14,792 matches
-
mă mângâie, că vrea să mă enerveze... Soarele îmi oferă generos acea “Vitamina D, pe care noi, majoritatea românilor, n-o avem”. Și n-am nevoie de „Detrical”...cum tot zice una, la tv. Mihai e foarte aproape. Îi simt respirația, mirosul corpului. Firul de iarbă pare mai degrabă o pană. Chiar mă gâdilă! Deși n-am deschis încă ochii, să-l văd, mi-l imaginez pe tip: înalt, plete crețe, ochii mari, cafenii...( Am jucat odată jocul ăsta de imaginație
CONDESCENDENŢĂ (FICTIUNE) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363420_a_364749]
-
răsucesc fără milă, ca să poată fotografia totul, pentru că nu trebuie să mă ridice! * În ușă se aud bubuituri puternice. Mi-e frică!!! Pleoapele mi s-au înțepenit grele, ca de plumb. Mâna mă doare cumplit! Mirosul parfumului Gucci îmi taie respirația! Aud cum cei care bocănesc au reușit să pătrundă... în apartament! -Corina! Corina, uită-te la mine! Deschide ochii! Mă auzi? Sunt eu, Carmen! Sora ta! Uite, a venit și Bogdan! -Am încercat s-o țin antrenată într-o discuție
CONDESCENDENŢĂ (FICTIUNE) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363420_a_364749]
-
Acasa > Poeme > Antologie > COPILĂRIA ARE GRIJĂ DE DUMNEZEU Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1087 din 22 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Cum aș putea să-mi uit leagănul de unde l-am văzut prima dată pe tata lumina-i respirația lucrurilor nu știu alții cum sunt dar sufletul meu seamănă din ce în ce mai mult cu Ion Creangă amintirile sunt ca un blocturn la fiecare etaj alt cer altă iarbă iată și la această înălțime cuvintele m-au ajuns din urmă dacă vrei
COPILĂRIA ARE GRIJĂ DE DUMNEZEU de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363566_a_364895]
-
suspine. Voi pleca știind că Dumnezeu o să-nsămânțeze după mine amintirea sufletului meu. Prezență Câtă mirare fulgeră-n mine când din uimire îmi fac nucleu din care iese și-n care vine fără odihnă chiar Dumnezeu. Îi simt prezența în respirații, I-aud în sânge glasul divin, prin orice fibră trece-n vibrații luminând noaptea-mi cu-al Său senin. Suflă în norii ce-mi umbresc bolta, mângâie tandru noii mei zori și îmi zâmbește când din recolta ce-mi crește
NICIODATÃ PREZENŢÃ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362342_a_363671]
-
iau în palme un bulgăre/Din marginea câmpului unde zarea a îngenuncheat/lutul îmi seamănă./ Poate-s oasele străbunilor mei/ceva din înțeleptul suflet respirând/ în conturul măsurat./ Mă simt rudă cu acest bulgăre cuminte/ Și-l pipăi simțindu-i respirația/în acea dimineață nerăbdătoare când bobul de grâu plesnește în lutul/cu străluciri solare.// Când mănânc pâinea, urcă până la mine/Neamurile noastre toate,/seva înțelepciunii, adusă până la noi/de limba ce-o vorbesc.// Patria îmi este Limba Română/ În ea
ZIUA LIMBII ROMÂNE SĂRBĂTORITĂ LA MALUL MĂRII de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362361_a_363690]
-
debordând din prea plinul inimii creatorului lor și de densitatea conținutului ideatic, de adevarate meditații în cheie lirică. Nu mă săturam privind acel univers al culorilor care se aflau într-un dialog, cu ele însele sau cu privitorul. Parcă auzeam respirația pictorului la șevalet sau pulsația vieții transpusă în tablouri. Numai așa îmi explic bucuria nereținută în fața frumuseților naturii sub așezarea calmă a culorilor alternând cu o mare frenezie a vieții. Am remarcat imediat tablourile de inspirație religioasă. Fervoarea credinței de
„CEASUL DE TAINĂ” AL PICTORULUI MIHAI TEODOR OLTEANU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362453_a_363782]
-
