3,239 matches
-
pe un evreu dintre fiii lui Israel, frații săi.” Autodivinizarea paranoică a satrapului și dezumanizarea poporului nu au niciodată hotar. Laudele cu care trebuia slujit Dumnezeu reveneau unui faraon plin de pompă. Nu era aceasta tocmai povestea noastră, a celor renăscuți la viață printr-o sângeroasă revoluție, după aproape cincizeci de ani de nelegiuri în tărâmul roșu și negru al strâmbătății? Nu fuseseră scrise în cartea exodului nostru lăuntric niște făgăduințe aproape de împlinire? Nu era oare aceasta chiar trama teologică a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
charismă profetică, Biserica nu-și poate duce la sfârșit confruntarea cu idolii lumii. Fără cărturarii lui Hristos - oameni duhovnicești, prin definiție - inelele tradiției ruginesc. Sarea pământului se topește, bucatele se strică, foametea pustiește ogoarele. Nu este vorba aici de a renaște o mișcare romantică în slujba unui crez religios. Care învățător al Bisericii ar dori, în mod serios, să ajungă un „Byron ortodox”? Etosul romantic este, prin definiție, patologic, egocentric și iresponsabil. Or, ne-ar trebui exact contrariul: o etică a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
relație între destinul personal al fiecăruia și condiția eshatologică a umanității, sfatul starețului Zosima rămâne cea mai adecvată terapie pentru buna folosire a maladiilor istorice: „Fiecare să se pocăiască pentru păcatele tuturor”. Riscul enorm al oricărei teologii a istoriei - benefic renăscută în secolul trecut sub pana unor autori ca Hans Urs von Balthasar, Henri de Lubac, Jean Daniélou sau H.I. Marrou - este acela de a intrica retrospectiv categoria necesității într-un șir de fapte care pentru modesta minte omenească apare drept
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
virtuți subiective, însă indiferentă la soarta lumii pentru care Hristos, chip de rob luând, a suferit moarte pe cruce. Îndată ce constituția eclezială a persoanei este prezentă în gesturile oamenilor, revelația catolicității vieții în Hristos este și ea aproape. Pentru cel renăscut de sus, din apă și din Duh, mărturisirea păcatelor devine un mod de participare directă în atributele dumnezeiești ale lui Hristos. Pentru a rămâne la același exemplu, mărturisirea gândurilor este tot ceea ce, ca om, Fiul a făcut față de Tatăl: El
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
autori valoroși - în primul rând Andrei Pleșu -, mai curând inclasabili. Titlul Dilema Veche, ales la refondarea publicației după o scurtă criză birocratică, sună a program - cu alte cuvinte, cantonează săptămânalul în stilul cultural care l-a consacrat. Revista Cuvântul a renăscut în ultimii ani sub conducerea lui Mircea Martin, spiritus rector de vocație, după ce ezitase și uneori chiar delirase imediat după 1990; prin conferințele organizate sub egida sa, atât în Capitală, cât și în alte orașe - ultimii ani au marcat și
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
despre oamenii noi În general, ci Îl pune pe acest om și pe altul să vorbească pe limba lui În versuri, dezvăluindu-și ființa: Gheorghe Păun și Ioniță Domil, mineri, betegiți În vremea burgheziei, care astăzi sub călăuza „fratelui Partid” renasc la o altă viață, brigadierul de la Bumbești-Livezeni care-i scrie logodnicei despre bucuriile muncii voluntare, bătrâna căreia „trei feciori i-a trimis Hicler În pământ” și care tocmai de aceea spune: «am venit să votez pentru Soare, că votez pentru
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
să constituie generalizarea unei realități care se impune din ce În ce mai mult În lumea satelor noastre. (Ă). La sfârșitul primului Plan Cincinal - așa cum arăta tov. Ana Pauker În articolul 6 ani de la eliberare - cea mai mare parte a gospodăriilor țărănești individuale vor renaște În mii și mii de așezări colective. (Ă). Temelia este un roman al actualității imediate, evenimentele descrise În el trezesc În noi sentimentele și gândurile luptătorilor pe fronturile diferite ale făuririi socialismului. (Ă). Nuveliștii, poeții și dramaturgii noștri au dovedit
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
scriitorul militant poate și trebuie să Întreprindă transpunerea În imagini artistice a realității imediate În cadrul unei creații de largă respirație cum este romanul. (Ă). Tendința cea mai de seamă a Temeliei este oglindirea artistică a trăsăturilor morale ale acestui țăran renăscut În condițiile socialismului. Tendința justă a cărții lui Eusebiu Camilar este prezentarea legăturii indisolubile care există Între construcția socialistă a agriculturii și transformarea morală a țărănimii muncitoare. (Ă). Camilar redă În mod just această dramă morală deosebit de puternică pe care
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
