5,064 matches
-
luați prizonier, nu mă despărțiți de el. -Ha, ha, ha, râseră namilele, să luăm și pipernicitul! - Legați-i! urlă Negru-Cioară. Matahalele se năpustiră asupra lui Mărțișor, care-l ținea îmbrățișat sub el pe Norocel. Răpus de cei care s-au repezit asupra lui, se dădu prins și legat cu frânghii de gheață. După ce îl legară și pe Norocel, îi luară pe sus și zburară cu toții la palat. Pe drum se înțeleseră să nu-i spună absolut nimic lui Prăpădenie, ci să
MĂRŢIŞOR-20 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373014_a_374343]
-
toți cu capul în jos, făcându-se că nu văd și nu aud. Când observă cum înaintează, cu capul în jos, Prăpădenie răcni: - Hei, orbeților, cu voi vorbesc! Capul sus că vă plesnesc! Dar namilele, în frunte cu Viscorilă, se repeziră în el ca berbecii, îmbrâncindu-l și trântindu-l într-o parte. Intrară buzna în sala tronului unde împărăteasa sta la bârfă cu Baba Cloanța Cotoroanța și încă două babe. - Huo, sălbaticilor! Așa se intră în sala tronului? urlă împărăteasa
MĂRŢIŞOR-20 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373014_a_374343]
-
în mână gata să-l altoiască, dar se gândi că nu se cade la rangul ei să facă așa ceva de față cu subordonații lui și mai ales de față cu străinii ăștia. Totuși, mânia din ea se revărsă și se repezi la general începând să-i smulgă decorațiile, aruncându-le în grupul matahalelor. - Dobitoc ești tu! Pe deasupra și laș! La fiecare vorbă smulgea câte o decorație pe care namilele o prindeau din zbor și se băteau pe ea ca un grup
MĂRŢIŞOR-20 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373014_a_374343]
-
din situația ridicolă în care a fost pusă. În neștire începu să țipe: - Gărzile! Să vină gărzile! Intrară vreo douăzeci de matahale. - Luați-i pe tâlhari și îngropați-i în Temnița Troienelor Uriașe! Acolo să le înghețe oasele! Matahalele se repeziră ca turbații la cei doi prizonieri, îi înșfăcară și ieșiră cu ei în grabă mare. I-au aruncat în prăpastie, iar Nămețilă a aruncat peste ei un munte de omăt. -va urma- Referință Bibliografică: MĂRȚIȘOR-20 / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN
MĂRŢIŞOR-20 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373014_a_374343]
-
hârtiile până dădeau în icter negru. În a treia zi, apăru un milițian alături de cei trei activiști. Nu era semn bun. - Aveți probleme, domnule director? Raluca Radu - anul trei, își băga nasul unde nu-i fierbea oala. Dădu să o repeadă, dar lumina îngrijorată din privirea ei verde îl reținu. Dădu din umeri fără a se opri din drumul său spre grajduri pentru a verifica starea celor doi viței nou-născuți cu care se îmbogățise ferma de curând. Fata veni după el
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370956_a_372285]
-
un discurs elevat, care i se părea că suna destul de convingător, dar acum nu își mai găsea cuvintele. - Uite, aș vrea să formez împreună cu tine o celulă de bază a societății! Raluca Radu nu izbucni în râs și nu îl repezi, deși era surprins el însuși de ce putuse debita. Se ridică doar pe vârfuri și îi mângâie cu degetele fine cutele de pe frunte. - Accept să formez împreună cu tine o celulă de bază a societății, dar nu pentru că vreau să urmez pas
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370956_a_372285]
-
mine ciosvârte cât niște continente mai minore. Îmi lipseau deja o treime din oase, un ochi și jumătate din urechea stânga. Loveam în ei cu piciorul rămas întreg și cu pumnii. Țipau speriați și se trăgeau puțin înapoi, dar se repezeau din nou cu o ură tâmpa în ochii lor mici și diavolești și cu dinții plini de sânge. Doi dintre ei se băteau pe coastele mele din dreapta, și vreo cinci-șase se îgrămădeau si isi smulgeau unul altuia parte din ficat
LACRIMI DE DOR ŞI DE DURERE (POEME) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/371098_a_372427]
-
știi despre aceștia doi? Cu ochii mari și mâna la ureche Desigur, maica, când vrei poți trece pe la noi Judecătorul se albi; ah,e surda fără de pereche! În fine,s-o ajute cineva, să spună tot ce știe Didi se repezi spre ea, hai, mamaie zi ceva, orice ar fi să fie, Ei,maica,dacă-i bolnav să facă ceai de păpădie. Mamaieeee, vino aici, la bară, Atunci, de ce m-ați chemat acum și nu la vară? Aici suntem la un
DIVORT de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371155_a_372484]
-
pe care-l tăiai cu cuțitul, a fost străbătut de lumina unui băț de chibrit cu care Leana a aprins lampa. - Doamne, aiurezi!... E unu și câteva minute. Ce bine-mi pare bine că te-ai trezit, și s-a repezit spre bărbatul care se sculase și stătea pe marginea patului cu picioarele atîrnate. L-a prins în brațe cu voluptate și n a-nceput să-l sărute cu o poftă nebună, că dacă ar fi fost un măr de mâncat