IAU TOTUL ÎN SERIOS! 03.09.2013 Aseară printre așternuturi înegrite cu banalități am vrut să scriu despre ceva am răsturnat cu grijă colecția de monștri sperând să găsesc o fărâmă nefolosită au năvălit aerele strânse de gât pe-o respirație plecările alungate de pași ahtierile sătule de foame s-au întrupat în pernă puturoase atacuri sacrificări încurcături murdăriri numere ce se scobeau de suflete mii orbită am aruncat ochii prin fereastră și-am văzut niciunde privirea în stradă Bătea apa
AŞ PUTEA SA IAU TOTUL ÎN SERIOS! de ANCA ELENA ŞERPE în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362478_a_363807]
-
marilor critici și, în același timp, fără să uite a sublinia puterea dragostei: „Se-amestecă seve de gând/ și frământările tale/ se contopesc cu frământările mele/ te privesc cu ochiul lăcrimat/ de fericirea de-a te avea/ și-ți ascult respirația.../ pe fruntea gândului/ îți mângâi trupul/ cu seve de dor/ și-ți dăruiesc/ dragostea mea./” (De dragoste). Iată, cititorule, vei asista, citind acest volum de versuri, la un veritabil concert, pe care l-aș numi simplu: concert de muzici divine
ECOURI LA O CARTE DE... DESCĂTUŞĂRI LIRICE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362454_a_363783]
-
IAD, de Criști Iordache , publicat în Ediția nr. 221 din 09 august 2011. porumbei rude cuminți marți 9 se-așează pe aceeasi aripa murdară văzută din albul imaculat de luni dacă cerul ar fi negru lumină rudelor smintite ar tăia respirația ochilor zborul s-ar opri marți 9 culorile s-au inventat pentru joia de dupa miercuri așa curg râurile fără habar de-s munți sau ochi-izvoare dacă azi este ieri nu vei citi niciodată despre avalul întors la gură de vărsare
CRISTI IORDACHE [Corola-blog/BlogPost/360947_a_362276]
-
dacă azi este ieri nu vei citi niciodată despre avalul întors la gură de vărsare niciodată ... Citește mai mult porumbei rude cumințimarți 9se-așează pe aceeasi aripa murdarăvăzută din albul imaculat de lunidacă cerul ar fi negrulumina rudelor smintite ar tăia respirația ochilorzborul s-ar oprimarți 9culorile s-au inventat pentru joia de dupa miercuriașa curg râurilefără habar de-s munți sau ochi-izvoaredacă azi este ierinu vei citi niciodată despre avalul întors la gură de vărsareniciodată... XI. AM VORBIT CU MINE ÎNTRE PATRU
CRISTI IORDACHE [Corola-blog/BlogPost/360947_a_362276]
-
Dar ce repede se sting luminile. Revenim la ieri? De-ar fi posibil... Suntem copii mari cu trup de copil. Neputincios, simt doar izolarea chiar dacă în jurul meu sunt atâția alții. De ce oare mă simt atât de singur? Un vecin cu respirația mai grea a simțit că e ultima zi de iarnă. Ce mi-am dorit? Ce am realizat? Ce mai doresc? Să trec pragul fără suferință. Am trăit demn. Am obosit. Gata! Să trec într-o nouă lume din somnul de
IARNA de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361097_a_362426]
-
Ediția nr. 1265 din 18 iunie 2014. și ai depărtat gratiile dar te-ai oprit la jumătatea cuvântului de parcă nu mai voiai să-l înstrăinezi îi țineai încă secunda în lesă mângâindu-l el scâncea în geamătul rece al fiecărei respirații și stătea să sară și aerul care-l preceda nu ducea spre mine nu era bun ciopleai altul cu ochii aducători de ploaie lacrima ta simplă și fără adăpost nu-și găsea ciorapii simțea cum te sufocă strigai cu toate
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
deschis o gamelă alerga în urma pașilorsă culeagă ultima picătură... XVII. STRADA CU NUCI ÎNCUIATE, de Vasile Pin, publicat în Ediția nr. 1224 din 08 mai 2014. mergeam pe aceeași stradă și n-am învățat să vorbim să despărțim zicerea de respirație lemnos și sferic jumătate de tu jumătate de eu ne închideam paralizate de singurătate de care nu știau să se descheie la șireturi cuvintele nu puteau fi extrădate sferic golul nu trebuia să iasă ... Citește mai mult mergeam pe aceeași
