2,050 matches
-
Refuză orice aventură și chiar și orice flirt. Cei doi îndrăgostiți petrec împreună câteva săptămâni pe an la Chicago, la Paris sau călătorind, prin Europa sau prin America. Simone de Beauvoir, care muncește pe rupte, nu trăiește decât pentru aceste regăsiri. Visează fără încetare la Nelson Algren și îi scrie de mai multe ori pe săptămână lungi scrisori din care se revarsă duioșia și pasiunea. "Iubitul meu drag din Chicago, mă gândesc la tine de la Paris, din Parisul acesta în care
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
un aer tern, sumbru și mort. Pesemne că inima-mi e moartă la Paris, căci a rămas la New York, la intersecția aceea din Broadway unde ne-am luat rămas-bun. [...] Știm amândoi, îmi doresc, am nevoie, voi avea parte de bucuria regăsirilor. Așteaptă-mă, eu te aștept. Sărutări nenumărate, sărutări, a ta Simone". Și asemenea unei midinete zburdalnice de 16 ani, Simone de Beauvoir strecoară în plic "floricele din Franța". Sărută coala pe care-și așterne cuvintele, lăsând pe hârtie o amprentă
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
o diversiune care prelungește existența nefericită a umanității", scrie Istrati în 1935. Acest mers cu pași mari de la începutul secolului pînă la deceniile de după război, acest parcurs refractar al lui Istrati și această experiență tragică a lui Racovski ajută la regăsirea măsurii unei atmosfere românești a anilor 1900. Interogațiile identitare se pun și se repun la scară locală, iar răspunsurile date în diversele domenii ale economiei, ale culturii și ale politicii nu sînt adesea decît o manieră reducționistă de a defini
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
ordine era democratică: ei s-au organizat în partid politic pretinzînd însă să păstreze fidel un discurs esențialmente etic. Deoarece comunismul nu murea pe măsură ce societatea apărută în perioada 1947-1989 se menținea, opozanții au rămas cu celebrarea morților comunismului și cu regăsirea unei memorii antecomuniste și anticomuniste. Comemorarea tragediilor anilor '50 este una din acțiunile opoziției române care a deschis calea unui discurs pînă atunci cenzurat. O parte din opoziție a regăsit în persoana Regelui Mihai, exclus în 1947, o figură credibilă
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
o surdină peste deceniile tragice ale războiului și instaurării comunismului în România. Andrei are un fiu dintr-un mariaj eșuat, Billy, interogațiile acestuia acționând adesea ca declanșatoare ale fluxului memoriei. Moartea lui Rudolf din 1975 marchează începutul unui traseu al regăsirii timpului pierdut. Întors în România post-comunistă a anilor '90, pe care Rudolf o numea "țara de bestii", străinul Andrew închide un hiatus temporal, observând cum aceiași demagogi încearcă să seducă o țară naivă, căreia istoria i-a refuzat totul. Construit
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
extaz prelungit al corpului, însă durata compactă a romanului focalizează mai mult metamorfozele protagonistului și nu permite concentrarea coerentă a unei expuneri substanțiale a conexiunii dintre cele două individualități. Om al cuvintelor și explorator al semnificațiilor, Gabriel pornește în aventura regăsirii unei patrii iluzorii și imateriale - limba copilăriei, maghiara șoptită tainic de către părinți, reamintită ca limbă interzisă ce concentrează suferința dezrădăcinării. Pentru a se înțelege pe sine, trebuie să-și recupereze genealogia, să-și apropie ebraica și maghiara și să se
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
nu este nici coerentă, nici întemeiată, e doar o amplă însăilare de prejudecăți. Dar ea conține și o umbră de adevăr: la mulțimi, polarizarea corespunde nevoii de a evita îndoielile și incertitudinile. Prin aderarea la o judecată stabilă, ea permite regăsirea unității mentale în jurul unui punct fix. Fixitatea și stabilitatea sînt cea mai scurtă cale către extreme. II La persoanele sugestionate, hipnoza aduce în memorie amintiri uitate, resimțite ca fiind mai vii și mai numeroase decît în starea de veghe. Ele
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
exaltări a mulțimilor în mai 1968. Fiecare era liber să vorbească atunci cînd credea de cuviință, să spună ce vrea și cum vrea. Categorii sociale care se ignorau de obicei, se întîlneau și se recunoșteau într-un sentiment profund de regăsire a comuniunii. Sloganele " Totul este permis" și "Este interzis să interzici" deveniseră cuvinte dătătoare de viață. Timp de o lună, a dispărut practic societatea obișnuită. În locul ei trona o alta, extraordinară. Totul părea a fi în afara rațiunii, dar nu lipsit
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
