2,221 matches
-
o continuă deschidere, viața sufletească a celor născuți de două ori este condiționată de depășirea dizarmoniilor interioare 6. În cele spuse mai înainte, au fost arătate deja unele exemple de stări totale; doresc acum să mai adaug cîteva. Respectul, melancolia, resemnarea, fidelitatea, bucuria cu-noașterii sînt stări totale, atunci cînd presupun o serie de experiențe de viață, trăiri de un gen mai mult sau mai puțin compus și intensiv. Ele sînt deosebite de efervescențele momentane și de strădaniile instinctive, de hotărîrile stimulate
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
o contracdicție datorată faptului că ceea ce este mare e legat atît de frecvent de ceea ce e micși că nu reușim să găsim un cuvînt concluziv privind miezul vieții și condiționările acesteia. În spatele ironiei și al melancoliei va sta o mare resemnare, uneori mai mult practică, alteori mai degrabă contemplativă cînd amară, cînd curajoasă". În ce mă privește, m-am obișnuit să consider marele humor ca pe unul din tipurile de viață umane ideale și cape unul pe care îl simpatizez cel
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
greutatea emoțională a golului, senzația de terminat, atât de puternic transmise de toate încleștările, rupturile și părăsirile din spectacol. Vidul, nostalgia, neputința de a sfârși sfârșitul, calmul și detașarea de pe chipul celui care se înstrăinează de propria viață (dezarmarea și resemnarea sunt bine susținute de Cristian Balint) sunt emoțiile tari stratificate de Afrim. Heblurile successive punctează și ele, la nivelul construcției, unul dintre golurile atât de expresive în acest spectacol. Negrul leagă familia Sfârșitul se consumă în îmbrățișări fugare, în săruturi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
nici tăiat, nici deșirat. Stă așa, mortal ca o încurcătură de mațe. EPIDEMIA DE PROSTIE Mai întâi să vedem faptele, apoi cum sunt ele denaturate. Apoi cum sunt exploatate politic, ca să iasă „un ce profit“. Indignarea nu ne prea ajută, resemnarea nici atât, înțelegerea da. Descifrarea. Rândul viitor am putea fi imuni, sau măcar să facem o formă mai ușoară. În definitiv, dincolo de pojarul care ține prima pagină, vorbim de o boală a copilăriei democrației. Din păcate, o să ne rămână niște urme pe
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
junglă s-a răspândit zvonul că unul dintre ei avea să fie jertfit pe podul neterminat pentru a îmbuna soarta potrivnică. Tradiția a traversat epocile și iat-o aproape de noi. Soția lui Manole a dat cel mai sublim exemplu de resemnare, iar martiriul ei onorează femeia română, care este foarte bine tratată în folclorul țării ei. Ea este totodată cum ar putea scăpa de asta? obiectul câtorva malițiozități: acestea sunt rare și anodine. Vechiul fabliau* gal nu are ce căuta în
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
care-ți sfâșie inima. Nu există nimic mai naiv, nici mai măreț. Aici se simte foarte profund minunata fraternitate a omului cu întreaga creație. Găsim, de asemenea, trebuie s-o spunem, iar aceasta este din nefericire o trăsătură națională, o resemnare prea ușoară. Omul nu se împotrivește morții; el o primește cu ușurință pe această "crăiasă/a lumii mireasă" cu care se însoară. Abia ieșit din natură, pare să găsească plăcută întoarcerea în sânul ei". Nu, moartea nu-l face să
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
între societatea românească și standardul european e într-adevăr imensă). Doar că un drăcușor al contradicției mă face să ricanez ori de câte ori modelul european e invocat obsesiv, în cele mai mărunte pricini, ajungând un fel de reproș masochist, rudă bună cu resemnarea mioritică. „Așa n-o să-i ajungem niciodată din urmă pe europeni! N-o să fim niciodată o țară civilizată, europeană!“ Vai de capul nostru! Vai de Balcanii noștri! Standardul european e oricum greu de atins - tocmai pentru că e un standard, un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
a acestor afirmații, în parte din cauza simplității lor, ele nu sunt suficiente pentru a explica misterul comportamentului social mult mai complex. Nu toți indivizii frustrați reacționează agresând verbal sau fizic. Ei reacționează printr-o paletă largă de comportamente, plecând de la resemnare sau disperare până la tentative de depășire a obstacolelor ce apar în cale. Studiile ulterioare au demonstrat că frustrarea provoacă agresivitate doar atunci când individul a învățat să reacționeze la frustrare astfel (Berkowitz, 1969, citat de Berkowitz, 1993). Indivizii care dispun de
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
