criteriu sistemul tradițional de diateze, Ușurelu (2005b: 37) distinge trei clase de ergative: (a) verbul din construcția de bază este la diateza activă: Mama adoarme copilul/Copilul adoarme; (b) verbul din construcția de bază este la diateza reflexivă: Discuția a accentuat conflictul/ Conflictul s-a accentuat; ( c) verbul din construcția de bază poate apărea atât la diateza activă, cât și la diateza reflexivă: Ion și-a aburit ochelarii/Pământul aburește sub picioare/ Fereastra se aburește. Criteriul semantic o

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
activă: Mama adoarme copilul/Copilul adoarme; (b) verbul din construcția de bază este la diateza reflexivă: Discuția a accentuat conflictul/ Conflictul s-a accentuat; ( c) verbul din construcția de bază poate apărea atât la diateza activă, cât și la diateza reflexivă: Ion și-a aburit ochelarii/Pământul aburește sub picioare/ Fereastra se aburește. Criteriul semantic o determină pe autoare (Ușurelu 2005a: 51; 2005b: 38) să identifice următoarele clase: ergative incoative (a amorți), psihologice (a enerva), de percepție (a răsuna, a scârțâi

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]