1,931 matches
-
depărtare spre apropiere sau invers; b. de la ansamblu la amănunt sau invers; c. de la general la particular sau invers. Scopul: - de a sugera gânduri, idei, stări sufletești trăite de autor; - de a le comunica cititorului pentru a putea să le retrăiască și acesta; nu atât de a ne spune cum este, ci de a evidenția impresiile ori sentimentele noastre față de noțiunea descrisă; - de fapt, obiectul descrierii este de cele mai multe ori, un pretext pentru trezirea unor sentimente, trăiri etc. Alte niveluri: a
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
superioare, pentru care nu există un Întuneric salvator... * „A recunoaște nu Înseamnă a te supune.” (H. de Balzac) Poți să recunoști vina cu demnitate, mai ales atunci cînd „recunoșterea” este expresia dorinței de a te schimba În bine, de a retrăi În pace cu tine Însuți. * „Singura spovedanie sinceră este cea pe care o facem indirect - vorbind despre ceilalți.” (Emil Cioran) Adevăratul „caracter” se probează prin puterea recunoașterii meritelor altora. De această capacitate se leagă, apoi, cea a recunoștinței. * „Nu există
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Când a mur it, i‐am făcut necrologul, în care n‐ am uitat să amintesc celor din fabrică faptul că uzina pierduse un mare OM. Ți‐am însăilat această poveste, pentru a te mai scoate din obișnuit și poate să retrăiești și tu unele mom ente din acei ani. La ziar am lucrat până în septembrie 1968 când am revenit în învățământ, la dorința mea. Pierdeam un tren, t itularizarea pe post de 148 profesor de limba română. Din acea perioadă, pe
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
punte peste această prăpastie. Elementele trebuie îmbinate frecvent cu întărirea socială pentru a le da valoare motivațională. 5. Prezentarea unui stimulent ar trebui precedată de o sărbătorire. O sărbătorire în acest context este o ocazie pentru angajați de a-și retrăi realizarea. Participanților, nu șefilor trebuie să li se permită să enumere lucrurile pe care le-au făcut pentru a atinge obiectivul. Oferite în acest fel, stimulentele fizează acea amintire și, ca atare, devine mai valoroasă. 6. Banii nu constituie cel
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
materiale este de a menține vie o amintire. Din păcate, în cazul celor mai multe sărbătoriri, materiale sunt doar motivele acesteia, recompensele nevenind în sprijinul sărbătoririi. Când este vorba de recompense în cadrul unei ceremonii, acestea trebuie date întotdeauna după ce realizarea a fost retrăită, spre sfârșitul petrecerii. O metodă eficientă de a prezenta recompensele este: „Pentru a vă ajuta să vă amintiți ceea ce ați realizat, am ceva pentru voi”. Dacă este făcută corect, costul recompenselor va fi nerelevant. Când accentul se pune pe amintirea
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
Un trecut, mai mult sau mai puțin Îndepărtat (când nu e vorba de trecutul aceleiași zile) este readus, actualizat prin scris. Scrisul - În cazul jurnalului intim mai mult decât În oricare altul - este o formă de a reacționa, de a retrăi ceea ce n-a fost pe deplin trăit. O modalitate de a eterniza, de a construi din neputințe edificiul solid al amintirii. Scrisul nu se suprapune niciodată trăitului, pentru că e reflectarea unei realități. Un autor de jurnale care ar scrie necontenit
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
școlii democratice și ale psiho pedagogiei contemporane românești. Cunoașterea procesului de învățare, ca proces complicat, în care are loc o înlănțuire de mecanisme și fenomene prin intermediul cărora putem acumula și păstra în stocul memoriei cunoștințe noi, sau le putem evoca, retrăi și reutiliza pe cele anterioare, nu este o activitate ușoară, ci mai curând una plină de dificultăți, cu factori de risc ce pot stânjeni normala funcționare a acestui proces. Învățarea se dovedește a fi în strânsă legătură cu memorarea, îndeplinind
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
sunt multe și diverse. Pentru aceasta este necesară cunoașterea unora dintre componentele acestui complicat proces în care are loc o înlănțuire de mecanisme și fenomene prin intermediul cărora putem acumula și păstra în stocul memoriei cunoștințe noi, sau le putem evoca, retrăi și reutiliza pe cele anterioare. Procesul de învățare s-a dovedit a fi strâns legat cu cel de memorare, îndeplinind concomitent și funcția de informare, formare educare. Neurofiziologia și psihofiziologia arată că învățarea este un proces care are loc în
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
radicală, exercițiul descrierii etnografice n-ar valora eforturile pe care le implică. Cum spune în esență Jürgen Habermas, marii gânditori poartă hainele epocii lor, dar gândirea lor este pentru toate epocile. Bineînțeles, clasicii antropologiei au îmbătrânit și ne fac să retrăim, când îi citim, epoca scriiturii lor, dar, în același timp, ei spun ceva despre condiția umană, dincolo de determinismele locale și de situația care le face să existe. Lectura lor nu reprezintă un exercițiu ușor, pentru că progresele științifice nu sunt lineare