într-o comunitate religioasă propriu-zisă. Sciziunile și facțiunile sunt surse de ură, iar ura este dușmanul lui Dumnezeu. Discursul lui îi viza mai ales pe cei dizidenți, infiltrați în sânul comunităților, iubitori de vrajbă, confruntați cu lipsa păcii interioare și regăsirea lor în Dumnezeu. Pacea creștină este concordia, iar individul nu o poate poseda fără comunitatea căreia îi aparține. Aceasta nu există în afara mediului religios și nici nu intră în contradicție cu drepturile vreunui stat, îndreptățit să-și apere pământul și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și care se dovedește a fi Lime. El este, de fapt, În viață, Însă, fiindu-i frică să nu fie reținut de poliție, Își Înscenase dispariția cu ajutorul câtorva complici. Prin intermediul unuia dintre ei, Martins cere să-l Întâlnească pe Lime. Regăsirea are loc pe strada principală din Prater, Viena. Lime se descoperă a fi băiatul simpatic pe care Îl cunoaște Martins din copilărie, dar lasă uneori să se Întrevadă o ființă fără scrupule, indiferentă la soarta victimelor sale. Înspăimântat de felul
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
poezia Anei Blandiana constituie un amestec de neomodernism autentic, de la care preia numeroase episoade, recognoscibile în întreaga sa creație, și voce personală, izvorâtă din laturile cele mai intime ale ființei sale, formă a proiecției interioare, univers al căutării și al regăsirii de sine. O cercetare în profunzime a poeticii acesteia devine motivată și necesară, pentru elaborarea unei noi perspective de abordare, esențială în plasarea mai conturată a poetei, în contextul generației sale. Încercând un model distinct de analiză a scrierilor Anei
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
reprezintă mișcarea din jurul revistei "Steaua". Poeți precum A.E. Baconsky, Victor Felea, Aurel Rău, Aurel Gurghianu își propun și, în bună măsură, izbutesc să regăsească esența lirismului, refăcând legăturile brutal suspendate de dogmatismul proletcultist cu marea tradiție a literaturii interbelice. Regăsirea "din interior" a lirismului (Petru Poantă) se produce mai întâi în spațiul pastelului, în care are loc o mutație semnificativă; peisajul nu mai e un mediu artificializat, un cadru exterior, el e absorbit în țesătura poemului de către o gândire poetică
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
construire de sensuri noi integrate în interiorul nivelurilor fonetice, lexicale, semantice, stilistice care la rândul lor permit mecanismelor lingvistice stratificarea sonoră, structura combinatorie, denotație și conotație"145. Totodată, metafora specifică îi conferă o notă de originalitate poeziei Anei Blandiana, în permanenta regăsire și redobândire a identității, pe care doctoranda i-o atribuie interiorului poeticii acesteia. Analiza complexă, abordată din unghiuri diferite, reușește să ofere o nouă viziune asupra operei Anei Blandiana, venind să completeze imaginea tradițională din cadrul studiilor anterioare. Mecanismele de creație
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Anei Blandiana, venind să completeze imaginea tradițională din cadrul studiilor anterioare. Mecanismele de creație ale Anei Blandiana sunt supuse unei investigații complexe, constantele originalității și ale unicității limbajului poetic blandian fiind urmărite în interiorul etapelor dezvoltării scriitoricești, spațiu al căutării și al regăsirii permanente. Gândindu-și textual un periplu din prisma eului creator, pliat pe evoluția volumelor, autoarea nu se îndepărtează nici de binomul viață-operă, pe care la Ana Blandiana îl pune în legătură cu relația eu-ceilalți, interior-exterior. O notă distinctă a studiului său îl
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
instaurează această generație, cu rol fundamental, ulterior, în poezia optezicstă, respectiv postmodernistă. În demersul nostru, încercăm o înțelegere a interiorului din prisma exteriorului, ambele spații contribuind, printr-o reconfigurare prealabilă, la crearea noului univers poetic: cel al căutării și al regăsirii permanente. Analizăm, astfel, poezia Anei Blandiana, din perspectiva (de)construcției canonului, având în vedere două considerente: încadrarea autoarei, în ceea ce numim curentul literar al Neomodernismului, ca exponentă a Generației '603, urmărind modul cum intervine această poezie, în șirul curentelor literare
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
estetic, prin mecanisme proprii de creație, autoarea reușind să reconstruiască o lume nouă pe o alta, existentă deja, iar pe de altă parte, deconstrucția de sine sau deconstrucția propriului canon, prin promovarea unei poetici a permanentei căutări și a permanentei regăsiri. Ne propunem prezentarea conexiunilor culturale ale operei Anei Blandiana cu spațiul ideologic și estetic șaizecist, urmărind totodată și modul în care autoarea reușește să deconstruiască un Univers existent deja, în societate, în poezie, în cultură, construind un altul, sau, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
astfel, suprapuse, prin criza identitară care dă naștere căutării de sine: lumea exterioară curmată, într-un fel, de vitregiile unei ideologii nedrepte, și lumea interioară a refugiului în sine, realitatea care o continuă pe cealaltă, într-un infailibil drum al regăsirii, al întoarcerii către sine. Observăm, în acest sens, o încercare, mai mult sau mai puțin reușită, de concordanță, până la identificarea și suprapunerea celor două lumi mai mult sau mai puțin, armonios împletite în biografia autoarei, într-un sacru drum al
