2,802 matches
-
sintactice, de dependență sau de coordonare. În versurile: „Pe cumpăna luminii / o zi se înclină plină de fapte / și fără de vină.” (L. Blaga) prepozițiile pe, de, fără de marchează relații de dependență, iar conjuncția și, o relație de coordonare. Unele elemente relaționale determină specificul semantic al relațiilor sintactice: • dependență, exprimând obiectul: Vorbește despre arbori. • dependență, exprimând o circumstanță: Vorbește printre arbori. Prin planul lor semantic (cvasilexical, la locuțiunile prepoziționale provenind din locuțiuni adverbiale sau la multe locuțiuni conjuncționale), elementele de relație descriu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lor semantic (cvasilexical, la locuțiunile prepoziționale provenind din locuțiuni adverbiale sau la multe locuțiuni conjuncționale), elementele de relație descriu componente semantice specifice, asimilabile în mare măsură celor introduse de termenii lexicali corespunzători: Unele prepoziții își înscriu planul lor semantic specific (relațional) în prelungirea verbului regent, cu care se află într-un raport de intercondiționare: Intru în codru./ Ies din codru./ Trec prin codru. Limba română recurge la patru categorii de elemente relaționale: a. prepoziții (și locuțiuni prepoziționale), b. conjuncții (și locuțiuni
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
corespunzători: Unele prepoziții își înscriu planul lor semantic specific (relațional) în prelungirea verbului regent, cu care se află într-un raport de intercondiționare: Intru în codru./ Ies din codru./ Trec prin codru. Limba română recurge la patru categorii de elemente relaționale: a. prepoziții (și locuțiuni prepoziționale), b. conjuncții (și locuțiuni conjuncționale), c. pronume (adjective) relative, d. adverbe relative. a. Prepoziția. Marchează dezvoltarea sintactică a unor coordonate semantice. Realizează și exprimă relații de dependență în interiorul propozițiilor: „Sonata lunii de Beethoven / e însăși
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a mușcat.” (O. Paler) Pronumele care, ce și cât funcționează ca elemente de relație și în întrebuințare adjectivală: „Iată pentru care pricină, cinstite comise Ioniță, am fost jurat schitului Durău...” (M. Sadoveanu) Dintre pronumele (adjectivele) nehotărâte, se constituie în elemente relaționale cele formate pe baza pronumelui relativ, ca al doilea component al structurii lor: oricare, oricine, orice, oricât: „Să blesteme pe-oricine de mine-o avea milă.” (M. Eminescu) „Orice gând ai, Împărate, și oricum vei fi sosit, Cât suntem încă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
adverbele interogative: când, unde, cum, cât, încotro și locuțiunea de câte ori, adverbele nehotărâte formate pe baza lor prin ori: oricând, oriunde, oricât, oriâncotro, oridincotro, ori de câte ori. Ca și pronumele relative, adverbele relative îndeplinesc (singure sau precedate de prepoziții) concomitent rolul de element relațional și diferite funcții sintactice (mai ales circumstanțiale) în propoziția pe care o introduc. În enunțul „Căci unde-ajunge nu-i hotar,/ Nici ochi spre a cunoaște.” (M. Eminescu), adverbul unde introduce o circumstanțială de spațialitate în structura căreia realizează funcția de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
originea în nucleul predicațional primar, căruia, în același timp îi condiționează constituirea (sau împlinirea). Poziția lor e diferită în dezvoltarea propozițională a fiecăreia din cele două funcții. În dezvoltarea propozițională a numelui predicativ, component al realizării funcției de predicat, elementele relaționale nu sunt expresia unei relații subiect-predicat ci articulează sintactic un verb copulativ și un nume predicativ complex. Elementul de relație marchează realizarea propozițională a numelui predicativ, dar nu și o relație de dependență. Verbul copulativ nu se poate constitui singur
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
două componente ale predicatului este o relație de complementaritate 25, în sensul participării lor, solidare, simultane, la realizarea concretă a funcției principale a comunicării lingvistice, predicația. Realizarea propozițională a numelui predicativ este marcată de toate cele trei categorii de elemente relaționale interpropoziționale: • conjuncții; sunt specifice numelui predicativ de identificare: că, să, ca... să (cele mai frecvente), dacă (când propoziția-nume predicativ e o interogativă indirectă iar subiectul se realizează prin substantive de tipul întrebarea, problema etc.), de: „Meșteșugul șarlatanului e să-ți
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
oricât; marchează dezvoltarea propozițională a numelui predicativ de calificare: „...Lumea-i cum este... și ca dânsa suntem noi.” (M. Eminescu) „El era omul care era așa cum credeai tu că e...” (M. Preda) În realizarea propozițională a funcției de subiect, elementele relaționale marchează concomitent dezvoltarea unui nucleu predicațional secund și dependența acestuia de verbul-predicat din structura nucleului predicațional primar, a cărui împlinire semantică depinde de realizarea concretă a funcției de subiect. Selecția elementelor relaționale este orientată, cel puțin relativ, de specificul realizării
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
