5,422 matches
-
90-lea Congres, sesiunea a II-a, 1968, p. 1 1249 Ibidem, p. 1-2 1250 Comerțul cu comuniștii, dosarul Comerțul Est-Vest (1966-1968), cutia 25, Martin Anderson, dosare pe subiecte, Proiect de materiale prezidențiale Nixon. Remarcile lui Nixon au alimentat opoziția republicanilor față de orice fel de extindere a comerțului cu lumea comunistă. Ca lider republican al Camerei Reprezentanților, Gerald Ford avea să răspundă în mod constant alegătorilor că "nu era timpul să "construim poduri" între Est și Vest prin intermediul comerțului". Scrisoare, Gerald
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
1-2 1250 Comerțul cu comuniștii, dosarul Comerțul Est-Vest (1966-1968), cutia 25, Martin Anderson, dosare pe subiecte, Proiect de materiale prezidențiale Nixon. Remarcile lui Nixon au alimentat opoziția republicanilor față de orice fel de extindere a comerțului cu lumea comunistă. Ca lider republican al Camerei Reprezentanților, Gerald Ford avea să răspundă în mod constant alegătorilor că "nu era timpul să "construim poduri" între Est și Vest prin intermediul comerțului". Scrisoare, Gerald R. Ford către dl. Josiah Hamilton, 16 iulie 1968, dosarul 131-1, cutia 131
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
1/1/73, cutia 64, CO, dosare pe subiecte, ACCA, Proiect de materiale prezidențiale Nixon 1598 Președintele Nixon i-a invitat și pe Henry Kissinger, Mel Laird, ambasadorul William Pearce și William Timmons, din CPEI. 1599 Program/Rezumat, întîlnire cu republicanul Al. Ullman (D-ORE) și Herman Schneebeli (R-PA), 12 septembrie 1973, 3 p., dosarul (CF) TA Comerț; 71-74, cutia 61, dosare confidențiale, dosare pe subiecte, ASCA: ACCA, Proiect de materiale prezidențiale Nixon 1600 Program/Rezumat, întîlnire cu liderii republicani, 26
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
cu republicanul Al. Ullman (D-ORE) și Herman Schneebeli (R-PA), 12 septembrie 1973, 3 p., dosarul (CF) TA Comerț; 71-74, cutia 61, dosare confidențiale, dosare pe subiecte, ASCA: ACCA, Proiect de materiale prezidențiale Nixon 1600 Program/Rezumat, întîlnire cu liderii republicani, 26 septembrie 1973, 11 p., dosarul (CF) FG 31-1, Puterea legislativă; 1971-74, cutia 21, dosare confidențiale, dosare pe subiecte, ASCA: ACCA, Proiect de materiale prezidențiale Nixon 1601 Ibidem, p. 6 1602 (Programul politic național al Asociației Națiunilor Unite a SUA
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
s-a mai putut afla nimic despre numeroasele monede, vârfuri de sulițe și alte vestigii de arme vechi, scoase atunci la iveală. Cercetând doar câteva monede, recuperate de la posesorii lor, C. Moisil a constatat că erau fie monede romane republicane, de argint, din veacurile II-I a. Hr, fie monede de argint din vremea împăratului bizantin Marcian (450 - 457). „Aceste date ar fi de ajuns - spunea marele specialist numismatic - pentru a ne dovedi că avem de-a face cu una
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
ultimă privință nerespectarea regulilor fiind înfierată ironic: "sunt niște pârdalnice de reguli pentru versificație și tot felul de poezie, niște semne de minte întreagă și judecată dreaptă de la care nimeni nu poate să se abată nepedepsit; dar un soi de republicani calcă tot în picioare, zic că sunt slobozi." Cu o singură "mișcare de condei", Heliade își articulează victima, dar și câteva spirite mai rebele ale epocii, care doreau să-și asume libertatea de expresie. Paul Cornea susține că termenul de
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
calcă tot în picioare, zic că sunt slobozi." Cu o singură "mișcare de condei", Heliade își articulează victima, dar și câteva spirite mai rebele ale epocii, care doreau să-și asume libertatea de expresie. Paul Cornea susține că termenul de republicani folosit aici nu se referă la romantici în general, ci doar la câțiva pașoptiști mai radicali I. Ghica, C.A. Rosetti, care l-ar fi calomniat anterior pe Heliade.218 Dincolo însă de această explicație, respectul pentru reguli și, implicit
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
programele partidelor creștin-democrate. Acestea se datorează amestecului de influențe din Evanghelie, Sfinții Părinți, textele papilor, ale gânditorilor și ale politicienilor din secolele XIX XX, din personalism, popularism, ideile filosofiei protestante aplicate mai ales în economie, dar și din curentele laice, republicane, din liberalism sau socialism democratic. Activitatea magisteriului pontifical a fost extrem de importantă pentru formațiunile creștin-democrate, mai ales că experiența politică a dovedit că numai partidele creștine care au beneficiat de sprijinul Vaticanului s-au putut menține și chiar dezvolta. Esențiale
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
român o înțelegere mai realistă în general a fenomenelor politice interne și externe și în special a pașilor necesari pentru o integrare europeană reușită. SEBASTIAN CHIRUȚĂ Introducere Istoria democrației creștine pune în primul rînd problema definiției. Formula propusă pentru Mișcarea Republicană Populară (MRP), adesea atribuită lui Georges Bidault: "Să te situezi în centru și să faci împreună cu alegătorii de dreapta o politică de stînga"1, este puțin satisfăcătoare. Acest punct de vedere limitat restrînge democrația creștină la subtilitățile vieții parlamentare, negîndu-i