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A DOUA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344726_a_346055]
-
de-o minte înferbântată, au săltat cu tremurături, imposibil de controlat. Convulsiile pe care le simțea ca pe niște cuțite ce-l sfâșiau, îi făceau să tremure ca o salcie în bătaia vântului. Într-o fracțiune de secundă, s-a repezit și a luat arma în mână. S-a repezit cu umărul în ușă, care a sărit din țâțâni, oprindu-se pe masa din bucătărie, la care se ospătase Leana și Costică. Cana cu vin, paharele, farfuriile și straichina în care
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A DOUA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344726_a_346055]
-
de controlat. Convulsiile pe care le simțea ca pe niște cuțite ce-l sfâșiau, îi făceau să tremure ca o salcie în bătaia vântului. Într-o fracțiune de secundă, s-a repezit și a luat arma în mână. S-a repezit cu umărul în ușă, care a sărit din țâțâni, oprindu-se pe masa din bucătărie, la care se ospătase Leana și Costică. Cana cu vin, paharele, farfuriile și straichina în care mai rămăsese o jumătate de pui fript la jar
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A DOUA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344726_a_346055]
-
convingeri și motivată în ceea ce privește Crezul său artistic. Principiile sale sunt enunțate răspicat, de data aceasta părăsind tonul concesiv folosit în lirica de iubire. „Sunt pe urma pașilor mei de cenușă / și-aud tropăind cadențat sub jăratec / din absurd evadând, se reped către ușă / s-o spargă, s-o spargă și urlă sălbatec // sunt pe urma gândului meu clopotar / tresar să-l aud din secundă-n secundă / chemare din ziduri suspinată-n zadar / iederă-n doruri, de doruri înalte flămândă // sunt pe
RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE PETARDE RECI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344758_a_346087]
-
Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 672 din 02 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului autor foto: Victoria Anghelache ziua trece prea repede pentru ochii și timpanele obosite. vorbesc la telefon cu o prietenă. las totul să curgă firesc. mă reped să fac mai multe treburi deodată. totul se derulează ca într-un circuit obositor al robotului din carne, în menajeria de beton. gătesc, pun rufele în mașina de spălat, mă întorc la lucru. ascult, aud, scriu, caut, găsesc informațiile, iar
O ZI OBIŞNUITĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344982_a_346311]
-
dom’ Petre mânca cu doamna Maria, nevasta lui, mâncau pește cu mămăligă; el era în pijama pe scaun și doamna pe pat, parc-o văd cu ochelarii la ochi cum alegea oasele...Niște javre de câini mă simt și se reped la mine, eu fug la poartă cu ei târâș și iese și dom’ Petre. -Tu ești, Marine, zice, tu ești, mă?- și-mi băgă o lanternă în ochii mei să vadă cine este. -Eu, dom’ Petre, v-am adus marfa
DUBLĂ CRIMĂ CU PREMEDITARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345861_a_347190]
-
zile niște boboci de garoafe de o rară frumusețe și vruse să-i facă o surpriză. -Am să revin, doamnă, așa cum spuneți dumneavoastră! Strada și oamenii parcă i se întorseseră pe dos, dacă ar fi avut putere s-ar fi repezit în fălcile bine clădite ale doamnei Lovenbach și și-ar fi vărsat toată ura pe ea. „Și Veronica habar n-are! Și eu sunt un visător aiurit...” Luă florile, întinse banii și florăreasa îi înmână restul. -Păstreză-l! -Să trăiești, craiule
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 3, 4) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347780_a_349109]
-
citit, o prindea somnul din urmă. Așa păți și de data aceasta. Se adânci într-un somn din care fu scoasă doar de ciocăniturile insistente în ușă. Atunci observă că era semiîntuneric în cameră. „Doamne, cât o fi ceasul”? Se repezi să aprindă lumina și apoi își căută halatul, strigând la cel ce tot insista la ușă : - Imediat! Când deschise ușa, în prag apăru George îmbrăcat într-un costum alb de vară, din pânză de in, cu batistă albastră la buzunar
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XIII PART. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347720_a_349049]
-
șir, apoi o relua sub altă formă, folosind de data aceasta coada măturii pe care-o bătea, scoasă din fire, violent în podea: -Pot să mătur, domnule Eminescu? Acum, contrar obiceiului, imediat ce intră și-l zări trântit în pat, se repezi ca o furtună spre el, fără unealta ei zilnică, lăsând în urma-i un gol mare de aer rece, parfumat, și-l zgâlțâi de câteva ori: -Domnule Eminescu! Domnule Eminescu!... Nu a apucat ca Mihai să deschidă bine ochii că și