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
mai puțin norocoși, experimentează atât episodul depresiv major cât și tulburarea distimică. S-a făcut referire la această situație ca fiind depresie dublă. Bolnavii cu depresie dublă sunt cronic distimici și, ocazional, trăiesc episoade depresive majore. După trecerea acestora, ei retrăiesc distimia, mai degrabă decât să revină la o stare normală. După cum de altfel ne și putem imagina, bolnavii cu depresie dublă sunt și mai suferinzi decât sunt cei cu episod depresiv major sau distimie simplă. De asemenea, ei răspund mai
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
adulții ori copiii obțin gratificații orale prin adicția laptelui sau consumul dulciurilor (care nu trebuie mestecate), iar aceste comportamente au fost numite mecanisme defensive menite a preîntâmpina apariția unei depresii sau ameliorarea uneia deja existente. Atunci când melancolicul experimentează devreme și retrăiește dezamăgiri în iubire, înainte de a-și rezolva complexul oedipian (exprimat în dorințe incestuoase față de părintele de sex opus), autorul remarcă formarea unei relații între libido și tendințele ostile și distructive, relație copleșitoare pentru individ, care va determina ca dezamăgirile ulterioare
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
lume care a supraviețuit traumelor. Diagnosticul pentru PTSD implică prezența a trei tipuri de simptome. Prima categorie de simptome ale acestei tulburări este retrăirea repetată a evenimentului traumatizant, prin intermediul imaginilor intruzive și a gândurilor, a coșmarurilor recurente, momentele instantanee când retrăiesc tot și reactivarea psihologică și fiziologică la stimuli care le amintesc de ce s-a întâmplat. Amintirile violului s-au infiltrat în conștiința sa încă o dată, împotriva dorinței sale, și în special când un anumit stimul i-a amintit de experiența
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
și fiziologică la stimuli care le amintesc de ce s-a întâmplat. Amintirile violului s-au infiltrat în conștiința sa încă o dată, împotriva dorinței sale, și în special când un anumit stimul i-a amintit de experiența trăită. Ea, de asemenea retrăiește reacții emoționale la acest eveniment și de când s-a petrecut, emoțiile negative au devenit cronice și nu s-au diminuat în timp. Al doilea set al simptomelor PTSD implică aplatizare emoțională și detașare. Victimele devin evitante și închise, spunând că
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
înnăscut, de opoziție al unei persoane ,,neîngăduit” de certată cu sine și mereu în ,,contraavânt” - conturează imaginea unui autentic, sui-generis, avangardist. În contrast cu începuturile sale, întemeiate pe dilatarea și distorsiunea realului în numele unui eu hipertrofic, pe negarea mimesisului, versurile chemate să retrăiască patriotismul celui ce părea îndeobște a întoarce spatele socialului impresionează prin simplitatea, nu lipsită de accente patetice, cu care iubirea, ura, speranța sunt adeverite drept puteri ale omenescului. Versul-fluviu, cu excepția poemului România mea, edificat pe largi dimensiuni de mit și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
pentru peisaj: un peisaj euforizant, cu Întunecimi, sălbăticii grandioase. Asceza (veleitatea ascezei) se sprijină pe un peisaj seducător. c) Peisajul devine memorabil În cea de a treia etapă a exilului: un exil care celebrează un trecut fascinant. În surghiun, poetul retrăiește istoria pasiunii sale și istoria cuprinde momente de mare intensitate. Acestea angajează și un peisaj specific (peisajul martor): măreț În sălbăticie, cu valori securizante. Aici se află „locul cel tainic”, aici s-a petrecut „fericirea cea mare”, sub „dosirea” pomilor
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
intelect" este posibilă numai datorită acțiunii memoriei și a "privirii interioare" ce bruiază percepția imediată și transpune "eul" într-o stare de reverie, între veghe și vis, favorabilă cunoașterii intuitive (care e o cunoaștere prin imagini), astfel încât trecutul să fie retrăit ca prezent și contopit cu prezentul. Dar, pentru a-și susține teoria, Bergson se vedea nevoit să atribuie "imaginii" două sensuri diferite, integrate totuși în unitatea gândirii intuitive: 1. imaginea înțeleasă ca "lucru", "materie" (ceea ce e deja cunoscut, obiect al
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