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
să dezmintă ceea ce spusese Victor Hugo în Histoire d'un crime (1877, capitolul VII, "L'archevêque"): "Evanghelia este de acord cu revoluția, dar nu și catolicismul. Ca și cum papalitatea n-ar fi de acord cu Evanghelia. Îl înțelegem de minune pe republicanul creștin, dar nu-l înțelegem pe democratul catolic. Este un compus a două contrarii. Este un spirit în care negația barează drumul spre afirmație. Este un neutru". Lui Alcide De Gasperi îi plăcea să citeze lucrarea lui Bergson Les deux
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
-a Republici, dominate de monarhiști, putea apărea ca o excepție în acest ansamblu stăpînit de un sindrom anticlerical. Caracterul singular al acestor ani ai "Ordinii morale", aflate sub autoritatea mareșalului Mac-Mahon, a luat sfîrșit în 1879 odată cu victoria electorală a republicanilor, care a adus în Camera Deputaților și în Senat o majoritate anticlericală a cărei politică avea să se lovească de aceea a Bisericii: laicizarea școlilor, expulzarea congregațiilor, secularizarea spitalelor, toate acestea într-un context general puternic anticlerical. Spania nu a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
s-a pierdut în Acțiunea Liberală Populară condusă de Jacques Piou, ale cărui poziții erau moderate, dar nu lipsite de preocupări sociale (drept dovadă, prezența lui Albert de Mun și a lui Henri Bazire în conducerea partidului), în timp ce deputații catolici republicani, ca lyonezii Edouard Aynard și Auguste Isaac se găseau în Federația Republicană, iar alții în Grupul celor de Dreapta, de orientare conservatoare, condus de Denys Cochin. La începutul secolului, democrația creștină politică părea epuizată. Totuși, o gîndire și o acțiune
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
cărui poziții erau moderate, dar nu lipsite de preocupări sociale (drept dovadă, prezența lui Albert de Mun și a lui Henri Bazire în conducerea partidului), în timp ce deputații catolici republicani, ca lyonezii Edouard Aynard și Auguste Isaac se găseau în Federația Republicană, iar alții în Grupul celor de Dreapta, de orientare conservatoare, condus de Denys Cochin. La începutul secolului, democrația creștină politică părea epuizată. Totuși, o gîndire și o acțiune eliberate de accentele antisemite și știind să evite capcanele afacerii Dreyfus au
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
combătut de Acțiunea Franceză, denunțat la Roma de către cardinalul Billot și catolicii monarhiști, condamnarea părea să devină definitivă din momentul cînd Marc Sangnier anunța un "Sillon mai mare", deschis protestanților și chiar necredincioșilor pe baza unei recunoașteri comune a valorilor republicane și democratice. La 25 august 1910, papa Pius al X-lea a adus, prin Notre charge apostolique, mesaj adresat arhiepiscopilor și episcopilor francezi, o critică foarte severă la adresa Sillon-ului. După ce a amintit de "frumoasele zile ale Sillon-ului", și-a exprimat
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
La Democratie, și un partid (1912), Noua Republică, care nu afișa o etichetă creștină. Totuși, curentul creștin-democrat rămînea în fază embrionară, lovitura de la 25 august înăbușindu-l cu atît mai mult cu cît acesta era divizat, abatele Lemire animînd Federațiile republicanilor democrați; unul dintre responsabili, Paul Simon, fusese ales deputat la Brest în 1913. Experiențele creștin-democraților din Franța aveau în comun un slab ecou în țară, chiar dacă Sillon-ul se bucura de o largă răspîndire. Debușeul electoral a fost însă întotdeauna foarte
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
creștin-democrat, ci mai degrabă conservator sau monarhist, uneori atras de Acțiunea Franceză fondată în 1898, și al cărui dinamism în cadrul catolicismului era real în preajma războiului. Pe plan parlamentar, după cum s-a văzut, catolicii deputați se împărțeau în trei grupe: Federația Republicană, Grupul celor de Dreapta, Acțiunea Populară, cea mai apropiată de curentul creștin-democrat. Situația catolicilor belgieni diferă foarte mult, fiindcă aceștia nu au fost nevoiți să gireze o criză permanentă cu Statul. Monseniorul Sterckx le recomanda să-și plaseze acțiunea în cadrul
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
pe care i-a cunoscut în timpul dominației fasciste, atunci cînd era preot național al Federației Universitare Catolice Italiene (FUCI) între 1925-1933. El și-a format legături strînse cu mulți tineri care aveau să ocupe cele mai înalte funcții în Italia republicană. Fratele lui Attilio Piccioni, pentru o vreme secretar politic al DCI, era episcop de Livorno; Giulio Andreotti este nepotul prin alianță al Monseniorului Belvedere, unul dintre fondatorii Institutului de Arheologie Creștină în 1925. Dacă este greu să faci o listă