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
tratezi de fapt relația noastră. Ne ferim când ne întâlnim de parcă ar interesa pe cineva cu cine ne culcăm noi. - Credeam că asta nu te deranjează. - Mă deranjează modul cum alergi după toate pupezele. Nu știai la care să te repezi mai întâi, la mamă sau la fiică. - Nu fi caraghioasă. Este familia colaboratorului meu. Tocmai de aceea am fost atent cu ele. - Colaborator pe dracu! Am văzut cât de “atent” erai cu ele. Le sorbeai din ochi. Mai ales pe
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1192 din 06 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347754_a_349083]
-
Voican-Ghioroiu, interpretă soprana RODICA ANGHELECU de la Ansamblul Artistic „CIOCÂRLIA” D E S T I N U L Lui Constantin Brâncuși Atât de singur și prea departe de patria iubită, Stă sculptorul pe gânduri cu inima-i zdrobită... Ca unda spumei repezi ce-n mare se afundă Când orologiul vieții dă ultima secundă. E trist... și-a lui privire se-nalță spre zenit; În suflet, ce furtună!... Un gând l-a răscolit: „De plec în veșnicie și-mi las pe frații mei
FONDATOR POETUL AV. MARCEL ION FANDARAC de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347907_a_349236]
-
care acum nu mă mai deranja. Mi-am luat tensiunea. Cam măricică -24- Obișnuit aveam 18 încă din studenție. Acum am 80 anițori și mă ține Dumnezeu. După 3 ore bune hop și ambulanța cu toate sirenele urlând. Tibi se repede să apere noii veniți de fiorosul Ham-Ham, un prichindel foarte zgomotos. Intră 2 persoane cu un ditamai colet în brațe. Tiibi le spusese la telefon că ar fi vorba de inimă și au adus „ultima realizare tehnică” un aparat electronic
DEJA VU de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347924_a_349253]
-
cea care i-a dat glas. Și au mers după cântec, neașteptat, necrezut, dureros, lăsând în urmă un gol întruchipat în cruci, trei suflete: Lăură, împreună cu logodnicul ei, toboșarul de trupă Cristian Mărgescu și nevinovatul prunc! Îngerul s-o fi repezit să-i prindă pe cei doi, pentru că era cu ei! Lumea în care ne aflam rămâne întunecată, măi singură și tristă fără Lăură Stoica. Lumină noastră, mărginita pe cat o încape racla ochilor are numai lacrimi de când Lăură Stoica a părăsit
LAURA STOICA. TRIST ŞI NUMAI TRIST...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347938_a_349267]
-
să iasă-n lume ... Dar a venit ziua funestă când l-am văzut pe-un frate-al meu, cum e bătut de-un egiptean doar pentru faptul că-i evreu. Puteam privi nepăsător la victimă și la călău? M-am repezit și l-am lovit pe agresorul prostălău. Nici astăzi nu mă dumiresc cum dintr-un pumn a și murit; posibil ca prin mâna mea brațul divin să-l fi lovit ... Chiar la-nceput am înlemnit și mă uitam la mort
MEDITAŢIILE LUI MOISE (MEGAPOEM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347920_a_349249]
-
și primitoare. Încercă să sune și nu i se răspunse, împinse ușa, o întredeschise ușor, văzu că nu e încuiată și păși ușor pe coridor spre camera Veronicăi. Pe femeie o zări culcată în pat, citea între perini. Mihai se repezi în cameră, îngenunche în fața Veronicăi și, glumind, începu să recite câteva diatribe din Biblie: -La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul - șopti el, zâmbind, - și pământul era nelocuit și gol, întuneric era deasupra adâncului și duhul lui Dumnezeu se
MIHAI ŞI VERONICA (CAP.9-10) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1211 din 25 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347945_a_349274]
-
viața în pericol. Îi rupse chiloții de pe ea și o posedă cu toată sălbăticia de care era în stare. Nu sesiză că Săndica nu are nici o reacție la tot ce se întâmpla cu ea. O mușca cu sălbăticie și se repezea cu forță și cu ură între pulpele sale. Când își slobozi tot fluidul în cavitatea inertă a fetei, parcă se rupeau bolțile cerului deasupra sa. Se ridică, își încheie liniștit șlițul pantalonilor și îi spuse cu năduf: - Nu era mai
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP.XVI FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347305_a_348634]
-
mare, refugiindu-se cine știe pe unde. Ana adormi, suspinând în somn ca un copil ce visează ceva ce nimeni nu poate ști. Era parcă pe mare, într-o barcă cu pânze care se legăna din cauza valurilor din ce în ce mai mari. Se repezea cu prova în talazuri, ca apoi să se ridice pe culmile lor, parcă plutea deasupra lumii. Nu se mai vedea uscatul. Doar țipetele pescărușilor o mai însoțeau. Barca nu mai avea nici cârmaci. Unde a dispărut și acesta? De ce au
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347345_a_348674]