se reduce și ne deschidem din nou lucrurilor neoficiale. Acum ni se destind trăsăturile. Fiind mai deschiși, suntem mai receptivi. Asta pentru că în clipa precedentă, când eram sub presiune, viziunea ne era focalizată, centrată pe obiectiv. Pe scurt, simțim că „renaștem”. Poate că sună exagerat, dar de multe ori redă corect realitatea. Când suntem în stare de vigilență intensă, privirea ne este foarte focalizată și vederea periferică mult restrânsă. Însă, de îndată ce ne deschidem, vederea periferică este reactivată și avem din nou
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
aude unicornul. O iubire târzie îl întoarce pe autor la poezia erotică, uitată parcă după prima lui culegere. Puterile regeneratoare ale iubirii aduc o înseninare sensibilă a universului liric. Acesta își rafinează formele și își aprinde culorile până la incandescență. Lumea renaște miraculos, într-o înfățișare purificată și transparentă, ce amintește o mitică preexistență paradisiacă. Până și atracția amoroasă se spiritualizează, îndrăgostiții simțindu-se fericiți să adoarmă sub ninsori vegetale, asemenea amanților eminescieni. E însă o dragoste la apusul vieții (Vară de
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
propriilor biografii. Ei par cu toții născuți pe valurile revoluției, În 1989, deși e evident că foarte mulți dintre ei au avut o cădere psihică În acel moment, pentru că li se cam distrugeau carierele. Dar n-a durat mult și au renăscut. Vladimir Tismăneanu: Li se distrugeau autoimaginile, carierele, felul În care apăreau În fața propriilor copii. Mi s-a Întâmplat să fiu martorul unora dintre aceste cazuri. S-au produs niște conflicte generaționale. După aceea bineînțeles că lucrurile s-au schimbat, dar
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
lui Ion Iliescu. A treia coordonată, legitimitatea rațional-procedurală, vine din alegeri. Ion Iliescu și-a construit treptat această coerență a legitimității, lucru ce poate fi discutat atunci când reconsiderăm momente precum revoluția română din decembrie 1989. Cred că aceste discuții vor renaște, și dau două exemple. Am cu mine un extrem de interesant articol despre prezența și utilizarea istoriei În dezbaterile politice În Spania contemporană și despre cum Partidul Popular acuză Partidul Socialist că este de fapt urmașul stângiștilor care Încercau să ia
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
penibile sau prea greu de mărturisit. Într-o seară, ai vorbit despre adevărul vieților noastre. Probabil că te-am înțeles greșit. M-am înșelat, cu siguranță, asupra sensului cuvintelor tale. Și totuși, eroarea asta e cea care a făcut să renască în mine copilul uitat. Mai târziu, aveam să pun acest contrasens pe seama înfrigurării născute de lentele și rapidele primejdii din care se compunea existența noastră de atunci; pe seama dispersării noastre între mai multe țări, între mai multe limbi, pe seama tuturor
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ascunzi de copii un obiect tăios. Vinner mi-a propus să ne întâlnim din nou a doua zi. Noaptea, amintindu-mi de mimica lui, am băgat de seamă că trăsăturile acelea, fie și puse pe un nume detestat, făceau să renască în mine glasul tău, calmul privirii tale, câteva zile din vechea noastră viață, câteva dintre clipele de fericire pierdute în mijlocul rătăcirilor fără țintă și al războaielor. Apoi, amintindu-mi de avertismentul lui Șah, care-mi dădea primele zece minute ca să
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Marsilio Ficino -” a scos din nou la lumină artele liberale, mai înainte complet întunecate: gramatica, elocvența, pictura, sculptura, muzica. Și toate acestea la Florența”. „Ferice de noi” - exclamă Filip Melanchton - „dacă din mila lui Dumnezeu, studiile adevărate (clasice, n.n.) vor renaște.” Și mai categoric avea să se exprime Nicolas Bourbon: „Până acum noi am trăit ca niște orbi. Noi n-avem în minte decât silogisme întortocheate, sofisme de tot felul, prostii anoste, vorbe goale, fumuri și nebunii. Dar acum au căzut
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
înființarea unei biblioteci corespunzătoare, însăși colecția particulară a lui Bethlen, mare iubitor de carte, un liberalissimous litterarum, un litteratorum Maecenas, cum îl numea cărturarul luminist Petru Bod, stă la baza cunoscutei biblioteci a colegiului. Distrusă parțial în 1658, ea va renaște la Aiud în 1662, odată cu colegiul. Jakó Zsigmond arată că organizarea și orientarea colecției conform exigențelor specialiștilor din străinătate ai școlii au creat un lăcaș important de cultură, am spune noi european, atât sub aspectul conținutului, cât și al formei
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Qu'est que les lumières?, Paris 1978, p. 13). El este produsul unei reflecții de durată în cadrul lui Mitwoch-Gesellschaft, cunoscut și sub numele de Amicii Iluminismului. Aici se va creiona acel mediu intelectual, urmând să inspire Europa Centrală. Aici va renaște dialogul cărturarilor provocând o inițiere continuă. Câteva nume: J.F. Zöllner, J.J. Spalding, J.J. Engel, F. Nicolaï, M. Mendelssohn. Un cerc închis al „luminilor” berlineze. Această a doua Atenă îl va repudia pe Bayle, în schimb îl va reabilita pe Spinoza