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
niciodată pământul,/ Părul meu nu s-a zbătut niciodată-n noroi!//". (Dans în ploaie). Căpătând valențe metafizice de tip expresionist, iubirea Anei Blandiana este, adesea, asociată cu timpul, o altă constantă a liricii sale. Timpul ca întoarcere și timpul ca regăsire, care dezvoltă, pe parcurs, strigăte de neputință în obiectivele propuse. Vârsta originară a copilăriei, transpusă în poezie, adică reîntoarcerea la vremurile edenice, în care lumea întreagă este o poezie, nefiind nevoie de vreo mediere sau de vreo reconstruire a unei
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
remarcă totuși prin promovarea unor teme precum moartea și tăcerea, care le înlocuiesc pe cele ale vieții și nașterii, din primul volum, tăcerea confundându-se cu moartea, ambele devenind niște fantome, indispensabile și misterioase, necesare poate în permanentul proces de regăsire de sine. Iubirea, singurul sentiment imaculat, ia o conotație distinctă la Ana Blandiana, fiind pus în relație cu copilăria deconstruindu-se, astfel, binomul eminescian iubire/natură. Interesant este că, dacă în primul volum, copilăria este pusă în legătură cu natura, în al doilea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și în poala ta/"(Pieta). Nuanța de sacru, care tronează asupra imaginii copilăriei și a părinților, este dublată de o tonalitate gravă și nostalgică, fiecare moment al unei realități exterioare fericite, considerându-l a fi parte din singura perioadă a regăsirii totale pe sine. Imaginile vârstei copilăriei i se perindă, prin minte, ca într-un film, în care fiecare secvență stă sub semnul misterului, al neînțelesului, al spiritualului. Din nou, fragmentarismul, ruptura, trecerea de la o idee la alta. Reîntoarcerea, constituind una
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
devreme, poeta găsise puntea în cufundarea într-o profundă stare de spiritualitate, acum pare să afle această legătură în iubire. Iubirea poate însemna, de asemenea, pod către moarte, la fel de bine, cum poate însemna pod către viața anterioară, printr-o incandescentă regăsire interioară și printr-o investire cu sensuri noi, reconstruite. Dihotomia trup suflet reprezintă, de fapt, dihotomia exterior interior, care, prin iubire se anulează, într-o sacră contopire a carnalului cu spiritualul, a contingentului cu transcendentul. De fapt, "poemele acestui volum
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
numi un manierism al confesiunii, în care etica devine un imperativ al artei"98. Noul model, promovat de data aceasta, este acela al unei lumini focalizate convergent, care se reunește și se întretaie, într-o permanentă comuniune a cuplului erotic. Regăsirea se realizează absolut, în celălalt, adică în sine, cei doi parteneri fiind una și aceeași persoană. Printr-o revoluționare a limbajului postromantic, autoarea creează un erotism cu accente tulburătoare, împrumutând elemente blagiene sau stănesciene. Intertextualitatea se constituie într-un soi
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Ana Blandiana, ci și în interiorul volumelor Anei Blandiana. Copilăria, ca primă metaforă-simbol a volumelor de debut, cunoaște un traseu cel puțin complex, pe măsură ce scrierile poetei se pliază vârstei acesteia. La început, ea asigură identitatea spațiu/timp, într-o armonie a regăsirii de sine. Identificată spațiului primordial, confundându-se, uneori, cu natura, așa cum dragostea era confundată cu aceasta la Eminescu, copilăria blandiană este recunoscută, în prima ei etapă, prin versuri ritualice: Fusese furtună pe câmp și anume/ Să-nvingem furtuna ieșisem cu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
oglindirea căreia să ia naștere o nouă realitate se dovedește, pe parcurs, aproape imposibilă, efortul reconstrucției acelor momente fiind supus eșecului. Totuși, o suspendare a vremii, așa cum numai arta o poate realiza, ar face posibilă nașterea unei noi lumi prin regăsirea timpului pierdut: În satul în care mă-ntorc/ Ceasuri cu cuc sfarmă vremea/ Și mari bucăți de tăcere/ Zac sparte în praful din drum./ Acele se-nvârt cu hărnicie,/ Arătând mereu ceva de neprivit./ Orele au căzut de mult,/ Acele
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
micșorare, început și sfârșit, născut permanent din fluid, asemenea procesului fluid al refluxului sensurilor 156: "Volumul Refluxul sensurilor se fundamentează pe dinamica unui lirism reflexiv, în interiorul căruia eul meditativ maturizat pendulează între plecare si întoarcere, "flux" si "reflux", găsire si regăsire, un proces circular de rotire a lumilor artistice care se înalță si se năruie la infinit pentru a putea renaște din cuvânt. Disoluția barierelor dintre lumi (regnuri, stări de agregare, timp si spațiu) asociată ipostazelor metaforice a "fluxului si refluxului
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]