În realizarea propozițională a funcției de subiect, elementele relaționale marchează concomitent dezvoltarea unui nucleu predicațional secund și dependența acestuia de verbul-predicat din structura nucleului predicațional primar, a cărui împlinire semantică depinde de realizarea concretă a funcției de subiect. Selecția elementelor relaționale este orientată, cel puțin relativ, de specificul realizării concrete a predicatului cu care propoziția-subiect (subiectiva) intră solidar în constituirea nucleului predicațional de bază. Conjuncțiile că, să, ca...să, dacă, de și locuțiunea conjucțională cum că introduc în structura nucleului predicațional
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
unele adjective, adverbe sau interjecții). Complementul vine să descrie și să împlinească, prin conținutul său lexical, câmpul semantico-sintactic desfășurat de verbul (sau adjectivul, adverbul, interjecția)-regent, prin valențele sale sintactice, rămase libere, și care se cer satisfăcute. În satisfacerea disponibilităților relaționale ale verbului (adjectivului etc.), prin conținutul lexical al termenului (grupului de termeni), prin care se realizează în mod concret, complementul scoate regentul din sfera generalului: „Adrian nu a văzut florile/fluturele/că ninge etc.”, satisfăcând astfel exigențele principiului central al
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Crezi că se vor mulțumi să se răzbune împotriva ta?” (O. Paler, Viața..., 114). De fapt, în asemenea structuri, termeni precum noastră, ta etc. trebuie considerați pronume personale în genitiv. b. Propoziția completivă indirectă se introduce în frază prin elemente relaționale nespecifice: • conjuncții și locuțiuni conjuncționale (cele mai frecvente sunt conjuncții „universale”): că, să, ca... să, dacă, de, cum că: „Înspăimântat apoi de fapta sa și temându-se ca nu cumva să se întețească și s-o lovească prea rău, el
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Certitudinea mea nu e asigurată nici de obiectul din afara mea, nici de ce e în mine.” (C. Noica, 17) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" În dezvoltarea funcției de complement de agent, relația de dependență se exprimă numai prin elemente relaționale: • prepoziții: de, de către: „Îngânat de glas de ape Cânt-un corn cu-nduioșare.” (M. Eminescu, Opere, I, 103), „A fost deci natural ca această prelungire a Italiei către Orient să fi fost oficial recunoscută de către cel dintâi împărat încă înainte de bătălia
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o ființă cu focul, care se aprinde numai la uscăciune.” (T. Arghezi, V, 53) În legătură cu conținutul lexical al termenului (grupului de termeni) prin care se realizează și cu planul semantic al relației de dependență, marcat cel mai adesea de elementul relațional, funcția de circumstanțial dezvoltă mai multe variante concrete, expresie sintactică a raportului care predomină în interpretarea realității extralingvistice: • de spațialitate • de temporalitate • de modalitate • consecutiv • de progresie • instrumental • de cauzalitate • de finalitate • condițional • concesiv • referențial Observații: Mai ales în dezvoltarea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Aceasta face ca marca identității specifice a unei funcții sintactice (complement direct, indirect, de agent) să fie implicită în chiar modul specific de manifestare a relației de dependență în care își are originea. În consecință, flexiunea sau topica sau elementele relaționale (ca atare și nu în individualitatea lor concretă) sunt concomitent mărci ale relației de dependență și ale identității funcțional-sintactice a unui termen (grup de termeni) lexical(i). Întrucât circumstanțialele sunt, pentru autonomia și integritatea structurală a enunțului, cel mai adesea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
atenuează constrângerile formale impuse de regent), între realizarea relației de dependență și marcarea identității funcționale a termenilor determinanți raportul nu mai este de suprapunere. Flexiunea și topica nu mai intervin decât cu totul incidental în realizarea relației de dependență. Elementele relaționale exprimă ca atare relația de dependență (mai exact, o realizează) dar marca identității specifice a fiecărui circumstanțial este preponderent semantică; ea se implică în: • conținutul concret lexical al termenului prin care circumstanțialul se realizează: „Am plecat acolo/ieri.” $circ. de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
marca identității specifice a fiecărui circumstanțial este preponderent semantică; ea se implică în: • conținutul concret lexical al termenului prin care circumstanțialul se realizează: „Am plecat acolo/ieri.” $circ. de spațiu/temporalitate$$; • conținutul semantic, situat între abstract și concret, al termenilor relaționali: „S-au spart din cauza frigului.” $circ. de cauză$$; • planul semantic al relației de dependență: „Ai carte, ai parte.” $circ. cond.$$ și este, adesea, fixată definitiv prin alte semne lingvistice din enunț, mai ales adverbe corelative. CIRCUMSTANȚIALUL SPAȚIAL (DE SPAȚIALITATE)TC
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