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
spirituală pentru Transilvania veacurilor XVII - XIX; cea mai bogată colecție științifică a reformaților maghiari. La ora actuală fondul său numără 65.000 de volume, cuprinzând manuscrise și incunabule, multe rarități bibliofile. Avariată în anii 1658, 1704 și 1849, ea a renăscut mereu; în secolul al XVIII-lea beneficiază de donații importante, în primul rând aceea a politicianului și istoricului Mikó Imre, întemeietorul Muzeului Ardelean de la Cluj. Așa se motivează faptul că biblioteca a reușit să păstreze în depozitele sale capodoperele Antichității
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
se repercutează mai întâi asupra ideologiilor, mai apoi asupra condițiilor de existență materială. Trecând prin perioada reformelor inițiate de sus, continuând să reziste în epocile de reacțiune când Biserica reînvie, invadând universitățile prin vechii iezuiți ori acționând prin protestanții ce renasc, intelectualitatea cu vederi progresiste își extinde pe nesimțite influența și autoritatea. Organizează biblioteci și cercuri de lectură, asociații savante, cluburi pentru dezbateri politice, pentru popularizarea marilor cărți iluministe sau a jurnalelor interzise de cenzura monarhică introdusă de Francisc I. Caută
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
este în special un simbol de noblețe. Dacă nu, simbolistica sa se poate suprapune parțial cu cea a celorlalte animale sălbatice (vezi Leu). Șopârlă Pentru că își schimbă pielea, șopârla simbolizează renașterea. În vis, reprezintă adesea dorința de transformare, de a renaște, de a o lua de la capăt. Este de asemenea asociată cu lenea, cu lentoarea și placiditatea. Subiectul vrea să se odihnească. Este pasiv și lasă evenimentele să treacă pe lângă el degrabă decât să participe sau să le decidă cursul. În
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
în Prour pentru porți uitate (1934). Din simbolismul începutului de veac, revine parcul, rustică devălmășie, în care crinii se învecinează cu sulfina și răsurile, loc salutat cu o ludică reverență, refugiu și pretext al reveriei. Timpul lucrează și decorul familiar renaște în jocul livresc, în vreme ce comparația așază neobosit un azi lângă ieri: grădina ce era și grădina de acum, paradisul din vară și mormintele „de rugină”, între care hotar stă un „dar” adversativ, ce deconspiră, în cele din urmă, întregul peisaj
BALCESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285582_a_286911]
-
devenind protector și matern. Până și moartea se modifică, ea nemaifiind consecința unei decizii criminale, ci o retragere odihnitoare din viață: „Trupul ei [al Feliciei] era o cetate invincibilă, sufletul ei era osia lumii. Ea era locul în care Antipa renăscuse și va fi îngropat când îi va veni vremea.” Din păcate, toropeala lui Antipa o contaminează și pe Felicia: „A băgat de seamă până acum o anume lene, moliciune, întârzierea în mișcarea brațelor, a picioarelor ei.” S-ar zice că
BALAIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
mod paradoxal, condiția transcendenței. Suferința este purificatoare. Prin durere, prin suferință, eu transced, aspir către eliberare. Traversarea durerii mă scoate din situațiile Închise ale vieții. Durerea și suferința metafizică sunt condiția absolută a mântuirii. Nu mă pot salva, nu pot renaște decât prin durere și suferință. În felul acesta, durerea și suferința pe care aceasta o produce reprezintă calea mântuirii, iar mântuirea este forma totală, supremă a eliberării mele. Durerea metafizică este o situație corelată destinului meu, de la care nu mă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
că s-a oprit, descoperă cu înfrigurare „ideograme ale veșniciei”. În „țara umbrelor” deznădejdea nu-l covârșește pe căutătorul de esențe pentru că, în eterul sondabil al ideii, el află cheia de boltă: dacă materia stă sub osânda vremelniciei, spiritul dăinuie, renăscând în perpetuitate. Scrisorile către Simon Bayer, trimise între 1955 și 1959, sunt, în unduiri proustiene, o sensibilă evocare a unor crâmpeie din copilărie. Dar și un eseu, de o rară calitate a introspecției, despre fluidul imprevizibil al memoriei. Pentru C.
CANTACUZINO-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
scufundare. În jos cu mine și-apoi iar În sus, la lumină și la aer. Cele trei scufundări duraseră câtva timp. Apa nu era numai Întunecată; era și caldă. Așadar, când am fost ridicat pentru a treia oară, Într-adevăr renăscusem: ca fântână. Dintre piciorușele mele de heruvim țâșni În aer un fir de lichid cristalin. Luminat cum era de cupola de deasupra, scânteierea sa gălbuie atrase atenția tuturor. Jetul se ridică Într-un arc. Propulsat de o vezică plină, trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]