romanțarea" (literaturizarea) sa. Să vedem, mai exact, cum procedează romancierul inspirat de metoda lui Proust. Primul paragraf descrie, am spus deja, reveria scriitorului întors "pentru a nu știu câtea oară", după obișnuita călătorie cu trenul, "în fața brazilor casei natale", unde retrăiește senzația ieșirii din timp și din sine, stimulat de "aspectul imutabil" al locurilor și de "fibrele încă vii ale vieții de odinioară". Memoria afectivă (și, o dată cu ea, imaginația creatoare) nu se declanșează, deci, pe neașteptate, sub imperiul "miresmelor" inefabile de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de veacuri. Apropierea de orașul natal ("când mă scobor la Dolhasca, mi se pare că am și ajuns") îndeamnă încă mai abitir la reverie datorită înmulțirii "semnelor" familiare, călătorul trecând de acum încolo nepăsător pe lângă priveliștea din jur, pentru a retrăi cu intensitatea unor senzații proaspete "imaginile trecutului" deșteptate de "scurta trecere" a unei trăsuri "cu arcuri slăbite", trasă "de o pereche de cai costelivi", "îndemnați aprig de un birjar rufos". Nota bene: recunoașterea tipicității peisajului are un efect narcotizant, adormind
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
a-și vedea "dublul" în carne și oase (nu numai de a-l "asculta", ca în vis), autorul intră abia acum cu adevărat "în transă" (mai exact spus: cade pradă atracției irepresibile de a scrie roman) și sfârșește prin a retrăi copilăria lui Bizu, după prealabila pierdere a "conștiinței propriei personalități". Actul creator se vede astfel anticipat de preambulul onirico-memorialistic (fără a se confunda: arta nu-i tot una nici cu amintirea, nici cu visul!), într-o scenă regizată atent, astfel încât
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
revelează ministrului adevăratele rădăcini, de om al pământului, căruia civilizația (desemnată metonimic prin "drumul de fier", distrugător de tradiții și obiceiuri vechi, peste care tot el ajunsese stăpân) n-a izbutit să-i pervertească sufletul de copil sărac, capabil să retrăiască încă emoția sărbătorii, cu gândul la iarmarocul de altădată. Astfel, la momentul când ar fi trebuit să guste în sfârșit din roadele dulci ale propriei apoteoze, băiatul casierului începe să aibă, lucid, "noțiunea limpede a drumului străbătut din vremea când
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
că Bizu e fericit datorită ei în realitate, fericirea și-o găsește bărbatul în brațele femeii cu strungăreață -, nu se mai îndoiește de nimic, iubește și se crede, la rândul ei, iubită, pentru că imaginația ei febrilă "nu-i îngăduia să retrăiască și stările sufletești ale lui Bizu; și le închipuia ca pe ale ei". Trezirea la realitate se produce însă curând, într-un mod brutal. Bizu o dezamăgește, mai întâi, deoarece refuză invitația de a veni de Paști la Rădeana, pe
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
monologului interior: "Eminescu a fost fără doar și poate un oniroman. [...] A-l prezenta sub acest aspect nu ni se pare cu neputință. A socoti însă că, într-unul din decisivele momente ale iubirii pentru Veronica, Eminescu poate să-și retrăiască viața pas cu pas, ca pe un curs de biografie celebră, ni se pare cu totul o eroare psihologică. Pe care, mai la urma urmei, singur monologul interior, așa de înrudit cu stările onirice, ar fi putut-o atenua". Peste
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
sunt izolați, dați Îndărăt, până rămân trântiți la zid ca Dona, ca Mateica, pe care Îi Înconjoară neiertătoare mânia maselor. (Ă), Forța educativă a unei cărți se bizuie În mare măsură pe capacitatea ei de a face pe cititor să retrăiască faptele povestite. Fără sentimentul acesta de puternică verosimilitate a situațiilor, fără participarea intimă a cititorului la problemele dezbătute Într-o lucrare literară, cele mai frumoase concluzii morale rămân scrise degeaba. Pe Mateica și lumea lui o detești și o urăști
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
esențiale În cele câteva personaje trebuie să fie foarte mare, tocmai pentru a permite, fără a aluneca În schematizare, un rol doar episodic celorlalte figuri care dau imaginea de ansamblu. Or aceasta nu e posibil fără a fi cunoscut și retrăit la rândul tău, viața eroilor. În roman se vede cum cunoașterea nu prea profundă a vieții și figurii activistului de partid l-a silit pe autor să Încerce a o compensa printr-o galerie de figuri de la inginerul Zusmann la
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
a doua mare deosebire dintre calendarul roman păgân și cel creștin, pe lângă alte rânduieli în legătură cu praznicele, pomenirile și posturile bisericești. În primele veacuri creștine, a existat ca preocupare de bază întocmirea tabelelor pascale..0 Sărbătoarea cea mare a creștinătății era retrăită anual de către credincioșii de atunci, ca și în zilele noastre, cu sentimentul evidenței divinității Mântuitorului și al așteptării învierii din morți a celor răposați. În secolul I însă, ca punct de orientare sigură în această privință, ei nu aveau decât
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]