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
din buzele mele / când peste ele cade / ploaia / făcând să / înflorească / arborii-flacără / meri / palmierii / da / pe acest pământ de sare / peste acest rescumpărat trup de sare” (Prolog). Contemplarea propriei morți este o temă recurentă. “Urme” - este alcătuit din poeme de respirație scurtă, flash-uri în joc spectral de lumini care capătă un înțeles straniu prin formă și conținut. Poemul are o dinamică înaintând parcă în trepte de lumină, până la punctul culminant: “plaja se face pădure / pădurea se face bărăgan / bărăganul munte
GÂNDURI ŞI SENTIMENTE. CRONICĂ LA VOL. EUGEN DORCESCU TĂLMĂCIRI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361127_a_362456]
-
undeva dorul rămâne treaz, mereu crescând. O iubești pentru că există dar, dincolo de orice minune, dincolo de drumul pornit, ai înțeles, ea te-a iubit! Dumnezeu ne colorează clipa contopită în rotunjimile sunetului, surprinsă-n echilibru, cu fiecare nouă picătură, cu fiecare respirație adâncă. Un strop de nemurire, o clipă doar în dansul nostru cosmic! Iubito, ce cuvânt, ce minune, ce prezență! Veșnic îndrăgostit, fără tine nu știu ce fac, respir, dar, oare, respir?! Nu mai știu de când nu ești aici, nu mai știu dacă
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
calde, lumină și zâmbet, spre a uitării lui Lethe... Suntem călători pe cele cinci râuri spre Lumea de Dincolo. AȘA SE NASC ÎNGERII Să vrei să o iubești încet, încet, atât de încet, scufundat în necunoscut să îi asculți doar respirația inimii, în șoapte calde s-o dezbraci, iar ochii ei senini să-ți lumineze noaptea! Să vrei să o descoperi, pas cu pas, ninsoare de petale să-i aduci din cel mai alb trandafir, raze de soare, de lumină, din
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
viața! Să vrei să-i simți în vene murmurul iubirii, îmbătat de sunetele ei de dragoste, să vrei să simți cum freamătă și cum palpită, să simți susurul bucuriei și cum plăcerea vă inundă! Să vrei să te răscolească cu respirația ei sacadată, cu geamătul iubiririi să te readucă la viață, să vrei să te privească cu ochii ei mirați, de diamante negre, să vrei să-ți șoptească, mereu și mereu, că te iubește! Iubirea ce i-o porți în suflet
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
imensitatea cerului prin care îi cauți cheia în unica călătorie a vieții. Plouă ca în vechile mele poeme - un fulger a sfâșiat cearșaful cerului... Tăcerea curge din bolți în mâinile noastre, pe unda sufletelor pereche, un labirint fără sfârșit în respirația unui timp comun ce pare beție a umbrelor nopții, emoție furată din astre prin frunzele risipite de toamnă, împrăștiind fiori din adierea visului... Explozia de emoții te-nvăluie, te domină, un contrast tulburător, o tensiune dintre lumină și întuneric, un clar-obscur
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
ce-o însoțește, libertatea, mâinile, pielea, buzele, părul în vânt, mersul și unduirea șoldurilor, cerceii cu perle, clinchetul brățărilor, rochia, eșarfa și sunetul tocurilor ei înalte. Dacă o stea norocoasă te urmează, îi vei citi captivat zâmbetul, soarele din priviri, respirația, timiditatea fiecărui centimetru revelat, ca, mai târziu, dacă te lasă, noi pagini vei descifra, încrederea, dezinvoltura gândurilor, fricile, spaimele, blocajele, dorința, vibrația, reverberația fiecărei atingeri. Înduioșat, cititorule, ai să-i contempli, ochii de mamă, calzi, umezi. Prin toate vei crește