mai are nicio șansă să scape. Omul are convingerea (gnostică?) că trăiește în cea mai rea dintre toate lumile posibile și că fireasca soluție este sinuciderea. Ferească Dumnezeu de o asemenea soluție! Dacă ne apucă lehamitea, deznădejdea și chiar cumplita resemnare după palpitanta viețuire într-o Românie aproape apocaliptică, atunci problema este (și) a noastră. Este, înainte de toate, o problemă spirituală și religioasă. Partea spirituală se referă la faptul (argumentat statistic) că nu mai citim cărțile fundamentale. Nu mai știm să
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
exemplu actual: cu cât îmi oferi pe grila proiectului salarizării unice un coeficient mai mare, cu atât îmi ești un mai fidel și veritabil partener. De partea cealaltă suntem noi, cei mulți. Ne complacem deseori în vinovatele dulci-amărui delicii ale resemnării. ,, Fie pâinea cât de rea, tot ți-o fură cineva...". Ajungem să ne ironizăm eșecurile, fără a învăța ceva din ele. ,, Omul înțelept își face vara sanie și iarna o pune pe foc". Nu sunt fonduri pentru lemne în timp
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
scos chiar poze care demonstrau că înaintea intrării în instituție aveau părul lung. Supunerea în fața autorității instituției are loc și printr-un proces de mutilare a personalității anterioare. Umerii subliniază și ei anumite semnale. Aduși înainte, arată închiderea în sine, resemnarea și slăbiciunea. Trași în sus, exprimă amenințarea, forța și autoritatea. Ridicați și coborîți, sugerează îndoiala sau indiferența. Numai mîinile par să iasă din starea de resemnare, căpătînd uneori o voiciune. Cînd renunță la poziția de umilință impusă în fața celor mai
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
personalității anterioare. Umerii subliniază și ei anumite semnale. Aduși înainte, arată închiderea în sine, resemnarea și slăbiciunea. Trași în sus, exprimă amenințarea, forța și autoritatea. Ridicați și coborîți, sugerează îndoiala sau indiferența. Numai mîinile par să iasă din starea de resemnare, căpătînd uneori o voiciune. Cînd renunță la poziția de umilință impusă în fața celor mai puternici, cu mîinile lipite de corp sau duse la spate, individul intră într-o activitate vivace. Viteza mișcărilor poate fi observată cel mai bine la jocurile
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
versuri de genul celor citate este condensată o explicație a destinului unor categorii de oameni. Ele descriu condiția umană claustrată în spatele zidurilor, într-o formă artistică, reușind să surprindă sentimente și atitudini specifice: nedreptatea, ura, răzbunarea, suferința, disperarea, izolarea, dragostea, resemnarea etc. Poezia carcerală comportă două dimensiuni: o coordonată spirituală desemnînd relația personală și personalizată instituită între deținut și divinitate și alta profund umană a suferinței îndurate. Acestea reprezintă în fapt universuri compensatorii, întregindu-se reciproc. Colateral intervine și dimensiunea estetică
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
anonim aruncă blestemul și asupra sistemului politic de tip comunist-totalitar, ce dă putere discreționară gardienilor asupra deținuților: "Ăștia cu partidul lor/ și nu vreau s-apuc să mor/ înainte să-i văd lați/ și cu marafeții luați". Unele cîntece descriu resemnarea în fața unui destin implacabil: Că așa ne fuse soarta/ care puse-ntre noi poarta/ cu lacăte și zăvoare/ și paznici cu trăgătoare/ ca să crapi de foc și dor/ fără drept de vorbitor/ să te dea cu halimoase/ și alte vorbe
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
sociale: muncitori, funcționari din administrația publică, studenți, ea este situată pe primul loc, la mare distanță de celelalte valori). Aproape toți își văd zilele petrecute în pușcărie ca fiind fără rost, fără finalitate. Imposibilitatea realizării unor lucruri bune creează o resemnare generalizată. Lanțul cel mai solid era deznădejdea generală, resemnarea completă față de condițiile lor de sclavi... Lipsa unui viitor îi închide pe toți ca într-o carapace, din care speră deșartă speranță să iasă întregi într-o bună zi."139 Studiul
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
situată pe primul loc, la mare distanță de celelalte valori). Aproape toți își văd zilele petrecute în pușcărie ca fiind fără rost, fără finalitate. Imposibilitatea realizării unor lucruri bune creează o resemnare generalizată. Lanțul cel mai solid era deznădejdea generală, resemnarea completă față de condițiile lor de sclavi... Lipsa unui viitor îi închide pe toți ca într-o carapace, din care speră deșartă speranță să iasă întregi într-o bună zi."139 Studiul valorilor finale și instrumentale Milton Rokeach a distins între
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