identitatea funcțională de circumstanțial, ele putând însoți deopotrivă un circumstanțial de spațialitate și unul de temporalitate sau chiar alte variante: în, din , la, de la... până la, după, spre, către etc. Distincția între spațialitate și temporalitate se întemeiază atunci pe corelarea elementului relațional cu conținutul semantic-lexical al termenului prin care se realizează funcția de circumstanțial: • circumstanțial spațial: „În pădurile țării mele / Trăiește balaurul.” (M. Isanos, 141); • circumstanțial temporal: „Marea-n fund clopote are care sună-n orice noapte.” (M.Eminescu, I, 45) În
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de o străină gură, Ca și când n-ar fi viața-mi, ca și când n-aș fi fost.” (M. Eminescu, I, 71) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Principalele mijloace de exprimare a relației de dependență de la baza circumstanțialului modal sunt elementele relaționale și, mai rar, juxtapunerea. Se juxtapune termenului regent numai circumstanțialul modal infrapropozițional realizat prin adverbe (locuțiuni adverbiale), substantive întrebuințate adverbial, pronume, gerunziu, interjecții sau prin sintagme cu regent substantival (picior peste picior, doi lei etc.). Identitatea de circumstanțial modal a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ține și trei kilograme.” (M. Preda, Cel mai iubit, 172), „Acum câte fac la un loc: șase bucăți și cu nouă bucăți?” (I. Creangă, 113), „Cine poate privi fuiorul abstrăgând de la tors are predispoziție filozofică”. (C. Noica, 10) Dintre elementele relaționale, doar locuțiunile conjuncționale ca și cum, ca și când, de parcă și adverbul parcă se constituie prin ele înseși în mărci distinctive ale funcției de circumstanțial modal: „Vorbiți atât de senin despre acest ort al popii de parcă existența lui v-ar fi cu totul indiferentă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Amintirea acestei întâmplări fu atât de brutală, încât se trezi din somn și aprinse lumina.” (M. Eliade, 562) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Relația de dependență în care își are originea circumstanțialul consecutiv se exprimă numai prin elemente relaționale. Când se realizează prin constituenți simpli sau dezvoltați, intervin prepozițiile de și pentru: „Un lucru avem însă de observat, care ni se pare destul de însemnat pentru a reveni și altădată asupra lui.” (M. Eminescu, Despre cultură, 196) Circumstanțiala consecutivă se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cumpere un lot de casă mai spre marginea orașului și să deschidă o prăvălie.” (E. Barbu, 14) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Relația de dependență pe baza căreia se dezvoltă funcția de circumstanțial instrumental se exprimă prin elemente relaționale. Fac excepție enunțurile, foarte rare, în care circumstanțialul se realizează prin gerunziu, juxtapus regentului: „Dacă e să obțin ceva de la viață nu vreau să obțin abjurând.” (O. Paler, Galilei, 24) Când se realizează prin substantiv (pronume), desfășurarea relației de dependență
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
să-mi fi fost frică, n-aș fi fost aici și n-aș vorbi astfel. (O. Paler, Viața..., 236), „Ia, când aș avea eu o slugă ca aceasta, nu i-aș trece pe dinainte.” (I. Creangă, 211) Dintre aceste elemente relaționale, numai locuțiunea conjuncțională în caz că se constituie în marcă absolută distinctivă pentru circumstanțiala condițională. Relația de dependență dintre circumstanțiala de condiție și regenta ei se lipsește uneori de elemente de relație; termenii sintagmei, singurii constituenți sintactici, propoziționali, ai frazei se juxtapun
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de modeste ar fi mijloacele lui intelectuale, are o concepție despre lume.” (G. Călinescu, C.O., 145), „Ori de unde-i începe, răsfoind tot la a șaptea filă, o limpezime dumnezeiască e în fiecare șir.” (M. Eminescu, P.L., 43) Dintre elementele relaționale care marchează dezvoltarea propozițională a circumstanțialului concesiv, se impun ca mărci absolute ale identității sale sintactice conjuncția deși și locuțiunile conjuncționale chiar dacă (de, să), și dacă, măcar că (să), cu toate că. Când circumstanțiala se introduce prin adverbe nehotărâte, marca identității sale sintactice
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nu fi știut nimic despre toate acestea, aș fi mers. • circumstanțială concesivă: Să nu fi știut nimic despre toate acestea, tot aș fi mers. Identitatea specifică a celor două variante ale circumstanțialei concesive se fixează, în mod relativ, prin elemente relaționale și prin modul verbului-predicat. Sunt specifice concesivei ipotetice locuțiunile conjuncționale pe baza lui să, morfem de conjunctiv, prin excelență, mod al incertitudinii: chiar să, și să, măcar să: „Chiar să fi vrut cineva să urce sau să coboare n-ar fi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lunatec și noaptea stă la sfat cu strigoii, cu bufnițele și cu liliecii.” (C. Hogaș, 107) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Relația de dependență în spațiul căreia se dezvoltă funcția de complement sociativ, se exprimă numai prin elemente relaționale: • prepoziții (locuțiuni prepoziționale), când complementul sociativ are dezvoltare infrapropozițională: cu, fără, împreună cu, dimpreună cu, la un loc cu, laolaltă cu, cu tot cu, cu... cu tot: „Dragii mei, o să mă joc odată Cu voi, de-a ceva ciudat.” (T. Arghezi) „Cum ședea spânul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]