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
căutând mirosuri prin urme, în speranța primei raze de soare. Un ritm fără sfârșit își continuă firul exilat ca tăcerea, prin limpezimea apelor adânci, în spatele oglinzii se-aude o mișcare. Iar este primăvară, și, iar, va înflori liliacul alb! O respirație liniștită așteaptă lumina din cea mai înaltă octavă, un dar ai primit, sensul unui drum cumva uitat, trezirea iubirii sub clopotul final. * așhi di bunu, nu ari mardzânji - bun, fără de margini (traducere din armână) Irina Lucia MIHALCA București, 29 mai
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
acum dezordonat”. Toate aceste imagini superbe invită la contemplare asupra rostului omului în mijlocul frumuseții de negrăit a naturii. Fie că sunt de întindere, fie scurte, poemele respiră un aer misterios și bogat în sensuri și imagini care parcă-ți taie respirația. Nilul este reperul principal la care se raportează oameni, animale și fenomene naturale. Ținutul atât de cântat de poeții lumii ascunde multe secrete, dar localnicii știu să le descifreze și să le exploateze pentru supraviețuirea într-un areal neprielnic, supus
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
înainte ca ora celor morți să grebleze / timpul plajei, oamenii adorm. / Peste capetele lor, ușoară, marea pasăre / a crepusculului iluminează drumul de întoarcere”. Un alt ciclu se intitulează: “Cele patru roze”, și este datat 2002. Se disting câteva poeme de respirație amplă, alcătuite din mici poeme, precum perlele în stridie. Par jocuri de cuvinte abil construite, în cheie filozofică. Ex. “Foc de grilaj / fiecare pas nu este / decât înapoi / o însemnare pe pagină/ un revers de oglindă / fără mercur”(Veninul). Sau
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
Leon a cuprins-o și astfel, cu ea în brațe, a simțit cum un puternic curent îl străbate, cum gura lui se îndrepta spre a o cuprinde pe a ei. A sărutat-o prelung neîntâmpinând rezistență, aproape să-i ia respirația. Ea a răspuns sărutului... care nu mai știa dacă intră în joc sau credea în el. Apa începuse să fiarbă de zor în ceaun, flăcările din sobă se vedeau, se ridicau și se prăvăleau mereu și mereu repetând jocul lor
OCHELARII de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/361130_a_362459]
-
pe Mircea Cărtărescu dar, vorba lui N. Georgescu, tot demersul a rămas “o formă fără fond.” Vor mai fi multe încercări de demolare a statui lui Eminescu, însă opera lui este și va rămâne un spațiu al ritmului. Este o respirație creatoare prin limba română. Iar literatura noastră expiră și inspiră prin acest mare poet. Și, când vorbim de geniul lui Eminescu și opera lui ca aspirație către Absolut, vorbim de fapt despre efortul, pe durata existenței umane, de a integra
MARELE NOROC AL LITERATURII ROMÂNE – EMINESCU ! de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361169_a_362498]
-
sânge și inimi, în vis, în iubiri, în cuvinte. Stâlpii și ușile caselor cu sânge au fost însemnate, cu sânge de albi porumbei praguri de uși au fost însemnate. Tot mai pierdute, sleite, cuvintele pulsau epilogul secundelor stinse. O ultimă respirație, un vuiet adânc, un geamăt prelung... Și totul ESTE durere, ocean de durere! Sufocate, într-un salt disperat, cuvintele au țâșnit din cărți, din inscripții, din gânduri, din lume, spre Tabernacolul din Muntele Luminii, Lăsând o întindere albă, uitată-n
EXODUL CUVINTELOR de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361193_a_362522]