închisori de un regim aparte. Cei mai mulți dintre ei sînt considerați deținuți periculoși, deși periculozitatea unui individ în închisoare se stabilește în funcție de comportamentul în relație cu ceilalți, și nu în funcție de fapta comisă. Criminalii se adaptează cel mai bine mediului penitenciar, datorită resemnării în fața pedepselor lungi. Ei ajung rapid la o totală dependență de instituția închisorii, din cauza izolării prelungite de lumea exterioară, incertitudinii viitorului și pierderii progresive a simțului realității. Oferta educațional-terapeutică fiind rară și săracă în conținut, seduce tot mai puțini criminali
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
bârnă, este o proiecție simbolică a omului ce-și poartă povara vieții absurde tocmai prin repetabilitatea nesfârșită a semnului răstignirii, care uniformizează individul: De ce întâlnesc mereu aceiași oameni? - S-or fi îngustat lumea până într-atâta?”, devalorizându-l. în milenara resemnare, un singur motiv justifică gestul sisific: speranța reînvierii, ale cărei semne omul le așteaptă din partea Marelui Părinte, ca pe o răsplată a celor neprihăniți, uitând pilda creștină a Mariei Magdalena, sanctificată nu pentru condiția ei socială, sau prosternare, ci - mai
Avatarii conştiinţei-de-sine. De la existenţialismul kierkegaardian la parabola literară. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
prezentat generalului maghiar pentru a-i aduce la cunoștință ce se întâmplase și atunci el m-a privit cu o oarecare decepție și mi-a spus: "Cu alte cuvinte ai hotărât să te întorci în România?", cu un sentiment de resemnare și cu o nedumerire în suflet. Mi-am dat seama atunci că fără să fi căutat să-mi spună ceva, pentru a nu mă influența, el se aștepta la o altă hotărâre în ceea ce mă privește. O nuanță de decepție
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
a spus și că ar fi fost vorba de o moarte suspectă, cu substrat politic. Am revăzut-o apoi pe mama lor, care n-a mai părăsit doliul până când a sfârșit și ea (modestă angajată undeva, în Sibiu), cu o resemnare crâncenă pe fața totuși luminată de ochii profunzi, ce te lăsau să înțelegi că nu încetează să comunice cu sărmanii ei feciori, devreme plecați atât de departe. În lumea colegilor de clasă, la Liceul „Dr. C. Angelescu“, unde, pe lângă români
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
te dralei. La intrare - Pietà; este din marmură albă, este perfectă. Michelangelo avea doar 28 de ani când a sculptat o, dar cunoștea suferința și înțelegea că nimic nu este întâmplător. Maria privește spre Iisus cu durere, dar și cu resemnarea că așa trebuie să fie. Durerea și suferințele noastre nu sunt întâmplătoare. Ne călesc și ne pregătesc pentru ceva mai bun. Nu am fost fericită că am văzut Pietà. Am fost și sunt tristă când mă gândesc la ea: prea
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
Durerea și suferințele noastre nu sunt întâmplătoare. Ne călesc și ne pregătesc pentru ceva mai bun. Nu am fost fericită că am văzut Pietà. Am fost și sunt tristă când mă gândesc la ea: prea multă durere și prea multă resemnare. Sunt însă mulțumită pentru tristețea mea. E un semn al faptului că sunt. Scrisoarea 63 Cât am stat în țară, nu am fost la nici o slujbă religioasă. Am intrat într-o biserică, fugar. Era ca și cum de-abia aș fi plecat
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
acum plâng că nu mai sunt deloc. Aceasta este drama unei națiuni răsfățate: este ulcerată și când este prosperă, și când norocul a părăsit-o, o națiune laco mă, schimbătoare, prea favorizată de soartă pentru a cu noaște modestia sau resemnarea, neștiind să păstreze mă sura nici în fața inevitabilului, nici înaintea nespe ratului. Ceea ce vor face autorii de portrete și, mai mult decât ei, moraliștii este tocmai aceasta: să descrie amo rul-propriu, cutele lui, chinurile. Și vor fi amari ca și
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
el suportă, îndură mult peste resursele lui. Realul îl devorează. Gândirea e ultima fortăreață. Baza caracterizării este rememorarea. Există o serie de stări definitorii de care autorul Desperado se folosește în mod repetat: deruta, abandonul logicii, anularea (ne)fericirii, falsa resemnare marcată de un rău existențial, agitație, iritare, într-un cuvânt toate felurile de durere sufletească. Viața intimă a eroului e expusă chiar de el, sau cu îngăduința lui, cu masochism. Experiența definitorie a eroului Desperado, fie el grav ori glumeț
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
acționează, de obicei nici nu se opune. Sunt două feluri de eroi în romanul Desperado: eroii neputincioși (v. Ishiguro, Lessing, Gray, Swift, Ackroyd, Huxley, Orwell) și eroii țâfnoși (v. Barnes, Lodge, Bradbury, Fowles). Eroii neputincioși își duc povara rememorării cu resemnare și oarecare lirism. Eroii țâfnoși trec de la ironie la sarcasm și ajung tot acolo. Uneori câte un roman readuce nararea clasică, cronologia, doar pentru a o ironiza în final, după o cursă contra cronometru încheiată fără câștigător. John Fowles, de
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]