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
politică pentru ca lumea să se transforme imediat. Iată de ce creștinismul va fi sursa de inspirație pentru politica noastră. Creștinii care aderă la partid vor avea sentimentul că servesc idealul lor religios pe plan politic". În Franța, primul Manifest al Mișcării Republicane Populare redactat în aprilie 1944 de André Colin și Maurice-René Simonnet făcea referire la "principiile esențiale ale unei civilizații creștine", iar primele afișe lipite pe zidurile Parisului imediat după Eliberare chemau la "apărarea principiilor de inspirație creștină care stau la
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
experiențele politice, cum ar fi popularismul lui Luigi Sturzo, și aporturile filosofiei protestante, atît de importantă mai ales în domeniul gîndirii economice. La aceste aporturi, adesea contradictorii, dar avînd același model creștin, se adaugă și alte curente: curentul laic și republican, liberalismul, socialismul democratic din care s-au inspirat programele politice 1. Despre personalism, atît de important pentru democrația creștină, Jean Lacroix credea că este mai mult decît o filosofie, reprezentînd rezultanta gîndirii a diferiți filosofi: dintre precursori el îi cita
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
aliați și parteneri. După cum remarca Edgar Morin, social-democrații au jucat și ei un rol important, cunoscută fiind acțiunea profetică a lui Jean Monnet 11. Mai mult, unanimitatea și absența dezbaterilor nu sînt caracteristici ale partidelor creștin-democrate. În Franța, în cadrul Mișcării Republicane Populare (MRP), curentele erau diverse. Dacă procesele verbale scrise la întrunirile secrete de la Geneva între conducătorii partidelor creștin-democrate europene 12 dezvăluie un Georges Bidault mai favorabil Europei decît s-a spus vreodată, acțiunea lui Robert Schuman a fost, fără îndoială
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
creștin-democrații francezi au evoluat spre un liberalism moderat, insistînd asupra necesității concurenței, a importanței întreprinderilor private, arătîndu-și neîncrederea față de acțiunea Statului. Alianța cu Valéry Giscard d'Estaing în 1974, integrarea CDS-ului în Uniunea pentru Democrația Franceză cu liberalii Partidului Republican, experiența socialistă din 1981 prin numeroasele sale naționalizări cu rezultate controversate, ancorarea CDS-ului în alianța cu dreapta, toate aceste elemente au favorizat această evoluție. Partidul Creștin Democrat Belgian și-a însușit, după război, principiile keynesiene: "Chiar dacă Statul nu trebuie
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
1917. Datorită lui Erzberger, membru al ultimului guvern al Imperiului (abandonat civililor de Statul Major) și șef al delegației însărcinată cu semnarea armistițiului, Zentrum a jucat un rol important în perioada destrămării imperiului și a începuturilor dificile ale noului regim republican. Erzberger a plătit cu viața, fiind asasinat în 1921 de teroriștii de extremă dreapta. În Franța 2, Uniunea Sacră, fondată chiar la începutul conflictului, s-a extins și la catolici. Denys Cochin, un catolic liberal cu convingeri monarhiste, a intrat
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
din 1919: noua Cameră numită "Orizontul albastru" cuprindea un mare număr de deputați catolici, dar împărțiți între grupurile parlamentare de dreapta și de centru, tot atît de numeroase pe cît de diferite. El era sedus de propunerile conservatoare ale Federației Republicane condusă de Louis Marin sau de formulele autoritare, veșnic neîncrezătoare în Republică, situîndu-se pe poziții de apărare a religiei în fața societății laice: Federația Națională Catolică a generalului Castelnau număra în 1930 între 2,5 pînă la 3 milioane de membri
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
consacra luptei pentru pace și Hanurilor pentru Tineret, în timp ce mișcarea s-a transformat în partid în 1936, susținînd Frontul Popular: în 1937 Philippe Serre a devenit secretar de Stat în Ministerul Muncii, dar influența sa era mică. În Alsacia, Uniunea Populară Republicană era o prelungire a Centrului Alsacia-Lorena fondat în 1905 și care a dat Reichstag-ului, în 1914, 6 deputați din cei 11 care reveneau regiunii. În 1919, UPR a trimis la Paris 9 deputați din 16 care reprezentau departamentele recîștigate
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Joseph Wirth, cancelar între 1921-192218, era cu siguranță partizanul unei linii "creștin-democrate", formulă pe care o folosea cînd prezenta programul din 1922 care făcea referire la "o concepție creștină despre Stat și la tradiția sa de partid constituțional"19. Acest republican apăra instituțiile împotriva extremei drepte, pentru el adevăratul dușman. Preocupat de unitatea germanilor, el căuta să evite ruptura cu proletariatul, vizînd să frîneze trecerea electoratului popular spre social-democrație. El a găsit sprijin în Rhein-Mainischer Volkszeitung, ziarul condus de Friedrich Dessauer
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]